Motivarea cititorului în cadrul atelierului de lectură

Lectura este o competență absolut indispensabilă omului cult, este cheia care deschide uși spre experiențe, educație, cunoaștere, carieră și imaginație. Întreaga cunoaștere rezidă din lecturi, deoarece cartea rămâne a fi nevoia care decide în mod hotărâtor evoluția socială și culturală a speciei umane. Cei care citesc, care au cunoscut plăcerea lecturii au reușit să atingă  un stadiu important în dezvoltarea lor intelectuală. Cartea ne permite să descoperim o dimensiune superioară a umanului din noi și este un izvor de enormă satisfacție, o bucurie a vieții!

Jorge Luis Borges a mărturisit că își imagina Paradisul sub forma unei biblioteci. Visa să se dedice huzurului de a citi întreaga veșnicie. E un exemplu de om care a găsit sursa mulțumirii existențiale, pe măsura dorințelor sale. Cu adevărat, cititul e un soi de bine intelectual accesibil oricui, un răsfăț care nu necesită alte resurse decât timpul.

Apoi, o lectură bună la vremea potrivită poate fi decisivă, poate determina și profila destinul omului. La fel cum oamenii creează cărți, cărțile creează oameni [5].

Drumul spre cunoaștere și dezvoltare trece prin lectură și cu cât mai greu este bagajul de cunoștințe adunat în rezultatul lecturii, cu atât mai largi sunt orizonturile pe care o persoană le poate cuprinde. Prin lectură se transmite memoria colectivă a omenirii, de aici și marea apreciere de care cartea și lectura s-au bucurat încă de la începuturi.

Probabil nu există alte lucruri sau fenomene care să fi fost mai elogiate decât cartea și multe sunt marile personalități care s-au pătruns de marile valori ascunse printre pagini și au trimis mesajul acestei prețuiri către urmași.

Nume remarcabile, cercetători de vocație, autorități trecute și prezente, mari personalități ale lumii, care au cunoscut pe cont personal bucuria și importanța lecturii, care s-au format și au obținut prin lecturi culmi nebănuite, care au cunoscut cele mai mari înălțimi ale succesului datorită actului lecturii, absolut toți au lăsat moștenire urmașilor îndemnul spre lectură.

O enormă moștenire culturală ne-au lăsat-o centrele, societățile, cenaclurile, cluburile literare prin impactul masiv nu doar asupra literaturii și culturii, dar și asupra întregii societăți pe toate paralele sale, asupra progresului adevărului oferit de beneficiul cărții. Conducătorii acestor grupuri, dar și membrii lor, în postură mesianică, au reușit să creeze solidarități ce au durat în timp, au creat literatură, aducând-o în cadrul instituțional pentru lectură. Anume acestor personalități le-a revenit  rolul îndrumător de a crea și a disemina în tot spațiul, atât în rândul intelectualității, cât și în cadrul școlar, arta lecturii.

Astăzi, cercurile și cluburile literare atrag o varietate de oameni, care se reunesc o dată pe lună (sau mai des) pentru a discuta despre cartea pe care au citit-o. Iubitorii de cărți doresc să-și împărtășească impresiile despre ceea ce citesc. Și unde să mai faci asta, dacă nu într-o echipă de oameni cu gânduri asemănătoare? Toată lumea este interesată și intrigată de ceea ce gândesc prietenii din club, ce emoții a evocat cutare sau cutare carte în altă persoană. Lectura în cadrul cercurilor și cluburilor devine un hobby intelectual, stimulează interesul pentru cunoaștere a  multor autori și cărți de diferite genuri [6].

O reflecție a ideii de a organiza societăți, cenacluri, cluburi literare în cadrul școlar, cu scopul de a optimiza calitatea educației și de a forma cititorul, de a spori interesul lui pentru lectură, constituie atelierul de lectură. Atelierul de lectură este o soluție practică și eficientă  de dezvoltare a competenței de lectură  ce poate fi practicată în mod cotidian de către elevi. El poate fi organizat începând cu momentul în care elevul poate citi un text, o carte, indiferent de domeniu, și poate fi practicat, secvențial, la fiecare disciplină curriculară.

Atelierul în procesul de instruire este vechi.  ATELIERUL, în concurență cu englezismul workshop, intră în viața noastră nu doar pentru a desemna realități medievale, unde meseriașii confecționează obiecte de uz cotidian, iar activitatea lor se soldează cu un produs palpabil. Atelierul de muncă intelectuală – inclusiv cel de lectură sau de scriere – se zidește pe temelia unor competențe existente care trebuie dezvoltate în continuare, până la atingerea performanțelor [2].

Atelierul de lectură este un proces tehnologic, care vizează formarea și dezvoltarea competențelor de receptare și interpretare a unui text (nonliterar sau literar). Această activitate intelectuală are drept scop formarea și dezvoltarea competenței de lectură: însușirea tehnicilor de lectură, discuții în baza textelor citite; stabilirea legăturii dintre textul citit și lecturile anterioare; identificarea valorilor în textul citit; integrarea achizițiilor noi în sistemul propriu de informații etc. Totodată, în cadrul acestui tip de lecții sunt vizate în mod direct și formarea competențelor de receptare la auz, vorbire și scriere, prin fuziune.

În cadrul orelor obligatorii de limba și literatura română, principiile didactice generale (ale instruirii temeinice a cunoștințelor și deprinderilor, ale sistematizării și continuității etc.) sunt riguros și integrat aplicate, iar în cadrul atelierului de lectură principiile generale ale didacticii se aplică selectiv (intuiția, accesibilitatea, adaptarea la particularitățile de vârstă și individuale, motivarea logică, morală etc.), subordonându-se nevoii de atractivitate și formativitate. Atelierul de lectură provoacă elevul să se împrietenească cu textul [4].

Lecțiile de limba și literatura română se supun principiului integrator de reguli: reguli de lucru cu vocabularul; algoritmul de lucru cu textul; reguli de lucru cu materia gramaticală etc., pe când atelierul de lectură se concentrează asupra câmpului textului, cu focalizare pe tematica lui, motivând elevul pentru lectură prin cultivarea unor afecte, motivații și atitudini dezirabile (curiozitate, interese, plăcere, atitudini psihosociale și axiologice). Modelul de proiectare a lecției-atelier de lectură este simplu, flexibil și deschis.

În cadrul atelierului elevul, prin intermediul textului, se familiarizează cu universul beletristic, învață a citi corect, a înțelege și a interpreta prin actualizarea informațiilor exterioare, făcând conexiunea cu viața reală. În ceea ce privește deprinderile de muncă intelectuală, lecțiile-atelier îi oferă elevului posibilitatea de a activa metodele și tehnicile de studiu și de activitate independentă (cum să-și facă notițe, cum să transforme un dialog în monolog, cum să citească un aviz, să citească „printre rânduri”, să selecteze esențialul etc.). Prin caracterul semnificant și variabilitatea textelor, permite o pronunțată cunoaștere empatică a unor modele comportamentale umane evocate prin text, favorizând astfel autoformarea [1].

Fiind o componentă a didacticii limbii și literaturii române, cu activități circumscrise acesteia, lecția-atelier, tinzând către atracție maximă, poate apela la arsenalul cercurilor literare sau al bibliotecilor școlare, al disciplinelor opționale, al cenaclelor sau al disciplinei dezvoltarea personală. Aici profesorul are libertatea de a organiza o serie de activități, cum ar fi: vizita la biblioteci și librării, prezentări de carte, vizita la târguri de carte, referințe culturale, lectura și comentarea unor creații originale ale elevilor (clasei, școlii, olimpicilor etc.), prezentare de albume, expoziții de artă cu tematică literară, reviste, procese literare, vitrine literare etc. În cadrul atelierului, profesorului i se permite să facă incursiuni transdisciplinare mult mai extinse, prin raportare la alte domenii ale artei, la frumosul din natură sau la cel din relațiile interumane. Prin aceste activități, elevul se apropie de idealurile lumii contemporane, acordând interes, în măsură sporită, integrării sale în viața socială, fiind totodată în acord cu orizontul de așteptare al vârstei lui.

Desfășurarea reușită a atelierului de lectură presupune proiectarea etapizată a activităților și a acțiunilor concrete din partea profesorului. În acest scop, cadrul didactic va trebui: să identifice o listă de cărți pentru lectură racordată la activități de dezvoltare a competenței de lectură și să recomande lista de texte/cărți elevilor; să-i motiveze și să-i mobilizeze pe elevi să citească; să le propună fișe de lectură; să stabilească data pentru atelierul de lectură; să monitorizeze lectura cărților recomandate; să propună un model de prezentare a cărților citite, să analizeze feedbackul și să-și exprime părerea, să intervină și să aprecieze.

Așa cum textele necesită să fie selectate și după criteriul formativ, cadrul didactic trebuie să țină cont de exigențele curriculare și să selecteze texte pe care le raportează la  unitățile de conținut (în cazul nostru, textul prin care se realizează funcțiile de comunicare) cu activitățile de învățare (modalități de lucru prin care se valorifică unitățile de conținut în vederea formării/dezvoltării unităților de competențe proiectate) cu scopul de a obține produse rezultate din procesul de lucru în cadrul atelierului: răspunsuri la întrebări, concluzii, caracterizări, aprecieri, dialoguri, colaje, benzi desenate, texte scurte, povestiri, discursuri scurte etc. Așadar, atelierul de lectură apare ca o activitate unitară, rezultată din combinarea firească a diverselor tehnici de lectură, iar demersul didactic va avea de câștigat din activități netradiționale… [3].

Atelierul vine să promoveze, prin activități reale, centrarea pe elev și formarea de competențe. Elevul trebuie să realizeze produsul, să sesizeze esența procesului și să vadă cu ochii proprii produsul, să înțeleagă turația produsului realizat, să înțeleagă logica demersului, să perceapă de ce a învățat sau continuă să învețe materia, în cazul dat limba și literatura română. În desfășurarea lecției-atelier, profesorului îi revine rolul de maestru, el ghidează, explică, ajută, intervine când e nevoie, dar nu face munca în locul elevilor. Profesorul urmărește să se respecte tehnologia, cerințele temporale, testează și nu admite ca produsul să fie unul inacceptabil. Succesul lecției atelier depinde în mare parte și de respectarea regulilor de către elev: trebuie să citească tot textul propus, fiind afectat de lectură, să nu deranjeze colegii, să  lucreze împreună ori individual, să-și  asume responsabilitatea pentru anumite operații, totodată, având în vizor calitatea produsului finit, să realizeze sarcinile atât individuale, cât și în perechi și în grup.

Atelierul de lectură oferă multiple posibilități de a cunoaște și a practica limba română, utilizând cele citite în diverse contexte. Elevul va putea să-și exprime punctul de vedere, să analizeze declarațiile interlocutorilor și să-și apere opiniile, să exemplifice concludent pe marginea unor afirmații. Lucrând în cadrul atelierului de lectură, elevii învață unul de la altul, nu doar de la profesor. Participanții pot oferi alternative valoroase de soluționare a problemelor, pot promova competențe reale, pot să-și descopere propriile capacități și limite pentru autoevaluare, pot să aplice și să sintetizeze competențele în moduri variate și complexe etc. În cele din urmă, vor începe să comunice mai mult, iar comunicarea intereselor, după cum știm, întărește și mai mult relația dintre oameni.

Desigur, nu există rețete pentru stimularea lecturii, dar important este să identificăm noi strategii pentru promovarea culturii individuale prin lectură, să oferim elevilor lecturi fundamentale, care să-i ajute să selecteze ceea ce este valoros, să-i stimuleze, să le sugereze soluții pentru probleme de viață.  Lecțiile-atelier răspund unor performanțe minime. Performanța se obține prin activități complementare, care se pot desfășura în școală, dar în afara orelor alocate disciplinei. Aceste activități motivează învățarea, comunicarea, întăresc achizițiile informaționale, dezvoltă imaginația și creativitatea. Merită ca elevul să fie încurajat să participe la activități extracurriculare și extrașcolare, prin care să ofere multiple oportunități de interacțiuni verbale.

Unele din aceste activități pot fi:
1)  Panoul selfie-urilor bibliofile – utilizatorii sunt rugați să plaseze un selfie cu biblioteca lor personală pe panoul comun al bibliotecii, pentru a recomanda anumite cărți din colecțiile personale colegilor;
2)  Bookface-ul – elevii sunt rugați să facă fotografii, înlocuind fața cu o copertă a unei cărți pe care au citit-o. În fiecare lună se colectează aceste fotografii și se selectează câștigătorul. În caz că instituția a reușit să creeze un parteneriat cu librăriile, câștigătorii primesc vouchere și cupoane de reduceri de la librării etc.;
3) „Monopoly” este un joc originar din Statele Unite, numit și jocul de schimburi comerciale rapide de proprietăți. Jucătorii aruncă zarul și se deplasează pe cerc cumpărând, vânzând averile imobiliare, încasând chirii de la adversarii lor, scopul final fiind de a-i împinge pe aceștia spre faliment. Cadrele didactice au modificat și au redenumit  jocul Bookopoly, în care cititorii câștigă atunci când cunosc cât mai multe detalii despre cărțile din bibliotecă;
4)  Biblioteca Vie – se improvizează o bibliotecă, doar că pe rafturi CĂRȚILE sunt OAMENII care intră într-un dialog personal cu tine, CITITORUL. Pășind în Biblioteca Vie, poți învăța lucruri de la oamenii despre care gândeai că nu ar putea să îți spună ceva interesant, poți să vezi lumea, măcar pentru puțin timp, cu alți ochi, poți să descoperi despre tine lucruri pe care încă nu le vedeai, poți să vrei chiar să îți spui propria poveste și, mai ales, poți să afli că viața e compusă din poveștile noastre, ale tuturor, și că de noi depinde dacă le scriem sau nu [5].

Profesorii sunt în permanență preocupați să găsească noi modalități prin care lectura să redevină o preocupare constantă a elevilor, pentru ca lectura obligatorie și cea recomandată să se bucure de plăcerea unui cititor în curs de a deveni pasionat. Prin urmare, stimularea elevilor prin promovarea lecturilor  va avea turație în creații proprii, proiecte tematice, întâlniri cu scriitorii, dezbateri pe teme literare, vizionarea unor filme și discutarea lor în paralel cu textul literar, dramatizările unor texte, activitățile interactive de genul cercurilor de lectură, dar și în concursurile pe teme literare. Acestea sunt doar câteva dintre activitățile ce se pot desfășura în școală și în afara ei, care au drept scop sensibilizarea elevilor în vederea lecturii. Nicolae Balotă afirma că „un om al cărții nu se poate împiedica să nu savureze cartea nu numai ca pe un instrument care îi permite accesul într-o lume a cuvântului, a ideilor, a ficțiunilor, a simțirii mijlocite, ci și nemijlocit, în sine.” Deci, dacă cineva încă mai citește, înseamnă că lectura îl conduce spre cunoaștere și autocunoaștere în același timp.

Referințe bibliografice
1. Cartaleanu T., Cosovan O. Atelierul de lectură în demersul educațional. Strategii de dezvoltare a gândirii critice. În: PRO Didactica, 2006.
2. Cartaleanu T., Cosovan O. Ateliere de lectură, scriere, discuție: Portofoliul elevului. Chișinău: Î.E.P. Știința, 2014, 120 p.
3. Citind, învăț să fiu. Auxiliar didactic pentru psihologi școlari, diriginți, profesori. Chișinău: Centrul Educațional „Pro Didactica”, 2008, 144 p.
4. Curriculum național la disciplina limba și literatura română pentru instituțiile cu instruire în limbile minorităților naționale, clasa a V-a–a IX-a. Ministerul Educației al Republicii Moldova. Chișinău, 2019. 32 p.
5. Lectura și scările. În: Culegere de articole/Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Clubul Homo Aestheticus;Chișinău: Prut Internațional: BNRM, 2020 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”), 384 p.
6. Vlad I. Lectura – un eveniment al cunoașterii. București: Editura Eminescu, 1997, 314.