Parteneriatul Şcoală-Familie

Parteneriatele dintre şcoală şi familie sunt relații de colaborare și activități care implică personalul școlii, părinții și alți membri ai familiei elevilor dintr-o școală. Parteneriatele eficiente se bazează pe încrederea și respectul reciproc și pe responsabilitatea partajată pentru educația copiilor și a tinerilor la școală. Familiile sunt primii educatori ai copiilor lor și continuă să influențeze procesul de învățare și dezvoltare al copiilor lor în anii școlari și mult timp după aceea. Pe de altă parte, şcolile au o responsabilitate importantă în a contribui la educarea generațiilor viitoare, iar familiile au încredere în școli pentru a oferi fundații educaționale pentru viitorul copiilor lor. În același timp, școlile trebuie să recunoască rolul primar al familiei în educație. De aceea este important ca familiile și școlile să colaboreze în parteneriat.

Comunicarea eficientă este esențială pentru construirea parteneriatelor școală-familie. Acesta constituie fundamentul tuturor celorlalte forme de implicare a familiei în educație. Dezvoltarea parteneriatelor școlare cu familia nu este întotdeauna ușoară. Ea necesită angajament și timp. Din cauza presiunilor și circumstanțelor, multe familii vor avea nevoie de aranjamente speciale sau de sprijin suplimentar pentru a le permite să se implice activ în viața școlară a copiilor lor și pentru a ajuta copiii lor să profite la maxim de la școală.

Rezultatele acestui efort vor fi semnificative. Familiile care înțeleg sistemul educațional și dificultățile întâmpinate de școli sunt o sursă valoroasă de sprijin pe care școlile nu-și pot permite să le subestimeze. Școlile care angajează familii în procesul de învățare a copiilor lor se bazează pe o sursă bogată de informații și expertiză și pot ajuta la construirea comunităților.

Comunicarea pozitivă dintre părinte-școală este in avantajul părinților. Ca educatori primari ai copiilor lor, părinții și familiile au o influență de durată asupra atitudinilor și realizărilor copiilor lor în școală. Ele pot încuraja învățarea copiilor lor în și din școală și pot, de asemenea, să sprijine obiectivele, direcțiile și ethosul școlar. Părinții se aşteaptă ca școlile să poată oferi copiilor lor un mediu sigur și grijuliu. Modul în care școlile comunică și interacționează cu părinții afectează amploarea și calitatea implicării părinților in  învățarea copiilor lor. De exemplu, școlile care transmit știri proaste despre performanța elevilor mai des decât recunoașterea meritelor elevilor vor descuraja implicarea părinților, făcând părinții să se simtă că nu își pot ajuta în mod eficient copiii.

Părinții vor putea fi implicați în educația copiilor lor dacă pot obține idei de la școală cu privire la modul în care îşi pot ajuta și susține copiii . Poate că cel mai important este faptul că părinții pot astfel deveni mai încrezători în valoarea implicării lor în școală. Părinții dezvoltă o apreciere mai mare pentru rolul important pe care îl joacă în educația copiilor lor.

Există dovezi substanțiale care arată că implicarea părinților aduce beneficii elevilor, inclusiv îmbunătăţirea rezultatelor lor academice. Există și alte avantaje pentru copii atunci când părinții se implică – și anume, o motivație sporită pentru învățare, un comportament îmbunătățit, o prezență mai frecventă și o atitudine mai pozitivă legata de  teme și școală în general.

Cercetările arată că implicarea părinților poate ajuta profesorii să se concentreze mai mult pe sarcina de predare. De asemenea, având mai mult contact cu părinții, cadrele didactice învață mai multe despre nevoile elevilor și despre mediul de acasă, ceea ce reprezintă informații pe care le pot aplica pentru a răspunde mai bine acestor nevoi. Părinții care sunt implicați tind să aibă o viziune mai pozitivă asupra cadrelor didactice, ceea ce duce la îmbunătățirea relației cu profesorii. O abordare incluzivă în luarea deciziilor școlare și implicarea părinților creează un sentiment de responsabilitate partajată între părinți, membrii comunității, profesorii și liderii școlari. Părinții au dreptul să fie consultați și să participe la deciziile privind copiii lor. Părinții pot juca roluri semnificative în procesul decizional școlar. Formarea și informarea pentru a profita la maximum de aceste oportunități pot fi furnizate ca parte a activităților de parteneriat.

Contactul personal, inclusiv ședințe, vizite la domiciliu, apeluri telefonice par a fi cea mai eficientă formă de comunicare și poate fi printre cele mai familiare. Cu toate acestea, stabilirea unei comunicări efective între școală și casă a devenit mai complexă pe măsură ce societatea s-a schimbat. Marea diversitate în rândul familiilor înseamnă că nu este posibil să se bazeze pe o singură metodă de comunicare care va ajunge la toate familiile cu un mesaj dat. Este esențial ca o varietate de strategii, adaptate nevoilor anumitor familii și ale programelor acestora, să fie integrate într-un plan general.

Comunicarea școlii cu familia trebuie să fie luată în serios și trebuie evaluată, recunoscută și recompensată de către școli și sistemele educaționale. Este esențial să se ofere profesorilor și liderilor școlari programe educaționale și de formare care să  îi pregătească pentru a comunica eficient cu familiile într-o manieră accesibilă. Este la fel de important să încurajăm familiile să comunice eficient cu școlile.

Școlile pot acționa ca un punct central în care comunitățile din care fac parte. Școlile pot organiza activități care îmbunătățesc calitatea vieții într-o comunitate,  în timp ce onorează cultura, tradițiile, valorile și relațiile din acea comunitate. Prin includerea activităților care modelează sentimentul de identitate și cultură ale elevilor, școlile pot construi un sentiment de comunitate în fiecare elev. Activitatea școlilor include aspecte ale dezvoltării sociale, emoționale, morale și spirituale a tinerilor. Astfel, școlile joacă un rol în promovarea creșterii personale și a reînnoirii culturale.

Bibliografie
*** Family-School Partnerships. Framework. A guide for schools and families. Department of Education, Employment and Workplace Relations, Australia, 2008.