Predarea la clasele simultane – o provocare

Anul școlar a debutat pentru mine cu o mare teamă în suflet și un imens semn de întrebare: Cum voi reuși să predau la clase simultane? Voi putea folosi timpul eficient, în beneficiul elevilor mei? Îmi voi putea determina elevii să vină cu plăcere la școală?
Sunt cadru didactic de 19 ani, dar este primul an în care predau la clase simultane: clasa pregătitoare cu clasa I.

Este știut faptul că activitatea unui cadru didactic, „calităţile sale şi erorile pedagogice pe care le comite nu pot fi analizate şi apreciate decât ca elemente ale unui ansamblu în care intervin factori foarte diferiţi: clasa cu care lucrează, condiţiile sociale şi mai ales interacţiuni psihologice cu colectivul clasei ori cu cel de părinţi, precum şi relaţiile cu colegii săi, cu direcţiunea şi administraţia.” (H. Halpert, apud Iucu, 2006, p. 14)

Mi-am dat seama că activitatea mea la clasă depinde de cât de bine îmi organizez elevii (am pornit aici de la așezarea mobilierului pentru cele două clase ținând cont de tipul de mobilier; am format ”cei doi U” – cum îmi place să spun – un ”U” pentru clasa pregătitoare și unul pentru clasa I).

Am încercat să aflu cât mai multe informații despre elevi pentru a ști ce le place, ce nu le place, ce aptitudini au etc. Mi-am adecvat conținuturile în funcție de potențialul de receptare a elevilor, de capacitatea lor de asimilare/ de înțelegere a informațiilor. Pentru o bună eficientizare a timpului am stabilit reguli clare încă de la începutul anului școlar: întâlnirea de dimineață (cu salutul de dimineață, cu stabilirea datei, a zilei, lunii, anotimpului, vremii, număr de elevi prezenți/ absenți), precum și ”Scaunul povestitorului” (un moment foarte iubit de către elevi; cel care se așează pe ”scaunul povestitorului” împărtășește colegilor sentimentele pe care le simte în raport cu o întâmplare din ziua precedentă) le realizez cu ambele clase pe parcursul a 8-10 minute din prima oră de curs; activitatea educativă din restul zilei se desfășoară prin parcurgerea alternativă a temelor propuse spre studiu între cele două clase (când lucrez frontal cu elevii unei clase, elevii celeilalte clase lucrează individual).

Am avut în vedere împletirea activităţii directe cu cea independentă la o clasă în cadrul aceleaşi lecţii şi îmbinarea activităţii directe la cealaltă clasă şi invers, în timpul fiecărei secvenţe a lecţiilor în funcţie de tipul lecţiilor, de volumul cunoştinţelor. Activitatea independentă am desfăşurat-o atât înainte de predarea noilor cunoştinţe, pentru reactualizarea informației obținute anterior și pregătirea însușirii noilor cunoștințe, cât şi după transmiterea noilor cunoștințe pentru fixarea și consolidarea acestora. Acest tip de activitate contribuie la formarea deprinderilor de muncă independentă la elevi. Cerințele sarcinilor de lucru au fost formulate clar, pe înțelesul elevilor. În formularea lor am avut în vedere ritmul de lucru al elevilor, capacitatea lor de a aplica noile cunoștințe.

Activitatea individuală a elevilor este nu doar importantă, ci şi foarte necesară, deoarece oferă cadrului didactic ocazia de a preda noi cunoştinţe celeilalte clase de elevi. Învăţătorul are rol de organizator, îndrumător, consilier, participant, manager al procesului educaţional. El poate înlesni apariţia unor noi relaţii şi activităţi care se desfăşoară în grup. Didactica modernă plasează copilul în centrul procesului educaţional, prin realizarea echilibrului dinamic între joc și ”muncă”, în funcţie de specificul situaţiilor de învăţare. Învăţătorul modern trebuie să fie în permanenţă orientat spre elev şi spre mediul socio-cultural în care acesta se formează şi se dezvoltă.

Fiecare cadru didactic ar trebui să se implice, să găsească cele mai potrivite strategii,  să fie devotat elevilor săi şi învăţării realizate de aceştia, preocupat pentru a face accesibile cunoştinţele, acţionând cu convingerea că toţi elevii pot învăţa, tratându-i echitabil pe toţi, cunoscând diferenţele individuale care îi disting şi luându-le în considerare şi nu în ultimul rând, ajutându-i pe elevi să-şi dezvolte capacităţile cognitive şi respectul pentru învăţătură.

După primele șase săptămâni de școală, am constatat că am ales strategiile potrivite pentru a putea să îi determin pe elevi să vină cu drag la școală. Cuvinte de genul „mă simt emoționat pentru că nu știu ce vom face azi”, „mă simt foarte-foarte bine”, „nu mai vreau să plec de la școală; e clar că-i minunat aici” se aud des la salutul de dimineață.  Deși e dificil de lucrat la clase simultane, atunci când obiectivele pe care ți le propui sunt atinse mulțumirea sufletească este imensă. Pentru mine, predarea la clase simultane este o adevărată provocare.

Bibliografie:
Iucu, Romiţă, 2006, Managementul clasei de elevi. Aplicaţii pentru gestionarea situaţiilor de criză educaţională, Editura Polirom.
Nicula Ioan, Pedagogie, E.D.P., Bucureşti,1994.
Stoicescu Daniela, Predarea simultană – Modul de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, Ministerul Educaţiei şi cercetării, Bucureşti, 2005.