Relația comunitate – școală din punct de vedere al conservării tradițiilor și obiceiurilor locale

Un efect imediat al noii digitalizări care a cuprins toate domeniile de activitate, deci implicit și educația, este îndepărtarea de autenticitatea caracteristică a fiecărui popor.
Acest articol evidențiază rolul parteneriatului școală-comunitate în promovarea tradițiilor și obiceiurilor locale. Prin anumite activități comune, atât școala, cât și comunitatea contribuie la păstrarea zestrei cultural-artistice a unei zone, la îmbogățirea patrimoniului, la perpetuarea individualității unui popor.

Școala și, implicit, comunitatea în care aceasta activează pot deveni promotori ai conservării tradițiilor și  obiceiurilor locale. O pondere semnificativă în acest demers o au școlile situate în regiunile rurale, unde  încă se mai poate vorbi despre zone culturale bogate din punct de vedere al tradițiilor. Aportul acestor zone la patrimoniul spiritual românesc a fost direct proporțional cu puterea economică a locuitorilor, fapt ce le-a permis să aibă un nivel de trai ridicat, ca urmare a muncii stăruitoare și a spiritului întreprinzător de care au dat dovadă în diferite împrejurimi.

Pe tot teritoriul locuit de români, datinile și obiceiurile constituie principalele modalități de materializare a durerilor, bucuriilor, năzuințelor omului de la sat, sentimente general omenești. Cunoașterea acestor datini și obiceiuri, precum și continuarea lor poate constitui un obiectiv comun al școlii și comunității. Comunitatea se poate implica activ în derularea unor programe capabile să contribuie la păstrarea tezaurului folcloric al zonei.

Școala, mai mult decât comunitatea, prin managementul propus, poate să demareze parteneriate diverse, capabile să implice și alți coparticipanți. Un astfel de parteneriat țintit ar fi posibil doar în acele comunități care au ca prioritate derularea unei palete largi de activități pentru copii, de petrecere a timpului liber și școlar într-un mod cât mai plăcut și util. Parteneriatul este vizibil dependent de modul în care școala beneficiază de o gamă mai diversificată de resurse constând în personal didactic și nedidactic, bază  materială, acces permanent la informație, mijloace tehnice și aparatură modernă.

De asemenea, parteneriatul bazat pe promovarea unor obiceiuri și tradiții locale contribuie la întărirea relației între generații, la cooperare și solidaritate între membrii comunității. Activitățile de tip partenerial care au în centru ideea de promovare de tradiții și obiceiuri folclorice reușesc să evidențieze capacități și aptitudini creatoare ale unor elevi, care nu se fac întotdeauna remarcați în funcție de rezultatele școlare.

Dacă ne întrebăm care ar putea fi propunerile de programe în ceea ce privește dezvoltarea parteneriatului școală – comunitate locală, având ca filon comun de preocupare promovarea tradițiilor și a obiceiurilor, am putea evidenția câteva:

1. Cursuri opționale

Considerăm că atât pentru ciclul primar, cât și pentru cel gimnazial, cea mai bună metodă de implementare a unui curriculum la decizia școlii, privind tradițiile și obiceiurile rămâne opționalul, care poate fi completat cu inserări ale valorilor naționale în celelalte discipline de învățământ, cu sinteze interdisciplinare periodice și cu proiecte de cercetare a unor practici întâlnite frecvent în viața satului.

Scopul unor astfel de opționale ar putea fi general prezentat ca acela de a facilita elevilor contactul cu valori populare românești, de a orienta și sprijini demersurile lor de înțelegere, de acceptare, de asumare și interiorizare a acestor valori, de a-i ajuta să se formeze și informeze în activități de valorificare și valorizare a tradiției populare românești.

Temele abordate de aceste curricula pot fi variate, printre care putem aminti: micii meșteșugari, colindatul, șezători populare, literatura și arta populară.

Prin intermediul unui astfel de opțional, elevii ar reuși o apropiere spirituală unii față de alții, sau împreună față de niște realități de mare însemnătate pentru întreaga comunitate.

Elevii ar deveni mai conștienți în ceea ce privește înțelegerea reciprocă sau înțelegerea valorilor unor obiceiuri și tradiții. Activitățile unui astfel de opțional ar deveni un mediu propice de afirmare a unor talente, de modelare a unor caractere, de întărire a unor atitudini și convingeri.

Finalitatea derulării acestui curs opțional ar avea un impact deosebit asupra întregii comunități, prin promovarea unor dansuri populare locale, a costumului specific  și prin continuarea unor ocupații tradiționale uitate odată cu trecerea timpului.

2. Proiecte educative extrașcolare

Consider că un astfel de proiect educativ ar avea un impact deosebit în ceea ce privește implicarea elevilor în realizarea unor activități comune cu părinții sau chiar bunicii lor. Astfel, prin managementul parental, familia nu mai rămâne un receptor pasiv al efectelor acțiunii educative a școlii asupra copiilor lor. Nu toate familiile se vor implica, nu toate familiile vor conștientiza eficiența propriei implicări, însă cei care o fac într-un mod constant reușesc să contribuie la îmbunătățirea condițiilor de realizare a procesului instructiv-educativ.

Crearea unui spectru larg de oportunități de antrenare a părinților în activitățile școlii este un indicator al deschiderii și al profesionalismului cadrelor didactice și al directorilor de școli. Felul în care școlile concep un astfel de proiect educativ, multitudinea de resurse materiale, informaționale și umane pe care le antrenează, reprezintă elemente cheie ce asigură reușita.

3. Proiecte europene de tip eTwinning

Odată cu digitalizarea, prioritare în școli au devenit activitățile de interconectare cu alte școli din interiorul, dar și din afara țării. Școala în care eu activez a propus pe platforma eTwinning un astfel de proiect: Let’s keep the traditions alive – Să păstrăm tradițiile vii, proiect care a fost acceptat și care va fi desfășurat împreună cu parteneri europeni. Astfel prin instrumente digitale moderne și diverse (padlet, kahoot, e-book-uri etc.) se vor prezenta obiceiuri și tradiții specifice fiecărei țări implicate.

Bibliografie
Densușianu, Ovid, Folclorul. Cum trebuie înțeles?, București, 1909
Florea, Simion Marian, Trilogia vieții, Editura Grai și suflet, București, 1995
school-education.ec.europa.eu/en/etwinning/projects/lets-keep-traditions-alive/twinspace?destination=/en/my-twinspaces