Strategii de rezolvare a problemelor (Cercetare)

Adaptarea procesului instructiv-educativ la particularitățile individuale ale elevilor și realizarea unor activități didactice nuanțate sunt necesare datorită deosebirilor existente între elevii de aceeași vârstă, supuși unui proces comun de instruire. Pentru a ajunge la o cât mai bună cunoaștere a elevilor, învățătorul trebuie să folosească strategii didactice cât mai variate, să știe să aleagă pe cele mai potrivite scopului propus şi să le adapteze la condițiile oferite de colectivul de elevi pe care îl îndrumă. Conversația euristică și problematizarea, ca metode didactice utilizate în activitatea de rezolvare a problemelor la orele de matematică, constituie o sursă largă de inovație şi de creații în lecție pentru învățător, de mobilizare şi activizare pentru elevi, de perfecționare a procesului instructiv – educativ, de colaborare a elevilor în participarea lor la procesul de învățare.

Transformările progresive prin care a trecut învăţământul au impus o evoluţie ascendentă a metodologiei,  laturii sale procesuale. Atenţia acordată reconsiderării finalităţilor şi conţinutului instrucţiei şi educaţiei a fost dublată de o neîntreruptă grijă pentru reevaluarea şi perfecţionarea metodelor, n deplin acord cu acestea. Aflându-se sub control social, întregul proces instructiv-educativ şcolar rămâne deschis aplicării unor metode mai eficiente de instruire.

În acest scop, ca învățătoare a unei clase de elevi, mi-am propus ca în cadrul unui experiment, în orele de matematică să realizez următoarele obiective:

• creşterea motivaţiei învăţării şi, implicit a randamentului şcolar, în ceea ce priveşte rezolvarea problemelor matematice, ca urmare a utilizării problematizării şi conversaţiei euristice;
• conceperea şi propunerea unor situaţii – problemă dar şi a unor modalităţi de aplicare a conversaţiei euristice, în cadrul disciplinei matematică, la clasa a III-a;
• rezolvarea situaţiilor – problemă respectând etapele aplicării problematizării şi a modalităţilor de utilizare a conversaţiei euristice;
• valorificarea în practică a situaţiilor – problemă şi a modalităţilor de aplicare a conversaţiei euristice discutate şi analizate.

În cadrul experimentului, am formulat următoarea ipoteză de lucru:
Dacă în cadrul orelor de matematică vom utiliza conversația euristică şi problematizarea, vom stimula o atitudine activă a elevilor faţă de învățare, ceea ce va conduce la creșterea randamentului școlar.

Rezultatele obţinute la testul iniţial, la testele de evaluare formativă în cadrul grupului experimental, dar şi rezultatele înregistrate la testul final, ambelor eşantioane – experimental şi martor – au fost înregistrate în tabele analitice şi sintetice. Pe baza acestor rezultate s-a întocmit centralizatorul, histogramele comparative şi graficul comparativ al celor două teste. Elevii grupului experimental au înregistrat la testul final un progres semnificativ, fapt demonstrat de calificativele obţinute. Acest lucru evidenţiază faptul că elevii au reuşit să conştientizeze, să utilizeze în diferite contexte, cu un grad din ce în ce mai sporit de dificultate, noţiunile învăţate.

Comparând rezultatele obţinute în etapa iniţială şi finală am constatat că, la nivel teoretic şi aplicativ, majoritatea elevilor clasei a III-a (din eşantionul experimental)  au înregistrat progrese. De remarcat este faptul că la evaluările finale, niciun elev nu a mai obţinut calificativul insuficient.

Din cei trei elevi care la testul iniţial, la matematică, au luat calificativul suficient, doi elevi au „migrat” spre foarte bine, iar elevul G.C. a obţinut calificativul  bine la testul final. Şi o parte dintre elevii care au obţinut la testul iniţial calificativul bine, au realizat un punctaj mai mare la următoarele teste, primind astfel calificativul foarte bine, chiar de la evaluările intermediare. În ceea ce priveşte elevii care au obţinut calificativul foarte bine la testarea iniţială, aceştia s-au menţinut la acelaşi nivel de-a lungul celorlalte teste, inclusiv la testul final.

Cu toate acestea există elevi, care au rămas la nivelul iniţial, nereuşind să înregistreze progrese prea mari. Ţinând însă seama de faptul că gradul de dificultate al testelor a fost din ce în ce mai mare, cerinţele din ce în ce mai complexe şi gradul de abstractizare a noţiunilor mai ridicat, faptul că aceşti elevi nu au obţinut rezultate mai mici demonstrează că la nivelul achiziţiilor s-a înregistrat totuşi un progres.

Acest experiment mi-a oferit ocazia să observ că elevii pot şi chiar vor să (re)descopere sau să-si construiască cunoştinţele adunând informaţii din diverse surse, investigând probleme specifice vieţii actuale, ascultând ceea ce alţii au de spus, argumentându-şi ideile, lucrând în echipă .

Am descoperit laturi ascunse până acum, trăsături de caracter pe care învăţământul tradiţional nu a reuşit să le stimuleze. Elevi, care până a avea loc acest experiment abandonau rezolvarea problemelor încă din prima fază de prezentare a lor, şi-au schimbat evident atitudinea vis-a-vis de cerinţele date în cadrul orei, implicându-se foarte mult în realizarea sarcinilor.

La polul opus s-au situat elevi comozi, pasivi, care nu s-au  implicat în niciun fel, nu au contribuit la rezolvarea problemelor, la soluţionarea dilemelor propuse de către acestea. Aceştia s-au mulţumit să reducă activitatea lor la cea de transcriere, motiv pentru care nici nu au înregistrat progrese măsurabile. Unii s-au implicat într-o fază iniţială, dar greşelile repetate pe care le făceau i-au descurajat şi i-au transformat într-un factor pasiv al învăţării.

Utilizarea conversaţiei euristice şi a problematizării nu a avut loc doar la matematică, în activitatea de rezolvare a problemelor, ci şi la alte discipline de învățământ. Elevii au învăţat astfel să profite de abilităţile şi aptitudinile pe care le au fiecare dintre ei la diferite materii.

Făcând o evaluare a rezultatelor obţinute, comparativ cu eşantionul martor se poate spune că strategiile interactive au antrenat elevii într-o activitate la clasă ce rupe barierele lecţiilor clasice, oferindu-le un cadru nou de manifestare, bazat pe cunoştinţele anterioare, dorinţa de afirmare, libertatea exprimării, conducerea subtilă a învăţătorului spre descoperirea unor adevăruri născând un real progres. Prin aplicarea acestor strategii, s-a asigurat formarea unor deprinderi de muncă individuală şi de grup, spiritul de ordine şi cooperare, rezolvarea problemelor prin mai multe moduri, valorificarea la maxim a timpului, manifestarea personalităţii sub toate aspectele sale, stimularea potenţialului individual, cunoaşterea interpersonală şi nu în ultimul rând, creşterea încrederii în forţele proprii la majoritatea elevilor.