Utilizarea eficientă a limbii ca mijloc de comunicare și de gândire de către elevii de vârstă școlară mică

Limba română (maternă) îndeplinește două funcții esențiale: expresia gândirii, stimulată de viață și de mediu, și comunicarea, ca utilitate socială. În acest sens, învățământul primar are de îndeplinit două roluri prioritare: să ajute copilul să exprime mai bine gândirea sa, să formeze clar esențialul mesajului propriu; să inițieze copilul să înțeleagă gândirea altora, să sesizeze prompt esența mesajului lor. Există o corelație și o strânsă interdependență între învățarea și practicarea limbii și reușita școlară.

În cadrul interdisciplinarității și sprijinului care trebuie acordat copiilor din clasele eterogene, cuplul matematică- exprimare în limba română (maternă) deține un loc important în vederea înțelegerii profunde a semnificațiilor, codurilor și pentru a acționa în consecință.

Iată câteva elemente care ni se par interesante pentru clarificarea unor situații problemă.

Obiectivele lingvistice formulate explicit sau implicit cu limba română și matematică au drept corolar să sprijine elevul să se servească eficient de limbă ca mijloc de comunicare și de gândire, să-l determine să știe să comunice oral, prin scris și să decodeze cuvinte și imagini. Acestea au fost multă vreme existente doar că deziderate fără a manifesta preocuparea insistentă sau priceperea învățătorului de a reflecta și de a acționa pentru transpunerea lor în practică didactică și în cea cotidiană. Analizând varietatea mesajelor nonverbale( gest, mimică) și verbale- în conținut de la informații științifice la descrieri poetice, știri publicitare, povestiri etc. și în formă: de la simple enumerări la texte literare și cu conținut științific, observăm că stăpânirea limbii materne de către copii se poate realiza numai ținând seama de context și prin activități de facilitare a exprimării și înțelegerii, prin lexic, ortografie, morfo-sintaxă și punctuație, practicate nu ca scop în sine, ci integrate în situații funcționale, printr-o pedagogie activă.

Dacă admitem că limba se exercită pe două registre, oral și scris, și că elevul este atât emițător, cât și receptor de mesaje, schema următoare poate oglindi obiectivele generale ale limbii române.

Elevul:

• să vorbească mai bine (nevoia, tehnica, plăcerea de a vorbi)
• să asculte mai bine (nevoia, tehnica, plăcerea de a asculta)
• să asculte – limba vorbită – să vorbească
• să citească – limba scrisă – să redacteze

Există o corelație și o strânsă interdependență între învățarea și practicarea limbii și reușita școlară. Această interdependență se manifestă sub trei aspecte:

• pe plan cognitiv – conceptele și noțiunile, cunoștințe în geneză și utilizarea lor curentă;
• pe planul disciplinelor școlare – conținuturile de receptat și problemele formulate în limba curentă și chiar în limbajul specializat, specific diferitelor domenii de cunoaștere;
• pe plan pedagogic – toate cerințele și sarcinile de învățare, toate activitățile educative se întemeiază pe utilizarea constantă a limbii.

Promovând aspectul oral al limbajului cât și pe cel scris, putem dezvolta capacitățile de lectură si de înțelegere ale fiecărui copil, furnizându-i mijloacele de a dobândi cunoștințele, de a le comunica și explica, de a realiza corelații, de a crea, deoarece chiar creativitatea poate și trebuie să fie suscitată și educată, contribuind astfel la educarea completă a personalității copilului. Noi trebuie să promovăm comunicarea, care este circulară și angajată în cerc sau în mici grupe de lucru pe toți copiii.

Dacă ascultarea și înțelegerea, citirea și scrierea sunt acte importante în comunicare, în cadrul învățării limbii materne, care sunt acestea în matematică?

Obiectivele legate de comunicare, care ar trebui îndeplinite la lecțiile de matematică, se referă la capacitatea copilului: de a înțelege o serie de sarcini în diferite contexte, sprijinit de învățător, atunci când contextele nu îi sunt familiare; de a explica efectiv, situațional, prin manipularea unor obiecte, sau ceea ce decodează pe baza unui suport imagistic, prin interpretarea unor moduri sau prin operații mentale care acționează în raționamente logico-matematice.

Bibliografie
1. Nell, Marcia, Drew Walter, în colaborare cu Bush, Debora (2016). De la joc la învăţare: cum folosim jocul didactic în educaţia timpurie, Editura Trei, Bucureşti.
2. Sorescu, Maria Emilia, Berila, Ioan (2005). Asistența socială – sistem și profesie, Editura Universitaria, Craiova.
3. J.W. Botkin, M. Maliţa (1981). Orizontul fară limită al învăţării Lichidarea decalajului uman, Ed. Politică, Bucureşti.
Eugenia Șincan, Șt. Bârsănescu (1979) Limbajul științific și pedagogia. În: Revista de pedagogie, nr.4/1979.