27 Iulie 2024

Publicat în 27. 07. 2024 de Adrian Petru Codilă
Categorie: sistem de învăţământ

Minunea de la Ravello

Se spune că, din capul său căzut la pământ a curs nu sânge, ci lapte, iar măslinul uscat de care fusese legat a înverzit din nou și a început să rodească. Conform tradiției, o creștină mai curajoasă din Nicomidia a luat pământul amestecat cu sânge din locul în care Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a fost decapitat și l-a păstrat multă vreme în casa ei. Între secolele IX-XI, locuitorii din Ravello, care era pe atunci o mare putere maritimă și comercială, făceau comerț cu locuitorii din Antiohia și Constantinopol. Așa se face că, din Nicomidia, câțiva comercianți din Republica Amalfi, au reușit să ia pământul amestecat cu sângele Sfântului Pantelimon și să-l aducă în Italia. Se spune că, în drumul lor spre casă au fost surprinși de o furtună si au fost nevoiti să se adăpostească în Ravello. Cand vremea s-a îmbunătățit, au plecat din nou pe mare, însă o altă furtună, și mai violentă, i-a prins iarăși în mijlocul mării. Astfel, ei s-au gândit că acesta este un semn și că ar fi mai bine să lase sângele Sfântului Pantelimon aici, în Ravello.

Episcopul Alfons Maria de Liguori a fost printre primii care a sesizat minunea care se petrece anual cu sângele Sfântului Pantelimon și a consemnat-o într-unul dintre volumele sale: „La Ravello, un oraș din Regatul Neapolelui, există un flacon din sângele său (n.n. al Sfântului Pantelimon), care se transformă în fiecare an în ziua prăznuirii sale și poate fi văzut în această stare amestecat cu lapte, așa cum și eu, autorul acestei lucrări, l-am văzut”. Într-adevăr, se pare că minunea aceasta se petrece până în zilele noastre: sângele își schimbă culoarea din maro în roșu purpuriu și se lichefiază, rămânând astfel încă 6-7 săptămâni, după care revine la starea sa solidă, de culoare maro, pentru restul anului.

În acest recipient, sângele este clar împărțit în patru straturi. Nivelul cel mai de jos pare să fie format din nisip sau pământ amestecat cu sânge, deoarece este dens și închis la culoare. Al doilea strat, care este cât lățimea unui deget, pare să fie compus de asemenea din particule mici de praf sau nisip, dar cu o cantitate mai mare de sânge. Al treilea strat este sânge pur, de culoare rubinie când este lichid, strat care se află sub nivelul cel mai înalt, care arată ca un fel de spumă albicioasă. Sângele ocupă doar jumătate din recipient atunci când este „inactiv”, în porțiunile goale observându-se urme de grăsime și sânge. Când are loc lichefierea, stratul de sânge pur devine transparent și de culoare rubinie, în timp ce bulele mici ajung aproape până la vârful recipientului.

Acest proces nu poate avea o explicație fiziologică sau medicală, deși a fost studiat în repetate rânduri de către chimiști, biologi sau medici. Fiola care păstrează sângele este destul de veche, iar urmele de pe ea vorbesc despre „peripețiile” prin care a trecut. Spre exemplu, crăpătura sticlei din partea stângă a flaconului datează din 1759 și a fost produsă de către un preot care ținea o lumânare prea aproape în timp ce examina starea conținutului. Temându-se că sângele se va scurge pe jos, preotul i-a promis Sfântului Pantelimon că, dacă nu se va scurge niciun strop, îi va construi o statuetă religioasă. Ceea ce a și făcut, după cum este notat pe inscripția de pe placa atașată.

Dincolo de acest aspect, reținem cu toții că Sfântul Pantelimon este numit în multe rânduri „doctor fără de arginti”, fapt care înseamnă că în viața sa el n-a căutat vreo răsplată și nici n-a urmărit să adune averi și alte foloase materiale pentru vindecările și tămăduirile pe care le săvârșea. Nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru binefacerile făcute. Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, el este un model de doctor, slujitor si creștin următor lui Hristos.

Fragmente din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon au fost împărțite în toată lumea ortodoxă, spre vindecarea tuturor oamenilor. Capul Sfântului Pantelimon se află la Mănăstirea Rusikon din Sfântul Munte Athos, însă părticele din sfintele sale moaște se păstrează și la noi în țară: la Catedralele din Iași, Galați și Constanța, dar și în Capitală, la Mănăstirea Plumbuita. De-a lungul timpului, multe biserici, capele, schituri, mănăstiri, spitale și organizații medicale din întreaga lume l-au luat ca patron și ocrotitor pe Sfântul Pantelimon.