3 Noiembrie 2024 -71 de ani de la mutarea moaștelor Sfântului Nectarie !

sistem de învăţământ

Adrian Petru CodilăȘcoala Gimnazială, Băuțar (Caraș-Severin)4 sep. 2024

71 de ani de la mutarea moaștelor Sfântului Nectarie. Ce s-a întâmplat, de fapt, pe 3 septembrie 1953?

Început de toamnă și început de An Bisericesc… Câteva zile, numai, și clopoțelul va suna, vestind că porțile școlilor s-au (re)deschis, așteptându-i pe toți, de la mare la mic, de la părinți și profesori la elevi de toate vârstele, să-și îndrepre pașii către școală – locul învățării și-al devenirii. De cealaltă parte, clopotul mare al Bisericii a sunat deja, anunțându-ne că tocmai a început Noul An Bisericesc. Cea dintâi zi a lui septembrie e ziua în care, în bisericile și mănăstirile noastre, preoții și credincioșii aduc mulțumire lui Dumnezeu pentru binecuvântările de peste an și se roagă ca anul care urmează să fie unul la fel de roditor.

Până la marele și slăvitul praznic al Nașterii Maicii Domnului din 8 septembrie, calendarul Bisericii noastre ne amintește de o altă sărbătoare, în cea de-a treia zi a lunii, sărbătoare care deschide ușa toamnei: Mutarea moaștelor Sfântului Ierarh Nectarie din Eghina, unul dintre cei mai noi sfinți canonizați de Biserica Greciei și unul dintre cei mai iubiți sfinți contemporani. Despre ce mutare este vorba și ce s-a întâmplat atunci, în ziua de 3 septembrie 1953? Aflați în rândurile de mai jos!

Cine a fost Sfântul Ierarh Nectarie?

Înainte de a răspunde, vă invităm să trecem în revistă câteva informații biografice. Astfel, reținem că Sfântul Nectarie s-a născut pe 1 octombrie 1846 în Silivria, un oraș mic din Tracia, în nordul Greciei. Provenind dintr-o familie săracă, dar foarte credincioasă, el a primit la botez numele Anastasie. După ce a urmat primele clase, s-a mutat la Constantinopol, unde a studiat teologia și a citit operele Sfinților Părinți, muncind în același timp pentru a se întreține. La 20 de ani, simțind chemarea lui Dumnezeu, s-a îndreptat spre insula Hios, unde a fost învățător, iar mai târziu a intrat în viața monahală, devenind călugăr sub numele de Lazăr în 1876. În scurt timp, a fost hirotonit diacon și a primit numele Nectarie, pe care l-a purtat toată viața.

După finalizarea studiilor teologice în 1886, Sfântul Nectarie a plecat în Alexandria, Egipt, unde a fost hirotonit preot și, la scurt timp, arhimandrit. În 1889, a fost numit mitropolit de Pentapole de către patriarhul Sofronie. În această calitate, a slujit în Cairo, devenind un păstor îndrăgit și respectat de credincioși, cunoscut pentru smerenia, răbdarea și blândețea sa. Din cauza invidiei, a fost eliberat din funcție în 1890 și a fost nevoit să părăsească Egiptul. S-a retras la Atena, unde a predicat și a fost profesor la școala teologică Rizarion până în 1894, formând duhovnicește mulți tineri.

Dorind să se retragă, între 1904 și 1907, Sfântul Nectarie a construit o mănăstire de maici pe insula Eghina, unde a dus o viață de smerenie și rugăciune. Numeroși săraci și bolnavi au găsit alinare la el, primind ajutor și vindecare prin rugăciunile sale. Datorită vieții sale sfinte, a fost respectat și iubit de toți cei care îl cunoșteau. În ciuda calomniilor și persecuțiilor la care a fost supus de-a lungul vieții, Sfântul Nectarie a rămas neclintit în credința sa. Cu puțin timp înainte de a muri, și-a anunțat ucenicii despre apropierea sfârșitului său. După o boală îndelungată, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos pe 8 noiembrie 1920.

Ce s-a întâmplat pe 3 septembrie 1953?

Sfântul Nectarie a fost înmormântat în biserica pe care a construit-o. Scurgându-se mai mai mulți ani de la trecerea sa la cele veșnice, trupul Sfântului Nectarie a fost găsit în mormânt întreg și nestricat, răspândind multă mireasmă. Astfel, la 3 septembrie 1953, sfintele sale moaște au fost scoase din mormânt și așezate în biserica mănăstirii din Eghina, pentru cinstire și binecuvântare. În viața Sfântului Nectarie, acele momente care au născut sărbătoarea din data de 3 septembrie sunt descrise în detaliu.

Citim, așadar, că rânduiala mutării cinstitelor și de-mir-izvorâtoarelor lui moaște a fost săvârșită de către Mitropolitul Procopie al Hydrei, Spetsei și Eghinei. Împreună cu dânsul au slujit fostul Mitropolit de Ilia, Antonie, și preoţi veniţi din toată Eghina, autorităţi, monahii de la alte mănăstiri și mulţime de credincioși evlavioși. Seara, pe 2 septembrie, s-a ţinut priveghere în biserica mănăstirii, cu mulţime de clerici și mireni.

A doua zi, pe 3 septembrie, a avut loc dezgroparea, de față stând oameni de vază ai Bisericii și ai țării. Cu evlavie deosebită, a fost deschis mormântul din care a iesit dintr-o dată negrăită bună mireasmă „mai presus de toate miresmele”, iar sfintele lui oseminte, de culoarea cerii curate, adunate „de mâini cuvioase”, au fost puse astfel: sfântul cap într-un chivot aurit, în chipul mitrei arhierești, făcut din ofrandele aduse de credincioși și dintr-alte daruri, iar celelalte sfinte oseminte într-un chivot de argint, așezat în paraclisul Sfantului. În toate zilele care au urmat, ca și până astăzi, sfintele lui moaște răspândesc neîncetat negrăită mireasmă cerească, mărturisind harul pe care Sfântul l-a luat de la Domnul pentru curăția vieții lui.

De atunci și până astăzi, an de an, slujbele din zilele de 2 și 3 septembrie fac din insula Eghina un o adevărată capitală a Ortodoxiei, atrăgând mii de credincioși din toate colțurile Greciei și din alte țări, care vin să se bucure de binecuvântările și darurile duhovnicești ale Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul.

În această zi de aleasă sărbătoare și prăznuire, să ne rugăm Sfântului Nectarie ca să trimită asupra noastră și asupra familiei noastre binecuvântarea sa, păzindu-ne de boli și de încercări în toți anii pe care îi avem de trăit aici, pe pământ, după rânduiala Domnului.

6 comentarii7 accesări