O legendă foarte cunoscută in Banat este a vestitului haiduc Adam Duma Haiducul Adam Neamţu, originar din Slatina Nera era dascăl într-un mic sat de la Dunăre, învăţătorul Adam Duma s-a făcut haiduc, împreună cu un prieten bun, Lăzărică și mult timp se ascundeau în Peştera Rolului din Cheile Nerei. Era cunoscut ca Adam Neamţu, pentru că purta straie „nemţeşti”. A fost viteaz şi drept, darnic cu săracii, cărora le umplea poala de galbeni luaţi de la cei bogaţi. A fost prins prin trădarea unui fost ortac, Buzangiu şi închis întâi în Oraviţa, apoi, 20 de ani, la Lugoj. Săracii care primeau de la Adam Neamţu câte o poală de galbeni împărăteşti nu se mai puteau numi săraci. Cu ei „puteai cumpăra un sat cu popă cu tot”. Unii şi-au pus acţiuni la societatea austriacă ce a construit primele căi ferate în această parte a Banatului şi administra şi minele din Anina. Câţiva dintre săracii miluiţi de el au devenit bogaţi mai rău ca ceilalţi. Când a revenit Adam Neamţu de la închisoare de la Lugoj, s-a dus să ceară de la unul Iosom Catina, din Ilidie, pe care el îi dăruise pe vremuri. Iar acesta l-a gonit cu argaţii din ogor. Drept pentru care Adam Neamţu s-a apucat iar de haiducie, i-a dat foc lui Iosom, de-a ars de viu cu tot ce avea. Era poreclit Adam"Neamțu" pentru că purta haine nemțești. Originar din Slatina Nera și o vreme dascăl într-una mic sat de la Dunăre, învățatul Adam Duma s-a făcut haiduc cu prietenul său Lâzârică. Ei și-au stabilit ascunzătoarea în Peșteră Râului din Cheile Nerei, cunoscută acum drept Grota haiducilor. Înpreuna cu Lăzărică și alții Adam îi atacă pe boieri la drumul mare, iar prada o împarte cu sărmanii din sate. Legenda spune ca era așa de darnic, încât aurul pe care îl primea un sărman, nu îi asigura numai supravetuirea ci și un trai bun pentru toată viața. Se mai spune că împărțea galbenii cu poala hainei , ca să fie indeajuns. Haiducul a fost trădat de un ortac pe nume Buzangiu. A fost închis prima dată la "Varmegia" ( închisoare ) din Oravița, apoi a primit 20 de ani și a fost dus la Lugoj. Când a fost eliberat i-a cerut ajutorul unui sărac pe care îl ajutase Iosâm Catina din Ilidie. Devenise boier din banii primiți chiar de la haiduc. Doar că omul a uitat cine a fost binefacatorul său și a refuzat să răspundă cererii de ajutor. Se spune ca haiducul Adam Duma l-a ars de viu în casă. În urma lui Adam Duma a rămas legenda conform căreia, acesta a ascuns în peșteră de lângă Moldova Nouă o comoară imensă. Oamenii locului povestesc că în 1977 un grup de turiști germani ar fi.gasit comoara. Adam Duma, reprezintă un simbol al frumoaselor plaiuri bănățene, iar legendele, poveștile, cântecele haiducesti de munte, sunt o adâncă trăire și simțire românească, mai ales că haiducia lui a început și s-a sfârșit fără vărsare de sânge. Pestera cu izvorul, Grunul și Piatra haiducului, sunt cărările tainice pe care s-a furișat Adam Duma și ceata lui și au intrat în istoria poporului, adevărate vestigii în penumbra Carpaților. In Oravița acolo unde incepe strada Ciclovei este o clădire mare, acum bloc de locuințe i se spunea "pușcăria". Cladirea este celebră fiindcă acolo a fost inchis și ultimul haiduc bănățan. Și dacă tot vorbim azi de ultimul haiduc bănățean să trecem Cărașul în Banatul de codru să auzim si poveștile de-acolo. Bătrânii o povesteau in șezători având grijă să nu uite nici un amănunt. Faptele lui au rămas și până in zilele noastre legende dragi mulțimii cândva exploatate de boieri. Se zice că Adam Neamțu era dascăl și se trăgea din familia Duma, țărani din Slatina Nera. Era căsătorit cu Ileana și avea un fiu, pe Matei. Erau vremuri grele și mare sărăcie, asupriri din partea boierilor care posedau pamântul iar țărănimea era obligată să muncească pentru alimentele ce le luau cu imprumut in timpul iernii, dar de datorii nu se mai impăcau niciodată. Aceasta l-a determinat pe Adam Duma și pe mulți tineri din Banat să ia calea haiduciei. A plecat impreună cu cel mai bun ortac, cu Lăzărică care ia rămas credincios până la moarte. In toată haiducia lui nu se amintește să fie fost vărsări de sânge, era un om glumeț și cu suflet bun, scund de statură, cu părul roșcat, purta o șubă, iar sub șubă purta in chimir mai multe pistoale. Cele mai spectaculoase prădări in partea Banatului de codru, a fost prădarea baronului Belovici din Sălcița. In codrii, haiducii își găseau lungă vreme adăpost și refugiu. Vestea despre faptele lui Adam Duma s-a lățit prin toate satele bănățene și era foarte indrăgit și ajutat de localnici. Jândarii il căutau in ruptul capului prin sate, prin casele oamenilor. Adam Duma a fost prins cu încă doi ortaci la ,,Crucea Albă" la Coștei de potera condusă de Adam Bordan. Au fost condamnați fără judecată la moarte și executați prin spânzurătoare pe Valea Guzăinii la Coștei. Povestea mai dăinuie și în zilele noastre. ,,Crucea Albă" sau Crucea cu Patru Stâlpi, locul unde a fost spânzurat. În zona unde se întâlnesc hotarele celor patru sate Cărășene din Banatul de codru, Sălciţa, Iablanca, Vrani şi Coştei, mai precis pe drum dintre Sălciţa şi Iablanca se află Crucea Albă sau Crucea cu Patru Stâlpi, despre care se spune că a fost construită în preajma jumătăţii sec. XIX de către săteni din cele patru localităţi uniţi de un entuziasm comun. De-a lungul timpului construcţia a suferit mai multe modificări la lucrări participând maistori, săteni, învăţători, preoţi din satele din apropiere precum Voivodinţi, Sălciţa, Mărcovăţ etc. Aici se întâlneau oamenii din cele patru sate la Rusalii şi în alte ocazii, această tradiție se păstrează și până în zilele noastre. Poveştile sătenilor spun că celebrul haiduc bănăţan Adam Neamţu s-ar fi ascuns în micul pod al construcţiei cu încă doi ortaci și aici a fost prins și executat prin spânzurătoare fără judecată de șândarii ungurești.