— Postul cel Mare – nu e o povară, ci un dar de la Dumnezeu — Postul nu e doar despre ce scoatem din farfurie. Într-un text din zilele trecute am spus cum e cu ciclicitatea Patruzecimii. Deci, postul, nu e despre mâncare, ci despre inimă. E o vreme în care Dumnezeu ne dă ocazia să ne întoarcem spre esențial, să ne scuturăm de tot ce ne ține legați de pământ și să ne așezăm, din nou, cu fața spre El. Am citit zilele acestea un text foarte frumos, al Mtr. Kallistos Ware, și aș puncta câteva idei esențiale, dar foarte adânci: 1) Postul nu e o pedeapsă, ci o chemare la trezire. Când simțim foamea sau oboseala, nu-i un capăt, ci un început. Pentru că din golul acesta, din tăcerea aceea lăuntrică, începe bucuria cea adevărată — bucuria Învierii. 2) Dacă nu postim cu inima, nu are rost postul. Dacă ne înfrânăm stomacul, dar nu ne înfrânăm mânia, judecata, vorba grea… am pierdut esențialul. 3) Postul nu e despre a fi triști sau posomorâți, ci despre a ne curăți sufletul, a ne limpezi mintea și a ne face mai atenți la Dumnezeu și la aproapele. 4) Postul e o rânduială a Bisericii, dar și o rânduială a inimii. E o primăvară sufletească. E vremea în care Dumnezeu ne reînnoiește dinăuntru, dar pentru asta trebuie să ne lăsăm lucrați de El. …Pentru că, în toată alergarea asta a lumii, avem nevoie mai mult ca oricând de liniștea postului. Să ne așezăm în tăcere, în rugăciune, în dragoste. Și, cum spune o cântare din Triod: “Primăvara postului a înflorit, floarea pocăinței s-a deschis.”