Cine a fost Sfânta Paraschevi ?

Publicat în 26. 07. 2025 de Adrian Petru Codilă
Categorie: sistem de învăţământ

Cine a fost Sfânta Muceniță Paraschevi?

Sfânta Muceniță Paraschevi s-a născut în vremea împăratului Adrian (117–138), într-o localitate de la marginea vechii Rome, din părinți creștini, Agaton și Politia. Deși trăiau cu evlavie, rugându-se neîncetat și împlinind poruncile Domnului, sufletul lor era cuprins de întristare pentru că nu aveau copii. Însă, în bunătatea Sa, Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea și le-a dăruit o fiică, născută într-o zi de vineri – „paraskevi” în limba greacă – motiv pentru care i-au dat acest nume la Sfântul Botez.

Paraschevi a fost crescută în frica Domnului și a primit o educație aleasă, fiind inițiată nu doar în filosofia și retorica vremii, ci și în taina credinței creștine. După ce părinții ei au trecut la cele veșnice, tânăra a renunțat la toate bunurile lumești, împărțind averea moștenită celor săraci. Însetată de cuvântul lui Hristos, a început să propovăduiască cu îndrăzneală Evanghelia și să îi aducă pe mulți la credință, botezându-i în numele Sfintei Treimi.

Văzând lucrarea ei misionară, câțiva oameni din cetate au pârât-o împăratului Antonin Piul (138–161), spunând că răspândește învățătura lui Iisus cel răstignit. Chemată la palat, sfânta l-a uimit pe împărat prin înțelepciunea și frumusețea ei. Acesta i-a promis daruri și privilegii dacă va renunța la Hristos și va aduce jertfă zeilor, amenințând-o cu chinuri cumplite dacă va refuza. Dar Sfânta Paraschevi, cu suflet neclintit, i-a răspuns: „Să nu-mi fie mie a mă lepăda de Hristos, Dumnezeul meu. Zeii tăi, care n-au făcut cerul și pământul, să piară!”.

Înfuriat, împăratul a poruncit să i se așeze pe cap un coif încins în foc, apoi să fie aruncată într-un cazan cu smoală și untdelemn clocotit. Dar Domnul a făcut o minune: trupul sfintei a rămas neatins, iar ea stătea în mijlocul cazanului ca și cum în jur ar fi fost răcoare. Tot acum are loc și minunea pe care o vom prezenta mai jos. Fiind eliberată, Sfânta Paraschevi și-a continuat drumul prin cetăți și sate, vestind credința creștină. Ajunsă în cetatea Tempi din Grecia, a fost din nou prinsă de autorități și supusă la chinuri pentru refuzul de a renunța la credință. În cele din urmă, i-a tăiat capul cu sabia, iar sufletul ei s-a înălţat la veşnicele lăcaşuri, în anul 140.

Tămăduitoare a bolilor de ochi

Ieromonahul Dionisie din Furna, autorul volumului „Erminia picturii bizantine” – cartea de căpătâi a oricărui pictor, nu ne furnizează prea multe detalii despre felul în care trebuie să fie pictată Sfânta Muceniță Paraschevi, ci ne relatează doar mucenicia Sfintei: „Sfânta Preacuvioasă Mucenică Paraschevi, de fel din Roma cea veche, de sabie se săvârșește”. Cu toate acestea, în Acatistul ei noi citim: „Bucură-te, alifie vindecătoare pentru ochii noștri!” sau „Bucură-te, tămăduirea ochilor!”, iar majoritatea icoanelor sale, Sfânta Paraschevi apare ținând în mâinile ei doi globi oculari. Care este povestea acestora și de ce sunt ei pictați alături de Sfânta Paraschevi?

Ei bine, ca de obicei, am căutat răspunsul și l-am găsit în paginile Sinaxarului. Faptul că Sfânta este adesea înfățișată în icoane ținând în mâini doi globi oculari – fie într-un vas mic, fie direct în palmele ei – are o legătură directă cu una dintre cele mai cunoscute minuni din viața ei: vindecarea ochilor împăratului roman Antonin. Potrivit tradiției, atunci când Sfânta Paraschevi a fost adusă înaintea împăratului pentru că vestea credința în Hristos, acesta a poruncit să fie aruncată într-un cazan cu smoală și untdelemn încins, ca pedeapsă pentru refuzul de a se închina idolilor. Însă, în mod minunat, sfânta a rămas nevătămată, ca și cum s-ar fi aflat într-o apă răcoroasă. Uimit, împăratul i-a cerut să-i arunce puțin din amestec pe față, ca să vadă dacă este cu adevărat fierbinte. Sfânta a făcut întocmai, lichidul încins i-a atins ochii, iar el a orbit pe loc.

Atunci, Antonin – profund speriat de ceea ce se întâmplase – i-a cerut sfintei să se roage pentru el. Ea s-a rugat cu credință către Hristos, și, prin mijlocirea ei, împăratul și-a recăpătat vederea. Cu sufletul străpuns de această lucrare dumnezeiască, el a crezut în Dumnezeu și a eliberat-o, împreună cu mulți alții din casa lui care s-au botezat de îndată. Tradiția spune că această minune nu a fost singulară. După ce a primit cununa muceniciei, numeroși creștini au început să o cinstească pe Sfânta Paraschevi ca vindecătoare a bolilor de ochi. De-a lungul veacurilor, în popor s-au păstrat nenumărate mărturii despre cei care, rugându-se cu credință sfintei, au fost tămăduiți de orbire, dureri oculare sau alte afecțiuni ale vederii.

Ca urmare, iconografia a reținut această minune petrecută spre sfârșitul vieții sale și a introdus în reprezentările ei simbolul celor doi globi oculari, uneori așezați într-un vas, alteori purtați – așa cum am scris mai sus – chiar în palmele sfintei.

Așadar, să o rugăm și noi pe Sfânta Paraschevi să mijlocească pentru iertarea păcatelor noastre, pentru vindecarea de toate bolile sufletești și trupești, pentru vederea lucrurilor și a faptelor bune din lumea care ne înconjoară şi pentru întărirea noastră în credinţa cea dreaptă.
Sursa : www.bizanticons.art
www.bizanticons.ro