Termenul  central  utilizat  în  legislația  și   practica  românească  curentă  în  legislația  și  practica  românească   curentă  este  cel  de  *handicap*. Pe   locul   secund, ca   sferă    de   frecvență   și   utilizare este  termenul   de    * deficiență*.Ambii  termeni  sunt  acoperiți  prin  definiții  în  texte  legale  și  au  circulație  în  toate  ariile  relevante : protecția   copilului, educație  și  sănătate.
Un  copil  cu  dizabilități, la  fel   ca  un  copil  tipic,  are  puncte   forte  și  slăbiciuni. E  important  însă  ca  părinții, cadrele   didactice  și  persoanele  care  intră  în  contact  cu  el  să  se  concentreze, în  special
asupra   a   ceea  ce  poate  face, astfel  să-l  ajute  să  treacă  peste  provocări.Abilitățile   sunt  mai  importante  decât  dizabilitățile.
         Părinții   și   cadrele   didactice   pot  sprijini  intrarea   în  colectivitate  a  copilului  cu  dizabilități  învățându-l  să -și  exprime    emoțiile   negative  într-un  mod  sănătos   și   prudent.De  multe  ori, copiii  care  au  anumite  probleme, fie  cognitive, fie motorii, acumulează  multe  frustrări. Ei  pot  avea  dificultăți  de  învățare   sau  relaționare  cu  ceilalți  copii.Copiii   se   pot   simți  necăjiți  când  observă  că  sunt  singurii  care  au  anumite  probleme, iar  ceilalți  copii nu  se  confruntă  cu   aceleași   dificultăți  ca  și   ei.
            Părinții  și   cadrele  didactice  pot  vorbi   cu  ei  despre   gestionarea   emoțiilor, despre  exprimarea  lor  într-un  mod  care  să  nu  îi  rănească   pe  ceilalți  și  despre  pârghiile  cu  ajutorul  cărora  pot  trece   peste  sentimente   negative.
             Motivația   joacă   un  rol  imporatant    în   realizarea   sarcinilor  zilnice   pentru   orice   copil. Pentru  cei  cu  dizabilități, orele  petrecute  în  mediul   educațional   pot  fi   mai   grele  și   mai   provocatoare   decât  un  copil   tipic.
            Atitudinea   pozitivă   zilnică  a  adultului   față  de  copilul   cu   dizabilități  îl  poate  ajuta  efectiv  în  dezvoltarea   capacităților  de  comunicare.  Copilul   va  comunica  mai  ușor  dacă  dorește  să  o  facă,dacă  dorește    să   exprime   lucrurile  pe  care  le  trăiește.Folosind  eficient   capacitățile  noastre   de   comunicare,  vom  putea   stimula  modul  de  comunicare  al  copilului.Este   foarte  important  ca  un  copil   cu  dizabilități  să  fie   ajutat   să  devină   cât   mai  independent   posibil  în  toate   acțiunile   pe  care  le  întreprinde.
               Având   câștigate  cât  mai  multe  deprinderi   de   autonomie, copilul   cu  dizabilități  are  șanse  reale     de  a  fi   integrat  în  viața   socială  din  care   face   parte.
         Dezvoltarea   mentală   și   fizică   este   influențată   de  mediul   încojurător. Pentru  a   se  putea  dezvolta   normal, corpul , creierul  și   sistemul  nervos  au  nevoie  de  un  mediu  sănătos.Nutriția   este  de   asemenea   importantă,  acesta   fiind  *conbustibilul* pentru   activitățile   fizice  și  joc.Deși   orice  activitate   ajută   la  dezvoltarea   copiilor, fiecare   se  dezvoltă   diferit.
                          Copiii  cu   dizabilități   au  nevoie   de   protecție   în  egală   măsură   cu   ceilalți   copii. Nu  uitați   că  folosirea   unui  vocabular  negativ  referitor  la  deficiețe   sau   dizabilități  afectează  puternic   copiii. Este   important   să  fim  atenți   la  cuvintele   pe  care  le  folosim  frecvent  pentru  a    descrie  oamenii   și   să  verificăm   înțelesul  cuvintelor  noastre.
                                  În   concluzie, trebuie   să  încercăm   să  tratăm  dizabiliatea  ca  pe  o   problemă  a  societate.