EVALUAREA COMUNICĂRII ȘI A CLIMATULUI ORGANIZAȚIONAL

Publicat în 13. 05. 2018 de Anca Caragea
Categorie: cercetare educaţională

CERCETARE EDUCAŢIONALĂ PRIVIND EVALUAREA COMUNICĂRII ŞI A CLIMATULUI ORGANIZAŢIONAL

Aşa cum spunea M. Bocoş (2003, pp. 10-11) „considerăm că cercetarea din domeniul educaţiei reprezintă un tip special de cercetare ştiinţifică, care valorifică metode generale, standardizate de cunoaştere, particularizându-le la domeniul său specific de cercetare, respectiv educaţia. Aceste particularizări şi nuanţări capătă unele elemente de specificitate imprimate de câteva particularităţi proprii şi metode specifice câmpului educaţional. Toate aceste elemente contribuie la circumscrierea cercetării educaţionale ca subdomeniu al cercetării ştiinţifice, cu note specifice imprimate de obiectul său de studiu”.
De cele mai multe ori, atunci când vorbim despre dezvoltarea organizaţiei şcolare suntem tentaţi să facem referire doar la reorganizarea spaţială a acesteia, la recrutarea de personal didactic calificat ori la achiziţionarea noilor tehnologii informaţionale menite a facilita îmbunătăţirea actului educaţional. Astfel, se poate observa că lipsesc aproape cu desăvârşire subiectele legate de capacitatea şcolii de a opera schimbări esenţiale la nivelul climatului sau al culturii organizaţionale, de a-şi îmbunătăşi calitatea comunicării sau a resurselor umane. Acestea fac în ultimul timp doar subiectul programelor de formare continuă care devin, astfel, singurele ocazii în care realizăm existenţa acestor probleme.
Comunicarea reprezintă fără îndoială o dimensiune esenţială la nivelul organizaţiilor, singura în măsură să argumenteze existenţa obiectivelor, a culturii şi a climatului organizaţional, precum şi relaţiile ce se stabilesc între indivizi sau între aceştia şi organizaţie. De cele mai multe ori, comunicarea organizaţională se reduce la scurte replici ce au loc între activităţile de bază sau la o comunicare tehnică, strict profesională care rareori permite dezvoltarea reală a abilităţilor de comunicare interpersonală şi interinstituţională. Dincolo de responsabilitatea sau disponibilitatea fiecărui individ de a-şi forma şi dezvolta asemenea competenţe, este necesară implicarea strategiilor manageriale care să faciliteze exersarea acestor competenţe în situaţii reale.
Reprezintă un aspect deja subliniat şi de prof. V. Anghelache (2012, p. 147)care remarca faptul că „simpla reformă curriculară, înregistrată la nivelul şcolii româneşti, devine insuficientă fără dublarea sa de o reformă a instituţiei şcolare, ceea ce obligă la regândirea, reevaluarea aspectelor ce necesită reaşezări la nivel instituţional.”

III.1. Ipotezele și obiectivele cercetării
Pornind de la aceste considerente, în cercetarea noastră, ne propunem să identificăm cele mai importante direcţii de promovare, îmbunătăţire şi schimbare a calităţii comunicării din perspectivă educaţională.Prin urmare, ne-am propus ca scop al cercetăriianalizarea comunicării în organizaţia şcolară şi relația acesteia cu climatul organizaţional.
În acest sens, obiectivele cercetării noastre au fost:
O1: Stabilirea stilurilor de comunicare a cadrelor didactice și a climatului în cadrul organizației şcolare;
O2: Evidențierea relațiilor dintre stilurile de comunicare și climatul organizației școlare;
O3: Identificarea posibilelor modalități de ameliorare/schimbare a calităţii comunicării în organizaţia şcolară.
În cadrul cercetării noastre ne-am propus verificarea următoarelor ipoteze specifice:
Ipoteza specifică 1:
Există diferenţe semnificative statistic între instituții în ceea ce privește stilurile de comunicare a cadrelor didactice.
Ipoteza specifică 2:
Există diferenţe semnificative statistic în funcţie de încadrarea profesională a angajaţilor din organizaţia şcolară în ceea ce priveşte stilurile de comunicare.
Ipoteza specifică 3:
Există diferenţe semnificative statistic între instituții în ceea ce privește climatul organizațional.
Ipoteza specifică 4:
Stilurile de comunicarecorelează cu climatul organizaţional.

Pentru verificarea ipotezelor de lucru am realizat o cercetare educațională de tip constatativ, fără manipulare experimentală.

III.2. Metodologie
III.2.1. Subiecți
Cercetarea s-a desfăşurat în anul şcolar 2016-2017 în perioada octombrie 2016- mai 2017 pe un eşantion de 72 de subiecţi, cadre didactice angajate în trei instituţii de învăţământ preuniversitar: Grădiniţa cu P.P. Nr. 30, Grădiniţa cu P.N. „Violeta”, comuna Pechea, judeţul Galaţi şi Şcoala Gimnazială „M. Sadoveanu” Galaţi.
În funcţie de variabila instituție eşantionul de subiecţi cuprinde 43 subiecți de la Grădiniţa cu P.P. Nr. 30 (însemnând 59,7%), 12 subiecți de la Grădiniţa cu P.N. „Violeta” (însemnând 16,7%) și 17 subiecți de la Şcoala Gimnazială „M. Sadoveanu” (însemnând 23,6%). În funcţie de variabila mediu, eşantionul cuprinde 60 de subiecţi din mediul urban (însemnând 83,3%) şi 12 subiecţi din mediul rural (însemnând 16,7%). În funcţie de variabila încadrare profesională, eşantionul conţine 51 de subiecţi încadraţi ca personal didactic (însemnând 70,8%) și 21 subiecţi încadraţi personal nedidactic (însemnând 29,2%). Aceste date sunt ilustrate în anexa 1.

III.2.2. Metode de cercetare
Din punct de vedere metodologic, pe parcursul cercetării noastre am utilizat următoarele metode de cercetare ştiinţifică:
a) Ancheta pe bază de chestionar
Potrivit lui Mielu Zlate (2000, p.134-135), această metodă constă în utilizarea chestionarului ca instrument de lucru, iar folosirea ei ştiinţifică presupune parcurgerea mai multor etape:
- etapa prealabilă sau preancheta care presupune: stabilirea obiectului anchetei; documentarea; formularea ipotezei; determinarea universului (populaţia) anchetei; eşantionarea.
- etapa I – constă în alegerea tehnicilor şi redactarea chestionarului. Se impune în prima fază aplicarea unui pretest pentru a vedea dacă a fost bine conceput chestionarul, după care se poate redacta definitiv (chestionarul). Tot în această etapă se vor stabili şi modalităţile de administrare ale chestionarului fie prin autoadministrare, fie prin intermediul personalului specializat
- etapa a II-a – este rezervată desfăşurării propriu-zise a cercetării.
- etapa a III-a – prelucrarea datelor obţinute.
- etapa a IV-a – analiza şi interpretarea datelor precum şi redactarea şi comunicarea raportului final de anchetă.
Cele mai importante momente ale anchetei pe bază de chestionar, dar şi cele mai dificile sunt alegerea eşantionului, care trebuie neapărat să fie reprezentativ – adică să reproducă la scară mică toate caracteristicile populaţiei care urmează a fi investigată – şi redactarea întrebărilor, a chestionarului. Chestionarul necesită o deosebită atenţie atât faţă de conţinutul întrebărilor, cât şi faţă de tipul, forma şi ordinea lor. În formularea întrebărilor trebuie evitate greşelile care pot interveni: întrebări prea generale, limbaj greoi, artificializat, cuvinte cu înţeles dublu, întrebări tendenţioase etc.
Am ales această metodă deoarece ancheta face posibilă investigarea unui număr mare de subiecţi într-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat, precum şi prelucrarea rapidă, mai ales că există răspunsuri precodificate la întrebări.
b) Metode/proceduri de colectare, prelucrare statistică şi interpretare a datelor (tabele de rezultate, diagrame etc.).
Datele obţinute au fost colectate în tabele de rezultate, interpretate statistic, reprezentate grafic şi comentate atât din perspectivă cantitativă, cât şi calitativă. Prelucrarea rezultatelor s-a realizat cu ajutorul programului SPSS 20.

III.2.3. Măsurare
III.2.3.1 Variabile
În cercetarea pe care am desfăşurat-o am utilizat următoarele variabile:
 Stilurile de comunicare(4 categorii: nonagresiv, agresiv, manipulator, asertiv);
 Climatul organizațional(descris prin factorii: sarcină, structură, relaţii, motivaţie, suport, conducere, schimbare şi performanţă)
 Încadrarea profesională (2 categorii: didactic, nedidactic).

III.2.3.2. Instrumente
Pentru cercetarea noastră am ales instrumente standardizate de cercetare, din mai multe considerente:
- reprezentativitatea la nivelul unei populaţii (oferă posibilitatea de a face afirmaţii descriptive precise despre segmentul de populaţie ales);
- se înlătură efectul de vag şi generalitate care se manifestă de multe ori prin întrebările deschise;
- informaţiile obţinute prin chestionarul standardizat fac posibilă comparaţia între respondenţi, putându-i grupa statistic, relativ uşor, în funcţie de anumite tipuri de răspunsuri
Concret, pentru verificarea ipotezelor cercetării am aplicat următoarele instrumente:
1. Chestionarul standardizat „Stilul de comunicare”(anexa 2). Acest chestionar a fost construit de Solomon Marcus, psiholog român cu importante contribuţii în studiul fenomenului empatic. Chestionarul conţine 60 de întrebări şi este relevant pentru cele patru stiluri fundamentale de comunicare, descrise de autor astfel:
• Stilul non-agresiv (NA), de retragere pasivă, atitudine de fugă pasivă – tendinţa de a se ascunde, de a fugi mai degrabă decât de a înfrunta oamenii. Acest stil grupează itemii: 1, 6, 7, 15, 16, 17, 25, 26, 35, 36, 37, 50, 51, 52, 59;
• Stilul agresiv (AG), atitudinea de atac – tendinţa de a fi mereu în faţă, de a avea ultimul cuvânt, de a se impune cu orice preţ, chiar cu preţul lezării şi supărării altor persoane. Acest stil grupează itemii: 4, 10, 11, 20, 21, 28, 29, 30, 39, 40, 48, 49, 55, 56, 60;
• Stilul manipulator (M), atitudinea de manipulare – preferinţa pentru un rol de culise, tendinţa de a aştepta clipa prielnică pentru a ieşi la lumină şi a se pune în valoare, tendinţa de a căuta intenţii ascunse în spatele oricăror afirmaţii ale celorlalţi. Acest stil grupează itemii: 3, 5, 9, 12, 13, 19, 22, 31, 32, 41, 42, 46, 47, 54, 57;
• Stilul asertiv (AS), atitudinea constructivă – capacitatea de autoafimare, de exprimare onestă, directă şi clară a opiniilor şi a drepturilor proprii fără agresivitate şi fără a-i leza pe ceilalţi; capacitatea urmăririi propriilor interese fără încălcarea nevoilor celorlalţi. Acest stil grupează itemii: 2, 8, 14, 18, 23, 24, 27, 33, 34, 38, 43, 44, 45, 53, 58.
Se acordă câte un punct răspunsurilor „Adevãrat”. Se adună punctele pe stiluri de comunicare. Stilul la care s-a obţinut numărul maxim de puncte indică atitudinea dominantă în comunicare.
2. Chestionarul standardizat „Climat organizaţional”(anexa 3), elaborat de prof. univ. dr. Constantin Ticu. Chestionarul însumează 40 de itemi, structuraţi pe 8 factori: sarcina, structura, relaţiile, motivaţia, suportul, conducerea, schimbarea şi performanţa.
Itemii 1, 9, 17, 25, 33 vizează factorul sarcină. Laacest factor scoruri mari obţin subiecţii care consideră că sarcinile şi obiectivele existente la nivelul şcolii sunt clare pentru toți angajații. Coeficientul Alpha Cronbach este  =.71
Itemii 2, 10, 18, 26, 34 vizează factorul structură. Laacest factor scoruri mari obţin subiecţii care consideră că în organizaţia şcolară munca este organizată eficient, posturile şi funcţiile sunt adaptate fiecărui angajat. Coeficientul Alpha Cronbach este  =.81
Itemii 3, 11, 19, 27, 35 vizează factorul relaţii. Laacest factor scoruri mari obţin subiecţii care consideră că relaţiile dintre angajaţii şcolii sunt pozitive, climatul este neconflictual, iar comunicarea este bună. Coeficientul Alpha Cronbach este  =.78
Itemii 4, 12, 20, 28, 36 se referă la factorul motivaţie. Laacest factor scoruri mari obţin subiecţii care consideră că la nivelul şcolii există un climat motivant, asigurat prin: retribuţii, promovare, competenţă şi dezvoltare. Coeficientul Alpha Cronbach este  =.77
Itemii 5, 13, 21, 29, 37 vizează factorul suport. Scoruri mari la acest factor obţin subiecţii care apreciază că la nivelul şcolii angajaţii se bucură de condiţii de muncă care le permit să desfăşoare o activitate performantă. Coeficientul Alpha Cronbach este  =.81
Itemii 6, 14, 22, 30, 38 se referă la factorul conducere. Laacest factor scoruri mari obţin subiecţii care apreciază faptul că la nivelul şcolii se practică un stil managerial eficient, prin care performanţa grupului şi a individului este sprijinită. Coeficientul Alpha Cronbach este  =.84
Itemii 7, 15, 23, 31, 39 vizează factorul schimbare. Laacest factor scoruri mari obţin subiecţii care consideră că în şcoală atitudinea faţă de schimbare este reflectată într-un stil flexibil, în adaptabilitate, iniţiativă şi creativitatea angajaţilor. Coeficientul Alpha Cronbach este  =.77
Itemii 8, 16, 24, 32, 40 se referă la factorul performanţă. Laacest factor scoruri mari obţin subiecţii care consideră că în şcoală se poate vorbi de o performanţă generală bună, reflectată în obiectivele îndeplinite, în costurile reduse. Coeficientul Alpha Cronbach este  =.77
Coeficientul Alpha Cronbach general este  =.96

III.3. Procedura
În cadrul cercetării am respectat normele deontologice, în sensul că toți subiecții implicați în cercetare au fost informați în legătură cu obiectivele cercetării, aceștia participând în cunoştinţă de cauză. Chestionarele au fost completate în prezenţa mea, în cadrul instituţiei de învăţământ. Concret, procedura a vizat:
- stabilirea ipotezelor și a obiectivelor cercetării;
- identificarea instrumentelor cu ajutorul cărora se pot măsura variabilele vizate;
- aplicarea instrumentelor cercetării;
- prelucrarea statistică a rezultatelor;
- analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor.

III.4. Analiza și interpretarea rezultatelor
Prelucrarea datelor obţinute s-a realizat cu ajutorul programului SPSS 20, iar operaţiile statistice realizate au fost:
a) Analiza de frecvenţă pentru ilustrarea compoziţiei eșantionului de subiecţi;
b) Testul t de comparare a mediilor la variabila stiluri de comunicare în funcţie de variabila instituție (ipoteza specifică 1);
c) Testul t de comparare a mediilor la variabila stiluri de comunicare în funcţie de variabila încadrare profesională (ipoteza specifică 2);
d) Testul t de comparare a mediilor la variabila climat organizațional în funcţie de variabila instituție (ipoteza specifică 3);
e) Coeficientul de corelaţie Pearson între variabila stiluri de comunicare și factorii climatului organizațional: sarcină, structură, relaţii, motivaţie, suport, conducere, schimbare şi performanţă (ipoteza specifică 4).