STIMULAREA CREATIVITĂŢII – CONSECINŢĂ A ACTIVIZĂRII ELEVILOR

Publicat în 25. 03. 2014 de Angela Chiroșcă
Categorie: sistem de învăţământ, experienţe pedagogice, cercetare educaţională, abordări teoretice, dezvoltare profesională

Abstract:
Creativity is one of the three key requirements in today's world, which is changing at an unprecedented speed. The amount of information we can pass on to pupils in the time they are at school is very limited. On the other hand, access to all kinds of information has become incredibly easy. So it's not what we teach that matters so much as making sure pupils know how to learn. Businesses all over the world have repeatedly expressed what they expect from their work force. The new 'survival requirements' are: confidence that we know how to learn; being able to deal positively with change (practically and emotionally); flexibility and creativity in the ways we think.
To teach creativity, the teachers must be creative too. Even if it is important to master creative methods, it seems to be even more important, what happens in the other subjects. It is therefore important that the teachers now what hinder and what stimulates creativity.
A lot of experimenting is necessary to find better ways of teaching creativity. And even more, to let the children keep their creativity, so they do not have to be taught so much creativity later on.

Repere teoretice
Noile obiective ale pedagogiei moderne au ca deziderat practici educative de predare activizantă (de stimulare a practicării active) şi de dezvoltare a potenţialului creativ al elevului.
Atitudinea creativă a elevului este rezultatul atât al modului cum este obişnuit elevul de a se raporta la sarcină, cât şi al stilului de predare al profesorului.
Stimularea creativităţii în şcoală presupune crearea unui mediu favorabil, interactiv, incitator şi dinamic. Învăţarea prin cooperare asigură acest cadru prin întreţinerea motivaţiei interne, favorizând implicarea activă în sarcină şi contribuţia creativă a participanţilor .
Datoria profesorului este de a găsi modalităţile cele mai eficiente prin care să stimuleze potenţialul creativ al fiecărui elev în parte. Modelul creat de profesor la clasă constituie un factor determinant pentru comportamentul de învăţare al elevului. O condiţie esenţială ce trebuie realizată la lecţie este crearea unui climat favorabil conlucrării profesor-elev, a unui climat caracterizat de o tonalitate afectivă pozitivă, de responsabilitate, exigenţă şi înţelegere.
În vederea stimulării creativităţii profesorul dă posibilitatea elevilor de a-şi spune părerea într-o atmosferă relaxată, având o atitudine neautoritară, prietenoasă, flexibilă, pozitivă şi receptivă apreciind ideile bune ale elevilor şi neridiculizând eşecurile. El îngăduie (stimulează) elevului să-şi manifeste curiozitatea, indecizia, interesul pentru schimbul de informaţii. Un climat de lucru fertil este generat de tratarea cu interes a fiecărei întrebări, de respectarea opiniilor şi de întărirea convingerii elevilor că pot emite idei valoroase. De asemenea este utilă antrenarea elevilor în procesul de evaluare comunicându-le criteriile de evaluare. Pentru a stimula activismul şi creativitatea elevului profesorul însuşi trebuie să fie o persoană creativă şi să manifeste o atitudine pozitivă în acest sens, instruirea interactivă şi creativă redimensionează rolurile şi ipostazele educatorului (profesorului, învaţătorului).
„Sub incidenţa cerinţelor de a se da cât mai multe răspunsuri originale are loc o mobilizare a creativităţii potenţiale. Aceasta poate fi recunoscută prin numărul mai mare şi prin diversitatea crescută a răspunsurilor la persoanele creative ca şi prin diferenţele de originalitate, flexibilitate, fluiditate a răspunsurilor date de aceştia” .
Importantă în dezvoltarea creativă este stimularea efortului personal al elevului, stimularea tendinţei acestuia de a aduce o contribuţie, de a fi original, inventiv, creativ. Profesorul bun permite elevului să-şi asume riscuri intelectuale, să speculeze, să facă asocieri originale, oferindu-i însă sprijin în situaţii de frustrare, eşec, nesiguranţă, ambiguitate.
Stimularea creativităţii este un demers socio-educaţional complex ce cuprinde simultan fenomene de activizare (incitare şi susţinere), antrenare, cultivare şi dezvoltare a potenţialului creator. Trebuie, însă precizat faptul că premisele naturale, dispoziţionale oferă o bază mult mai largă pentru dezvoltarea creativităţii decât este ea realizată în activităţile instructiv-educative în care sunt antrenaţi cadrele didactice şi elevii. În acest sens, ca scop practic este necesar să avem în vedere întregul sistem al condiţiilor sau factorilor favorizanţi afirmării şi dezvoltării creativităţii. Aspiraţia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, să combată blocajele, iar pe de alta, să favorizeze asociaţia cât mai liberă a ideilor, utilizând astfel la maximum resursele inconştientului.

Programe de stimulare a creativităţii
Programul 1
Tema: Fantezii florale
Descrierea activităţii:
Elevii din clasă au fost rugaţi la începutul activităţii să-şi aleagă o floare (după preferinţă).
Apoi s-au grupat pe categorii florale, formând şase grupe a câte 3 membri: lalele galbene, lalele roşii, liliacul alb, liliacul mov, lăcrămioarele şi narcisele.
Fiecare grupă a primit materiale de lucru: coli albe A3, creioane colorate, carioci, vaze cu florile specifice grupei şi un cartonaş în care erau precizate sarcinile de lucru (toate cerinţele au fost aceleaşi, numai că fiecare echipă trebuia să le adapteze specificului florii simbol alese):
Desenaţi în centrul colii A3 o floare de …………..
Priviţi cu atenţie culoarea florilor şi scrieţi tot ceea ce vă vine în minte în acest moment (brainstorming).
Mirosiţi florile şi denumiţi parfumul lor (cu ajutorul cuvintelor utilizate la brainstorming, se pot adăuga şi alte cuvinte – exerciţiul parfumurilor).
Realizaţi un cvintet cu tema florii specifice.
La sfârşitul activităţii fiecare echipă a prezentat posterul rezultat în urma rezolvării sarcinilor de lucru. Rezultatele au fost afişate la avizierul clasei.
În a doua parte a activităţii, elevii s-au reîmpărţit pe centre de creaţie şi au realizat cu ajutorul florilor:
„PĂLĂRIA PRIMĂVERII” – elevii au desenat şi decupat flori de primăvară pe care le-au aşezat pe o pălărie din carton verde confecţionată de ei.
„MANDALE FLORALE” – s-au desenat mandale cu teme florale.
„STROPITORI CU FLORI” – au fost decupate flori şi lipite pe stropitori.
„ARANJAMENTE FLORALE” – cu ajutorul florilor naturale elevii s-au transformat pentru o perioadă scurtă de timp în micii florari, încercând să confecţioneze şi ei aranjamente florale.
Rezultate ale activităţii: postere; Pălăria primăverii; Mandale florale; Stropitori cu flori; Aranjament floral.

Programul 2
Tema: Copilăria
Descrierea activităţii:
Visarea: Alcătuieşte un scurt text despre Copilărie.
Brainstorming: Ce ştim despre ziua de 1 Iunie?

Metoda FRISCO – tema supusă dezvoltării: Cum vom sărbători ziua de 1 Iunie?
Se vor face propuneri în funcţie de rolurile alese: conservatorul (C), exuberantul (E), pesimistul (P), optimistul (O).
Unele propuneri au fost analizate astfel:
Să mergem la un spectacol! (au propus conservatorii)
Pesimiştii: nu toţi copiii vor avea posibilitatea să meargă; vom cheltui mulţi bani; nu avem mijloc de transport; nu va plăcea spectacolul tuturor copiilor.
Optimiştii: ar fi plăcut să vedem un spectacol; ne e dor de personajele din poveste; ne vom distra minunat.
Exuberanţii: vrem un spectacol 4D; condiţiile de deplasare să fie de 4 ****.
Vrem o călătorie în spaţiu! (au cerut exuberanţii)
Conservatorii: nu ar fi tradiţional şi mai bine stăm pe pământ?;
Pesimiştii: acesta nu se va putea realiza niciodată, deoarece presupune costuri prea mari;
Optimiştii: putem să ne deplasăm imaginar!
Să desfăşurăm jocuri şi activităţi plăcute! (au dorit optimiştii)
Conservatorii: ar fi o activitate plăcută;
Exuberanţii: n-ar fi ceva deosebit, ne-am plictisi;
Pesimiştii: am putea rămâne la şcoală chiar dacă unor copii nu le va plăcea.
La final, ideile principale au fost sistematizate şi s-a formulat concluzia: de 1 Iunie, vom merge într-o drumeţie.

Rezultate ale activităţii: brainstorming – ideile elevilor; texte ale şcolarilor; desen simbol – Tabloul clasei.

Concluzionând, putem afirma cu certitudine că formarea prin creativitate conduce la modelarea personalităţii, la transformarea aptitudinilor creative într-un comportament adecvat şi manifestarea acestora la potenţialul maxim, astfel încât subiectul să poată rezolva creativ orice situaţie problemă ivită. Tocmai de aceea şcoala este cea care trebuie să-l pună pe elev în situaţia de a poseda cât mai devreme mijloacele proprii de însuşire a cunoştinţelor, de prelucrare şi integrare a acestora în sisteme şi structuri noi şi de aplicare a lor în practică, în mod creator, astfel încât acesta să obţină performanţe superioare la nivelul real al posibilităţilor individuale.

Bibliografie:
1. Bejat, M., Factori individuali şi psihosociali ai creativităţii, în Creativitatea în ştiinţă, tehnică şi învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1981.
2. Matei, N., C., Educarea capacităţilor creatoare în procesul de învăţământ, E.D.P., Bucureşti, 1992.
3. Oprescu, N., Educarea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ, în Revista de pedagogie, nr. 3, 1977.
4. Roco,M, Creativitatea individuală şi de grup, Ed.Academiei, Bucureşti 1979.
5. Stoica, Ana, Creativitatea elevilor, E.D.P., Bucureşti, 1983.

Ministerul Educaţiei

Angela Chiroșcă

STIMULAREA CREATIVITĂŢII – CONSECINŢĂ A ACTIVIZĂRII ELEVILOR

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach