Importanța implicării elevilor în proiecte, ca agenți direcți ai schimbării - Programul național „Împreună prindem curaj” derulat la Școala Gimnazială „George Bacovia”, București

Astrid CatanăȘcoala Gimnazială George Bacovia (București)1 mar.

Conceptul de elev ca agent al schimbării se înscrie în direcția de evoluție a pedagogiei contemporane, care deplasează accentul de pe transmiterea unilaterală a cunoștințelor către formarea unor competențe complexe, necesare participării active într-o societate caracterizată de dinamism, interdependență și inovare continuă. În acest context, școala nu mai poate fi privită ca un simplu spațiu de instruire, ci ca un ecosistem educațional în care elevii sunt încurajați să devină actori ai propriei dezvoltări, dar și ai transformării mediului în care trăiesc.
Această perspectivă este susținută de teorii educaționale majore. Constructivismul lui Jean Piaget subliniază faptul că elevul își construiește activ cunoașterea prin interacțiune cu mediul, iar Lev Vygotsky accentuează rolul colaborării și al contextului social în dezvoltarea competențelor. În pedagogia experiențială, John Dewey argumentează că învățarea autentică se produce prin acțiune, reflecție și implicare directă în situații reale. Toate aceste abordări converg către ideea că elevul nu este un receptor pasiv, ci un participant activ, capabil să influențeze procese, relații și structuri.
În acest cadru teoretic, proiectele educaționale devin instrumente privilegiate pentru formarea elevilor ca agenți ai schimbării. Atunci când sunt concepute astfel încât să ofere autonomie, responsabilitate, vizibilitate și posibilitatea de a lua decizii reale, proiectele transformă școala într-un laborator de leadership civic, creativitate, colaborare și inovare. Elevii învață nu doar ce să facă, ci și cum să facă, de ce să facă și cu cine să facă, dezvoltând competențe transversale precum comunicarea, gândirea critică, rezolvarea de probleme, empatia și capacitatea de organizare.

La Școala Gimnazială „George Bacovia”, cadrele didactice au creat un cadru pedagogic favorabil dezvoltării unor proiecte educaționale cu impact formativ semnificativ, orientate spre consolidarea autonomiei personale și a capacității elevilor de a se dezvolta în acord cu propriile alegeri și resurse. În acest context, un proiect de referință a fost Programul național „Împreună prindem curaj”, inițiativă derulată sub coordonarea Ministerului Educației, având ca obiectiv principal prevenirea violenței și a comportamentelor cu risc în mediul școlar.

Participarea elevilor la activitățile programului a facilitat exprimarea experiențelor personale, a emoțiilor și a perspectivelor proprii asupra situațiilor de vulnerabilitate sau conflict. Prin intermediul activităților structurate, adaptate nivelului lor de dezvoltare, elevii au dobândit oportunitatea de a oferi sprijin colegilor, de a identifica resurse personale și colective și de a conștientiza faptul că apartenența la un grup funcțional reduce sentimentul de izolare și crește capacitatea de autoreglare emoțională.

Elevii au fost implicați în mod activ în toate etapele proiectului, asumându-și roluri și responsabilități adecvate vârstei lor. Această implicare a contribuit la dezvoltarea unor competențe esențiale, precum comunicarea asertivă, cooperarea, empatia și capacitatea de a gestiona situații problematice.

Implementarea proiectului a generat schimbări vizibile în comportamentele elevilor și în dinamica relațiilor interpersonale din cadrul colectivelor. Elevii au dobândit mai multă încredere în propriile capacități, manifestând o atitudine proactivă în fața situațiilor de bullying sau conflict. Ei au învățat să identifice rolurile implicate în astfel de situații, să recunoască mecanismele de escaladare și să aplice strategii adecvate de intervenție și autoreglare.
De asemenea, s-a observat o îmbunătățire semnificativă a climatului socio-emoțional al claselor: relațiile dintre elevi au devenit mai armonioase, iar atmosfera generală este caracterizată de un nivel crescut de siguranță psihologică și relaxare. Elevii manifestă o disponibilitate mai mare pentru colaborare, comunicare și sprijin reciproc.

Un aspect important al proiectului îl reprezintă contribuția sa la reconstrucția relațiilor sociale afectate de perioada pandemiei. În contextul în care izolarea și autonomia forțată au fost interiorizate de mulți copii ca norme de funcționare, activitățile proiectului au facilitat redescoperirea valorii interacțiunilor sociale pozitive. Elevii au conștientizat beneficiile prieteniei, ale cooperării și ale apartenenței la un grup, redobândind treptat încrederea în relațiile interumane și în dinamica firească a vieții școlare.