ÎNVĂŢAREA COLABORATIVĂ ÎN GRĂDINIŢĂ.

Beàta Orsolya FazekasȘcoala Gimnazială, Viișoara (Bihor)12 aug. 2025

Ce este învăţarea prin cooperare? ,,Învăţarea prin cooperare înseamnă utilizarea ca metodă instrucţională a grupurilor mici de elevi, astfel încât aceştia să poată lucra împreună, urmând ca fiecare membru al grupului să-şiîmbunătăţeascăperformanţele proprii şi să contribuie la creştereaperformanţelorcelorlalţi membrii ai grupului.” (Johnson, R., Johnson, D., Holubec, E., 1994).
,,Învăţarea prin cooperare se referă la o varietate de metode de predare in care elevii lucrează în grupuri mici pentru a se ajuta unii pe alţii în învăţareaconţinutului academic. nȊ clasele cooperante se aşteaptă ca elevii să se ajute unii pe alţii, să discute unii cu alţii, să-şi verifice nivelul curent de cunoaştereşi să umple lacunele în înţelegere unii altora.” (Slavin, R.,1995)
,,Învăţarea cooperativă este o metodă didactică bazată pe organizarea, în funcţie de obiectivele operaţionale bine stabilite, a unei munci colective fondate pe complementaritate, orientate spre asigurarea aspectului social al învăţăriişi care vizează dezvoltarea deprinderilor de comunicare interpersonală, a interacţiunilor, competenţelorşi comportamentelor sociale ale elevilor.” (Ionescu, M., Bacos,M., 2001)
Pornind de la aceste definiţii putem spune că, învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în cadrul căreia, grupe/echipe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun, urmând ca fiecare membru al unui grup să-şiîmbunătăţeascăperformanţele proprii şi să contribuie la creştereaperformanţelorcelorlalţi membri ai grupului. Deşi a apărut sub diverse denumiri (învăţare prin cooperare, învăţare colectivă, învăţare comunitară, învăţare reciprocă, învăţare în echipă, studiu de grup, studiu circular, etc.), învăţareacolaborativă presupune cooperarea (munca alături de cineva), colaborarea, adică participarea activă la realizarea unei acţiuni, bazată pe schimbul de propuneri, idei. Învăţarea prin cooperare ajută copiii să înveţe mai profund, cultivând relaţiile bazate pe respect reciproc şi colaborare constructivă. Tehnicile de învăţare prin cooperare prezintă o serie de strategii de atribuire a unor roluri active copiilor, pentru ca aceştia să se sprijine reciproc în învăţare.
Nu mai este suficient să li se prezinte copiilor date intuitive sau verbale, pentru ca ei să le înregistreze şi să le interiorizeze, pentru a fi redate în mod fidel; este nevoie de interacţiuni cognitive, sociale, prin care, învăţarea, oferă copiilor posibilitatea de a cunoaşte rezultatele procesului de învăţare, dar şi a proceselor mentale din cadrul învăţării.
De ce utilizăm învăţarea prin cooperare ? Procesul de învăţare nu poate fi conceput, în contextul actual, fără cooperare: pot colabora 3-4 copii într-un grup, 16-20 copii dintr-o grupă, dar pot conlucra şi copii din grupe şigrădiniţe diferite, în proiecte comune. Deci, a coopera înseamnă a lucra împreună pentru un scop comun, presupunând un schimb activ de idei, înseamnă a dezvolta componenta socială a personalităţii copiilor. Determinarea copiilor preşcolari să lucreze în echipă reprezintă o tehnică binecunoscută pentru promovarea învăţării active şi a unei mai bune pregătiri pentru integrarea şcolară , ştiut fiind faptul că abilitatea de-a lucra împreună a devenit apanajul noii reforme educaţionale. Din acest motiv, toate activităţile de învăţare nu trebuie să fie prelegeri plicticoase, ci jocuri cu rol, simulări, poveşti, probleme decupate din viaţa de zi cu zi. în orice moment al activităţii copilul este antrenat într-o activitate cu o sarcină clară şi întotdeauna participarea lui are drept scop să găsească o soluţie, să câştige o competiţie, să-şi adjudece un merit pentru efortul său. Copiii trebuie învaţaţi de mici să coopereze în cadrul unor echipe, dar să se înfrunte şi individual din perspectiva „câştig eu – câştigişi tu”.
Rolul învăţării prin cooperare pentru copii CARACTERISTICI/REZULTATE/ PERMITE /CULTIVĂ:
• îşi stabilesc sarcini
• cooperează
• schimbă idei
• selectează informaţia cea mai bună
• informare din surse variate
• permite transferul de cunoştinţe
• dezvoltarea comunicării orale şiconvenţionale
• este facultativă intervenţia educatoare– observator
• utilizarea proceselor mentale de nivel superior: gândirea abstractă, gândirea critică
• socializarea • schimbul de păreri
• însuşirea altor opinii • dezbateri
• vizualizarea ideilor
• dezvoltarea încrederii în sine
• autoevaluarea pe baza analizei şi în comparaţie cu colegii
• toleranţa • adaptarea la contexte diferite
•motivaţia
• creativitatea
• dorinţa de cunoaştere
• acţiunea
• spirit de competiţie cu echipele rivale
• responsabilitatea individuală şi de grup Formarea grupului de copii Organizarea învăţării în grupuri/echipe mici de copii trebuie făcută în mod corect.
La început, sunt copii care consideră că, dacă sunt grupaţi cu alţii, pot sta liniştiţi toată activitatea că are cine să realizeze sarcina de lucru. Educatoarea trebuie să-i determine pe copii să conştientizeze că sarcina unui grup este una comună, iar pentru a fi realizată, fiecare copil are o sarcină individuală, pentru care-şi asumă responsabilitatea. Gupurile sunt utile pentru a genera într-un interval scurt, un mare număr de idei şi pentru a facilita înţelegerea unor concepte abstracte, prin discuţii referitoare la informaţia primită şi la experienţa personală. Copiilor li se solicită în mod explicit formarea de mici echipe pentru rezolvarea unui exerciţiu, a unei lucrări, a unui proiect, etc. Copiii trebuie să-şi împartă sarcinile şi să relaţioneze unul cu altul. Pe măsură ce o echipă îşiîndeplineşte partea sa, următoarea preia responsabilităţile acesteia, compară şi completează informaţiile etc. Un factor important al învăţării prin cooperare îl constituie valorificarea cunoştinţelor deja acumulate de către copii şi crearea posibilităţii de a dobândi altele noi, învăţând concomitent să structureze informaţia posedată şi cea nouă.
Câteva modalităţi de formare a grupurilor de copii:
1. Copiii numără de la 1 la 4 (sau 3), cei cu numărul 1 se aşează la masa pe care se găseşte cifra 1 şiaşa mai departe, fiecare copil se şează la măsuţa cu cifra corespunzătoare
2. Pe o măsuţă se amestecă ecusoane cu 3 sau 4 categorii de desene: flori, iepuraşi, ursuleţi, fluturaşi, etc. Fiecare copil îşi alege ecusonul preferat şi se aşează la măsuţa la care se găseşteecusonul pe care l-a ales (se pot aşeza ecusoane pe spatele fiecărui copil şi colegii se dirijează reciproc)
3. Impusă - aşezarea copiilor după cum indică educatoarea
4.După preferinţa copiilor Interogatoriul constructivist al educatoarei în cadrul învăţării prin cooperare • Cum îi voi face pe copii să-şi amintească şi să-şi activeze informaţiile, experienţele pe care le deţin, despre subiectul pe care-l voi propune? • Cum îi voi motiva pentru a căuta să se informeze şi să investigheze subiectul propus? • Cum îi voi face să interacţioneze în mod activ cu noile informaţiişi cu ceilalţi membrii ai grupului? • Ce contexte de exersare a noilor conţinuturi voi crea? • Cum voi putea determina copiii să dea un sens şi o interpretare personală celor învăţate, reprezentative pentru fiecare copil? În procesul de lucru, metodica se adaptează la necesitatea dictată de o anumită conjunctură: numărul de participanţi, gradul de cunoaştere a problemei, nivelul de instruire, etc, flexibilitatea metodicii prezentând o condiţie indispensabilă a unui impact social sporit al activităţilor.
Aplicând metodele interactive, copiii lucrează pe baza cazurilor improvizate, precum şi a celor reale. Managementul lucrului în echipă Fixarea grupului şi a sarcinii de lucru
 Copiii lucrează în cadrul unei grupe, colaborează în realizarea sarcinii  Educatoarea monitorizează toate grupele
 Grupele îşi expun ideile sau produsele muncii lor (desene, schiţe) Completarea, între grupe, a ideilor, a cunoştinţelor sau a produselor realizate
 Constatarea întregului realizat : învăţarea propriu-zisă
Feed-back acordat de copii copiilor din grupe diferite
Feed-back acordat de educatoare Avantajele şi dezavantajele învăţăriicolaborative
Avantaje Dezavantaje
• Apar idei mai multe şi mai bune
• Copiii învaţă unul de la altul, nu doar de la educatoare
• Încurajează contribuţia personală
• Aprecierea diversităţii
• Copilul intră în contact cu alte opinii decât ale sale,
• Impunerea lucrului în echipă nu va reuşi întotdeauna să integreze copiii timizi şi cu deficienţe majore de comunicare 3 acestea obligându-l să ţină seama de ele
• Se impune depăşirearestricţiei autoimpuse de a interacţiona cu copiii cu fond cultural asemănător
• Se valorifică informaţiile colegilor în construirea cunoaşterii proprii
• Ajută copilul să accepte schimbarea şi cooperarea pentru identificarea unor soluţii la problemele cu care se confruntă el sau echipa sa
• Dezvoltarea socială, dobândirea competenţelor sociale: respectul de sine, simţulidentităţiişi capacitatea de a rezista în condiţii de stres şi în situaţii de adversitate
• Dezvoltarea unor relaţii interpersonale mai bune: relaţii colegiale, solidaritate, grijă şi devotament, sprijin personal
• Evaluarea urmăreşte acordarea ajutorului imediat, având o funcţie corectivă, ameliorativă • Evaluarea se realizează prin raportarea la progresul individual, dar are în vedere atât participarea fiecărui copil la procesul elaborării în comun cât şi rezultatul echipei
•Productivitatea unor copii poate scădea uneori, atunci când sunt obligaţi să colaboreze cu alţi copii
•Educatoarea se confruntă cu necesitatea realizării unui compromis între eficienţăşiperformanţă •Necesită mai mult timp
•Unii copii pot domina grupul
•Se poate pierde din vedere obiectivul final, de învăţare, acordând foarte mare atenţierelaţiilorintragrup Exemple de strategii de învăţarecolaborativă
• Predicţiile în perechi Acestea pot fi folosite la diverse categorii de activitate. De exemplu: la activitatea de educarea limbajului, se va citi pe fragmente povestirea „Ciuboţelele Ogarului”, de Călin Gruia.
Copiii vor fi întrebaţi dacă ştiu povestirea; dacă este cineva care cunoaşteconţinutul povestirii, îi cerem să se abţină de la această etapă. Copiii vor fi aşezaţi perechi, fiecare copil având o foaie de hârtie şi un creion, dacă ştiu să scrie; dacă nu, vor răspunde oral. Copiii vor primi cuvinte – cheie care se referă la personaje, la locul unde se petrece acţiuneaşi la acţiunea propriu – zisă. După ce vor auzi cuvintele, copiii vor discuta, în perechi, şi vor încerca să-şi imagineze împreună despre ce va fi vorba, în povestirea ce va urma a fi citită. După ce au discutat timp de cinci minute, ei îşi vor prezenta predicţiile. Această activitate predictivă poate fi făcută o singură dată, la început, sau poate fi repetată în decursul lecturii, permiţând copiilor să-şi modifice predicţiile pe măsură ce află conţinutul.
Pentru copii este mai uşor să facă predicţii pe parcursul desfăşurăriinaraţiunii, deci se va aplica procedeul cu această situaţie.
● Gândiţi – lucraţi în perechi – comunicaţi Spunem copiilor că va urma o activitate în care li se va cere să discute şi să rezolve o anumită problemă. Aceasta trebuie să fie ceva interesant, ceva care să le trezească curiozitatea. De exemplu: „De ce îşi cântă cucul numele?”, „Să vorbim despre gemeni”, (…despre perechi, …despre vârstă, …despre „lasă”, …despre sentimente, …despre cosmos, …despre dinozauri, …despre cutremure, …despre vulcani, etc.). Timp de câteva minute, copiii se vor gândi individual la temă, apoi vor găsi un partener cu care să-şi discute ideile. Aceasta este o strategie de învăţare prin cooperare simplă şi rapidă, care poate fi folosită la orice categorie de activitate. 4 ● Rezumaţi – lucraţi în perechi – comunicaţi Această activitate este o extensie a celei precedente şi poate fi folosită după lectura unui text, după ascultarea unei prezentări sau după discutarea unei teme. ● Formulaţi – comunicaţi – ascultaţi – creaţi Această tehnică (Johnson/Bartlett, 1990) este o activitate în care partenerii formulează întâi răspunsuri individuale, apoi le comunică partenerului, îl ascultă pe acesta şi, în final, creează împreună cu partenerul un răspuns, ca urmare a discuţiilor.
Este o metodă foarte des folosită, având numeroase utilizări, determinându-i pe copii să facă un efort de gândire. Şi munca în perechi este o strategie frecvent utilizată în centrele: Alfabetizare, Ştiinţă, Artă şiConstrucţii. Deseori un copil construieşte blocurile unui cartier, în timp ce perechea lui de joc adaugă elemente care să întregească construcţia planificată. Frecent, educatoarea propune ca sarcină, identificarea şi gruparea personajelor pozitive şi a celor negative dintr-o poveste, munca realizându-se în perechi. Un copil repovesteşte perechii sale de joc momentele mai importante, celălalt alege şi arată imagini sugestive în ordinea desfăşurării evenimentelor; împreună alcătuiesc un colaj, apoi discută fiecare personaj, stabilind care sunt ,,bune” şi care sunt ,,rele”. Munca în echipă este un aspect al învăţării prin cooperare, ilustrând ideea de interdependenţă pozitivă: ,, un copil nu poate să reuşească fără ceilalţi”. Atfel, solicităm copiii să lucreze în colaborare pentru a realiza diverse sarcini. De pildă, realizarea unei machete pentru centrul tematic, pavoazarea sălii de grupă, munca la colţul naturii, realizarea unor măşti pentru sărbătorile de iarnă, a unor expoziţii tematice, presupune ca fiecare copil din echipă să realieze un element component. n asemenea activităţi, pe lângă obiectivele care Ȋ vizează învăţarea, copiilor li se formează şi deprinderea de a munci în grup. La nivelul grădiniţei, învăţarea prin cooperare este o activitate frecvent utilizată în programul zilei. Cooperarea şi colaborarea se întâlnesc şi în jocurile de creaţie – jocuri de rol, în echipele formate, în cadrul jocurilor de mişcare de la educaţie fizică, în jocurile didactice, în lucrările practice, colective, în manifestările artistice: serbări, scenete, dansuri. Pentru dezvoltarea sentimentului de prietenie este foarte indicat jocul ,,Ghemul”.
Grupul de copii este aşezat în cerc, pe covor. Ei primesc un ghem de sfoară (lâna) pe care îl rostogolesc de la unul la altul în direcţii diferite. Fiecare ţine de bucata de fir astfel încât, pe covor să apară un desen inedit. Dacă firul se rupe, li se spune copiilor că există şi prietenii care se pot rupe, şi, deşi se poate face un nod , reparându-se ruptura, acel nod va exista, se va vedea tot timpul. Când ghemul s-a terminat începe strângerea lui în ordine inversă. Pe măsură ce se strânge, fiecare îl numeşte pe colegul căruia îi înmânează ghemul. Încurajând discuţiile scurte între preşcolari, concentrate pe o sarcină (deci pe un scop), aceste tehnici de învăţare îi obişnuiesc pe copii cu relaţia de colaborare. Pe măsură ce copiii ajung să lucreze în echipe, pentru a rezolva sarcini mai complexe, aceste structuri pot fi folosite pentru a facilita interacţiunea în cadrul grupului. Să nu uităm că unul din scopurile învăţării prin cooperare este familiarizarea copiilor cu relaţiile de muncă ce presupun împărţireaşi distribuirea sarcinilor, solidarizarea membrilor grupului în jurul atingerii obiectivelor de interes comun, renunţarea la interesele personale în favoarea intereselor de grup, dezvoltarea unor trăsături de personalitate cu caracter prosocial. Concluzii Toate aceste strategii pot fi incluse în predare destul de uşorşi de repede. Ele pot fi aplicate structurat, pe arii curriculare şi pe teme, oferindu-le copiilor ocazia de a lucra în colaborare în toate etapele cadrului de gândire critică. n concluzie, pledez pentru învăţarea prin cooperare şi sunt preocupată să-mi însuşesccât mai multe metode şi tehnici de predare, deoarece această învăţare este stimulativă, 5 generând un comportament contagios şi o strădanie competitivă; facilitează emiterea de ipostaze multiple şi variate; dezvoltă capacităţile copiilor de a lucra împreună , ceea ce se constiuie într-o componentă importantă pentru viaţaşi pentru activitatea lor profesională viitoare; timpul de soluţionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt; se reduce la minim fenomenul blocajului emoţional al creativităţii; grupul dă un sentiment de încredere, de siguranţă; antrenarea reciprocă a copiilor duce la dispariţia fricii de eşec, determină curajul de a-şi asuma riscul, are ca efect educarea stăpânirii de sine,a comportamentului tolerant faţă de opiniile celorlalţi, înfrângerea subiectivismului şi acceptarea gândirii colective; se creează noi prietenii şi simpatii şi se intensifică atitudinile pozitive faţă de cadrele didactice.
Prin învăţareacolaborativă se poate contura şi o rezolvare creativă a conflictelor, iar în cadrul divergenţelor de opinii copiii se deprind să folosească un arsenal de luptă complex: deopotrivă cognitiv, afectiv şi comportamental.

Bibliografie: Dulamă, Maria Eliza – Metodologie didactică,
Editura ,,Atlas-Clusium”, Cluj-Napoca, 2006 Flueraş,
Vasile-Teoria şi practica învăţării prin cooperare,
Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,Cluj-Napoca, 2005

3 comentarii24 de accesări

Comentarii

Camelia Lefter

Profil

Colegi

Coleg pentru

Articolul este bine structurat, documentat și bogat în exemple concrete, reușind să îmbine fundamentele teoretice ale învățării prin cooperare cu aplicații practice adaptate mediului preșcolar. Bravo!

Camelia Lefter acum 430 zile