Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă experienţă educaţională din viaţa unei persoane. Pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către nou, pasiunea pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza ceva constructiv creativ pot fi “alimentate” şi împlinite efectiv, pot fi puse adecvat în valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente pozitive în stimularea şi cultivarea potenţialului creativ propriu vârstei preşcolare.
             Povestea este o deosebită modalitate de cunoaştere a lumii, este un mijloc de comunicare şi o bună metodă de instruire. Ea conţine adevărurile fundamentale ale vieţii. Poveştile depăşesc hotarele spaţiului şi timpului, fiind prima hrană spirituală a copilului care îl învaţă să judece; o poveste bine spusă poate amuza, demonstra şi dezarma. Poveştile îmbogăţesc deprinderile de a comunica, îmbogăţesc vocabularul, cultivă sentimente frumoase, stimulează imaginaţia şi creativitatea, educă spiritul de sacrificiu, altruism, solidaritate, dreptate. Pune baza concepţiei despre lume şi viaţă.
               Intrând,,În lumea poveştilor” copiii, vor învăța să deosebească binele de rău, adevarul de minciună, faptele bune de cele rele, vor deveni mai atenţi, mai sensibili.
  În grădiniţa de copii se desfăşoară două tipuri de povestiri:
• povestirile educatoarei;
• povestirile copiilor: repovestire si povestirea creată de copii
             Tematica operelor literare expuse în activitatea de povestire se diferenţiază de la o grupă la alta astfel încât la grupa mare devin mai complexe, având ca scop sesizarea planului real şi a celui ireal, stimularea creativităţii copiilor, exersarea capacităţii de comunicare.
             Prin intermediul povestirii, copilul se eliberează de egocentrism, identificându-se în plan imaginar cu personajele în care găseşte ceva din el însuşi, şi ceva din personaje în el. Cu fiecare reluare a textului (de către cineva din familie sau educatoare) se sedimentează acţiunile, personajele si mai ales materialul verbal. Pentru preşcolar, adultul care îi citeşte povestea este şi autorul, martorul întâmplărilor povestite, magicianul care deschide uşa unei lumi nebănuite, actorul, şi mai ales modelul de vorbire şi povestire.
               Audierea poveştilor permite familiarizarea copiilor cu structura basmului popular şi cu o serie de procedee imaginative ca: amplificarea (Flămânzilă, Gerilă, Zmeul), diminuarea (Degeţica, Degeţel), multiplicarea (Balaurul cu 7 capete, Capra cu trei iezi, Cei şapte pitici), aglutinarea. Descoperirea semnificaţiilor, formularea titlurilor amplifică fluiditatea şi flexibilitatea.
              Repovestirea liberă se caracterizează printr-o mai mare libertate a imaginaţiei copiilor. Ei repovestesc în funcţie de preferinţă şi de receptarea afectivă. Dacă atitudinea adultului este permisivă, copilul introduce personaje noi (de cele mai multe ori întâlnite în alte poveşti), modifică întămplările, îmbogăţeşte acţiunile, propune situaţii de prevenire a unor situaţii neplăcute. Totuşi, este necesar să se asigure o succesiune logică a repovestirii şi să se acorde atenţie exprimării corecte, nuanţate.
              Povestirile create de copii au evidentă valoare formativă, contribuind la dezvoltarea gândirii şi a imaginaţiei creatoare, la dezvoltarea unei vorbiri corecte, fluente, expresive.
Cele mai frecvente tipuri de povestiri create şi practicate în grădiniţa de copii sunt povestirile create pe baza unui şir de ilustraţii şi povestirile cu început dat. Tematica   poveştilor create de copii după modelul educatoarei poate fi legată de: fapte cotidiene,  întâmplări, momente trăite de copii, de familia acestora sau de prieteni; întâmplări din viaţa animalelor.
              Copiii trebuie să-şi imagineze locuri, întâmplări, fapte care s-au petrecut sau se pot  petrece în viitor, ca în lumea reală, ca în filme de desene animate ori ca în vis. Copilul este independent în expresie, îşi manifestă nestingherit iniţiativa, spontaneitatea şi fantezia inepuizabilă. Atitudinea creatoare pe care o are faţă de limbaj depinde de natura mesajului pe care îl transmite şi de posibilităţile sale intelectuale, lingvistice, afective. Povestirile lui sunt scurte, fără divagaţii, fără explicaţii întinse, oarecum incorecte dar uneori pot avea o savoare deosebită. Sunt situaţii în care, prin povestirile create, proiectează asupra personajelor, propriile sale dorinţe, preferinţe, probleme. Va fi stimulat să introducă personaje noi, să înlănţuie şi să complice acţiunile, să organizeze logic discursul verbal, să introducă în aceeaşi povestire personaje din poveşti diferite, să se îndepărteze de poveştile ştiute, combinându-le sau transformându-le. Punţile verbale, întrebările şi exclamaţiile retorice ale educatoarei, ca răspuns la întrebările copilului, încurajările verbale şi nonverbale, ascultarea activă, aprecierea formulărilor şi soluţiilor neobişnuite, inedite sunt menite să stimuleze actul creativ. Orice întrerupere blochează şirul combinărilor şi recombinărilor verbale şi de imagini.
         Un loc deosebit între modalităţile de manifestare a potenţialului creativ îl are povestirea creată pe baza unui şir de imagini. Tablourile reprezintă adevărate texte iconice pe care copilul învaţă să le citească în mod creativ. Descifrarea conţinutului nu se limitează numai la descifrarea imaginilor, ci devine chiar o adevărată creaţie verbală. După descifrarea tabloului, copiii pot pune întrebări, pot formula titlul acestuia, pot să se completeze unul pe celălalt.
Educatoarea are sarcina didactică de a stimula imaginaţia şi de a încuraja originalitatea copiilor.
           Reuşita predării integrate a conţinuturilor în grădiniță ține în mare masură de gradul de structurare a conţinutului proiectat, într-o viziune unitară, ţintind anumite finalităti. Învătarea într-o manieră cât mai firească, naturală pe–o parte și învățarea conform unei structuri riguroase, pe de altă parte, sunt extreme care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat.
            Aşadar, astăzi mai mult ca oricând,este de datoria grădiniței să deschidă uşa fermecată a tezaurului poveştilor pentru copii şi să-i conducă pe aceştia în orizonturi fantastice alături de Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene în luptele cu forţele răului - zmei, balauri.,
          Grădinița este o oază educativă , este spaţiul de basm în care copilul trăieşte şi îşi încarcă rezervele energetice fizice şi psihice şi-şi constituie forţa de angajare entuziastă în înţelegerea de scenarii de viață.

BIBLIOGRAFIE :
Şoitu, Laurenţiu – Pedagogia comunicării, Institutul European, Iaşi, 2001.
Golu, P.—Psihologie socială, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974
Păun, E. –Sociopedagogie şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
Zlate, M—Psihologia socială a grupurilor şcolare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 
Cocoş C.- Pedagogie –  Polirom , Iaşi, 1996
Constantinescu, C. - Copilul şi Copilăria , Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Schiopu,U.- Educatia 2000+, Revista Invatamantul prescolar, Bucuresti
Breban,S.,Gongea,E., Ruiu, G.,Fulga, M-  Metode interactive de grup ,Editura Arves,2002
Dumitru, I.,Matei, Gh.- Metodica formarii si cultivarii abilitatilor de comunicare ale prescolarilor si elevilor de clasa I, Editura Cuvantul Info,2005, Ploiesti
Lespezeanu, M.- Traditional si modern in invatamantul prescolar, Editura Omfal Esential, 2007
Egan, K-  Imaginaţia în predare şi învăţare, Editura Didactica Publishing House, Bucureşti, 2008.
Grama, F.- Curriculum pentru invamamantul prescolar , Ed.DPH, 2008,
Preda V., Pletea M., Grama F.- Activitatea didactica din gradinita, DPH, 2008
Berbeceanu, G.- Ghid orientativ pentru aplicarea curriculumului in invatamant prescolar 3/6-7 ani, Ed. Astra, 2008;
Toma, G.- Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru invatamntul prescolar nivel 3-5 ani, Ed. Delta, 2009.