Este recunoscut faptul că dezvoltarea socio-emoțională adecvată permite preșcolarilor să se adapteze la o varietate de situații cu care se vor confrunta pe viitor. Lipsa abilităților socio-emoționale are consecințe importante pentru copii: prezența respingerii sociale, dificultăți de comportament externalizate și interiorizate și o reușită școlară scăzută. Potrivit lui Denham și Brown abilitățile socio-emoționale sunt alcătuite dintr-un set de abilități atât sociale cât și emoționale. Abilitățile sociale includ patru componente: ascultarea, cooperarea, comunicarea și capacitatea de a lua decizii care permit copilului să facă alegeri ținând cont de ceilalți și conștientizând consecințele. Abilitățile emoționale includ trei componente: cunoașterea de sine, capacitatea de a gestiona emoțiile și importanța acordată celorlalți. Gestionarea emoțiilor se bazează pe capacitatea de reglare și motivarea menținerii relațiilor armonioase. Luând în considerare pe celălalt include capacitatea de a empatiza cu acesta și de a se pune în locul său.
Este important de menționat că abilitatea tânărului de a-și înțelege emoțiile sale și ale altora precum și capacitatea sa de a-și exprima și regla emoțiile influențează felul în care va interacționa cu ceilalți , deci competența sa socială. Abilitățile sociale și emoționale se leagă între ele din moment ce interacțiunile sociale implică emoții și competențele emoționale ale copilului determină succesul său în interacțiunile sale. Prin urmare gestionarea emoțiilor ar putea fi considerată necesară în stabilirea relațiilor cu ceilalți. Tânărul trebuie să fie capabil să-și gestioneze propriile emoții înainte de a le gestiona pe a altora.
Reglarea emoțională este capacitatea de a fi capabil să faci față emoțiilor interne și a emoțiilor în relație cu ceilalți. Aceasta corespunde cu capacitatea de a exercita controlul asupra intensității și duratei de exprimare a acestor emoții în prezența celuilalt precum și reacția la expresia emoțională a celuilalt.
Competențele sociale pot varia în funcție de vârsta copilului. Acestea reprezintă: cooperarea, prietenia, precum și capacitatea de a rezolva conflicte. Abilitățile socio-emoționale fac copilul mai apt să interacționeze armonios cu ceilalți. . Dezvoltarea competențelor socio-emoționale au un impact în adaptarea socială și reușita școlară ulterioară .Conform lui Shapiro abilitatea copilului de a-și recunoaște și exprima propriile emoții prin cuvinte constituie o parte esențială a îndeplinirii propriilor nevoi. Preșcolarii pot denumi expresiile faciale ale emoțiilor de bază (tristețe, fericire, furie, frică) destul de vizibil. În copilăria timpurie copiii exprimă ceea ce simt. Potrivit lui Schaffer între vârstele de 3-6 ani, are loc apariția capacității de a „masca” o emoție și a intensifica alta, utilizarea limbajului non-verbal pentru a identifica o emoție la altă persoană, înțelegerea cauzelor și consecințelor emoțiilor și creșterea răspunsurilor empatice.
Atitudinile și practicile parentale se află în centrul dezvoltării afective. Numeroase studii leagă practicile parentale de dezvoltarea socio-afectivă a copilului, fie că este pozitivă sau negative.
În schimb, o dezvoltare emoțională armonioasă va constitui un factor de protecție în fața diferitelor probleme comportamentale, psihologice și chiar psihiatrice de mai târziu. Validarea emoțiilor constă în faptul că sprijinim și legitimăm emoțiile copilului comunicându-i că ceea ce face are sens. Multe comportamente care sunt motive pentru consultare în perioada preșcolară sunt legate de dificultăți emoționale, în ceea ce privește identificarea, exprimarea și reglementarea emoțiilor
Exprimarea acestor dificultăți emoționale variază în funcție de vârsta și nivelul de dezvoltare al copilului. Dezvoltarea emoțională armonioasă încorporează un set de resurse care ajută la adaptarea unei varietăți de evenimente din viață.
Este important ca întotdeauna să oferim suport emoțional preșcolarilor atât în mediul familial, cât și în mediul preșcolar pentru a forma viitori adulți responsabili.

Bibliografie:
Cichetti, D. & al. (1988), Developmental psychopathology and incompetence in childhood, Plenum Press, 1-71.
Denham S.A. (1998). Emotional development in young children, New York, Guilford Press.
Denham S,A.Burton R. (2003). Social and emotional prevention and intervention programming for preschoolers, 33-45.
Halberstadt, A.G. (2001). Denham, S., & Dunsmore, J.C. (2001). Affective Social Competence. Social Development, 10, 79-119.
Krasnor R. (1997), The nature of social competence.
Linehan, M. M. (1993). Diagnosis and treatment of mental disorders. Cognitive-behavioral treatment of borderline personality disorder. Guilford Press.
Mccabe, P., Altamura, M. (2011). Empirically valid strategies to improve social and emotional competence of preschool children.