Scrierea unei compuneri

Publicat în 29. 05. 2022 de Carmen Andreea Varga
Categorie: experienţe pedagogice

Compunerea şcolară se defineşte ca o lucrare scrisă, pe o temă liber aleasă ori impusă, respectând regula celor trei unităţi (introducere, cuprins şi încheiere sau ipoteză, demonstraţie, concluzie – în cazul compunerii argumentative) şi realizată după un plan prestabilit. După regulile psihopedagogiei, formarea deprinderilor de a compune vizează:
• nivelul dezvoltarii fizice (antrenarea continuă a simţurilor),
• nivelul dezvoltării intelectuale (deprinderea de a povesti evenimente sau ȋntâmplări ȋn ordine logică, de a identifica asemănări - deosebiri),
• dezvoltarea socio – afectivă (relaţia individ – grup, acceptarea celorlalti membri ai grupului),
• nivelul dezvoltării psihologice (spiritul ludic).
Exprimarea corectă, – obiectiv important al procesului de ȋnvăţământ – mai ales în clasele gimnaziale – constituie unul din instrumentele de baza ale muncii intelectuale, faţă de care nu poate fi concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor. Compunerile realizează pe de o parte o sinteză a ceea ce ȋnvaţă elevii la disciplina Limba şi literatura română, iar pe de altă parte, ele constituie cel mai potrivit prilej de valorificare a experienţei de viaţă a elevilor, de manifestare a imaginatiei şi a fanteziei lor creatoare. Compunerea este o lucrare scrisă ȋn care ideile sunt organizate ȋn functie de un anumit subiect şi un anumit scop.
Iată câteva exemple de compuneri realizate cu elevii clasei a VI-a A, an şcolar 2021-2022.
1. Compunerea narativă

Experiența bizară
de Maria Tibil Pecs

     Iarna aceasta am fost plecată în excursie la munte cu prietenii mei.
     Ne plimbam liniștiți când, brusc se auzi un sunet care ne-a atras atenția. După câteva secunde, ne-am dat seama că a început o avalanșă.
     Panicați, fugeam încercând să ne îndepărtăm de zona în care zăpada cădea rapid. În timp ce fugeam, o prietenă și-a amintit că în timpul unei avalanșe , când zăpada cade peste tine și te strivește, trebuie să adopți “poziția înotătorului” pentru a încerca să rămâi la suprafață. În această poziție , trebuie să “înoți” pe spate cu picioarele întinse spre baza muntelui și capul în sus. În această perioadă, am povestit și despre cum ni s-a părut excursia. Țipam de fiecare dată când se auzea un sunet, deoarece credeam că se apropie avalanșa de noi. Când am observat că avalanșa vine către noi cu viteză tot mai mare, am fost și mai înfricoșați. Cum fugeam de zori, unul dintre prietenii noștri a căzut și și-a sucit piciorul. Era prea departe de noi, așa că nu ne-am mai dus după el. Înainte de a cadea zăpada peste el, m-am trezit din vis.
      Cred că a fost cea mai înfricoșătoare experiență din viața mea!

2. Compunerea descriptivă

Fulgul
de Andrei Târnăveanu

            Era o zi friguroasă de iarnă.Vântul sufla cu putere, iar eu mă aflam într-un nor. Am picat.Vedeam doar gri, totul era ciudat, când, dintr-o dată, m-am trezit. Cădeam încet și lin.
              Pe pământ puteam vedea case, copii care se jucau, puteam observa orașe întregi, puteam simți vântul cum mă sufla în toate părțile. Vedeam păsările zburând, puteam observa o cabană în pădure, animalele din crânguri, peștii care săreau săreau prin apă, puteam zări pescari, marinari, puteam asculta și auzi șoapte, murmure, fragmente de conversații, hohotul de râs al copiilor, toate însă au trecut ca vântul, ca gândul, iar eu am rămas căzând înspre pământ.
Când am ajuns mai aproape, am zărit interiorul luminat al unei case, am reuşit să simt mireasma plăcută a pâinii coapte și proaspete delicată ca și o floare. Ajungând pe pământul rece, moale și umed, am început să fiu trist. Să îmi fie frică. Eram singur! Da, simţeam o singurătate apăsătoare. Am reușit să rămân puțin pe pământ, iar apoi, mi-am închis ochii.
                Era calm, liniște nefirească şi apăsătoare. Făcându-mi curaj, am deschis ochii şi....erau acolo.Toată familia mea, surorile, fratii, prietenii care au căzut și nu s-a mai auzit nimic de ei. Impreuna, păşeam ȋnspre o lumina puternică. In sfârşit o găsisem: FERICIRE.

3. Compunerea explicativă

                                                            Rețeta prieteniei
                                                                                        de Patrik Kulcsar
Ingrediente:
- 1kg de bucurie
- 300g de umor
- 700g de înțelegere
- 4t de sinceritate
- 500ml de suc de amuzament
O vom prepara astfel:
            Mai întâi punem într-un castron 1kg de bucurie pe care o vom amesteca cu 200 ml de suc de amuzament. Amestecăm până se face un fel de aluat de haos. După ce aluatul este gata, îl amestecăm cu 300g de umor și 700g de înțelegere. Amestecăm foarte repede cu un polonic de cristal. Partea cea mai grea este atunci când punem 4t de sinceritate. Coca o vom amesteca cu restul cantității de suc de amuzament. La final va ieși o pâine, mai exact pâinea prieteniei, pe care dacă o vei ȋmpreună cu camaradul tău, veți avea o prietenie veșnică!

4. Compunerea argumentativă

Plăcerea de a citi
de Adriana Balogh

       În opinia mea, cititul este un lucru pozitiv în viața unui om, deoarece ne dezvoltă vocabularul şi ne introduce ȋntr-o lume nouă. Citind, ne putem metamorfoza, putem trăi atâtea vieţi, câte cărţi citim.
      În primul rând, cititul ne ajută să ne dezvoltăm, ne învață lucruri noi despre lumea din jurul nostru, la fel și despre viață, învățăm cuvinte și expresii noi. O carte care ilustrează aceste aspecte este „Cititorul din peșteră”, de Rui Zink , unde Anibalector, chiar dacă este un monstru, era mai educat decât multă lume, deoarece a învățat totul din cărți. Stia nenumărate limbi străine, recita din marii poeţi ai lumii şi ȋi plăcea să converseze pe baza temelor descoperite ȋn cărţi. Astfel, i se deschideau orizonturi nebănuite.
      În al doilea rând, cititul este o pasiune pe care toată lumea ar trebui să o aibă. Pot afirma din propria experiență că cititul m-a ajutat foarte mult, mi-a dezvoltat creativitatea și am învățat că orice lucru poate fi abordat din perspective diverse. Este extrem de important să fim deschişi şi altor abordări decât cele proprii, căci există şansa de a fi plăcut surprinşi de perspectiva pe care alţii o pot avea.
     În concluzie, plăcerea de a citi este un lucru pozitiv și important în viața omului, motiv pentru care nu trebuie să renuntăm niciodată la lectură.

Bibliografie:
1. Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală, Polirom, 1999.
2. Eftenie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii şi literaturii române, Piteşti, 2000.