Utilizare
Cursuri: 970
Publicare RED: 95
Publicare articole în reviste: 130
Servicii AI: 0
Cauzele dezastrului de la Examenul National de Titularizare: salarizarea la limita decenței profesionale, desconsiderarea muncii de dascăl și degradarea statutului socio-profesonal al cadrului didactic, promovarea profesională bazată pe aparteneța la partidul politic de guvernământ fără a se lua în considerare begroundul profesional, suprasolicitarea în muncă cu activități conexe procesului educațional.
Publicat în 27. 07. 2021 de Corneliu DragomirCategorie: sistem de învăţământ
Într-un articol scris aterior, pe acest blog, relatam o experiență ca profesor metodist ISJ: un profesor din învățământul special din Timiș, cu adevărate competențe profesionale, iubit de elevii săi, apreciat de părinți și conducerea unității școlare, cu o temeinică pregătire universitară la nivel de licență și masterat, a parasit catedra și a plecat pentru a lucra ca bugetar, în structurile Ministerului de Interne. Trebuia să susțină inspecția curentă pentru a promova Examenul de Gradul al II-lea, cu o dificultate similară examenului de licență. După ce statul a investit 5 ani ca doamna profesor să fie dascăl, tot el, statut, a umilit-o și, în consecință, colega noastră a decis să plece. Acum este fericită că își permite nu numai să-și plătească rata la apartament, dar și să plece în concediu în Grecia. Conștientizați nivelul veniturilor nete salariale din învatamant???
Acum, câteva ore, am citit că sunt oripilați cu toți, de la Ministrul educației la ultima spărgătoare de semințe ce opinează pe Facebook ca expert în educație, că peste 40% dintre candidații la Examenul Național de Titularizare au luat note sub 5, peste 44% dintre aceștai peste 7. În sistemul medical, la Examenul Național de Rezidențiat, nici 20% dintre medici nu obțin un punctaj mai mare de 700 de puncte din 1000- ceea ce ar corespunde, prin similaritate, notei 7 din nota maximă 10. Dar aici vorbim de dubla măsură aplicată cu cinism: dacă pacientul moare și operația a reușit, este vina pacientului, dacă elevul părăsește sistemul de învățământ și rămâne analfabet, este vina profesorului.
Asa cum am mai scris, și nu doresc să mă repet, la Concursul Național de Titularizare vin 2 categorii de candidați, pe extreme aș spune:
-cei care chiar își doresc o carieră didactică și se pregătesc temeinic, cu tenacitate, seriozitate și responsabilitate, fiind unii dintre cei mai buni specialiști, dar și
- ciurucurile, cei mai slabi albsolvenți de studii universitare sau absolvenți de studii universitare de la cele mai slabe instituții de învățământ superior din România, care. cred eu, ca o părere personală, sunt și cei mai numeroși.
Cei din prima categorie, profesorii performanți cu temeinică pregătire profesională, puțini la număr, cam 20%, obțin constant note peste 7 la Examenele Naționale de Titularizare, peste 8 la Definitivat... dar dacă nu au o relație profesională și colegială de slugărnicie cu directorul/directorul adjunct numit pe baza aparteneței (membru sau simpatizant) la partidul de guvernământ, nu au nicio șansă de a se titulariza în sistem și... fie luptă, fie pleacă... Cei care sunt slab pregătiți sunt obediență pentru că sunt conștienți de vulnerabilitatea avută, supraviețuiesc în sistem prin diverse tertipuri și vin în fața elevilor nepregătiți (atât cadrele didactice despre care vorbesc, cât și elevii lor)... Sunt cei mai numeroși...
Dar care sunt cauzele, în opinia mea, ale ”dezastrului de la titularizare”, ala cum a spus actualul ministru ce conduce sistemul educațional din România?
1. Salarizarea la limita decenței profesionale: absolvenții cei mai performanți caută standarde de performanță unde să-și desfășoare activiatea. Precum investitorii caută mediul prielnic pentru afacerea lor, și absolvenții performanți vor în sisteme performante cu medii de dezvoltare profesionale și umane favorizante: salarizare la standardele lor de așteptări, condiții de muncă la cel mai înalt nivel logistic și tehnologic. Ce să facă la o școală unde computerele sunt de acum 15 ani și internetul ”pică”, focul se face în soba de teracotă și nu există resurse didactice adecvatem la standardele europene, așa cum se cere perormanță la standarde europene.
Într-o postare anterioară am mai scris că media veniturilor salariale nete ale cadrelor didactice este sub limita inferioară a veniturilor nete ale persoanelor din mediul privat care lucrează ocupând locuri de muncă ce necesită studii superioare- și studiul nu îmi aparține. Mai mult, un alt studiu arată clar că performanțele elevilor la testele PISA sunt direct corelate cu nivelul net salarial al cadrelor didactice din fiscare stat (a relatat și edupedu.ro). Ce să mai bla, bla, la nivel empiric, un profesor gradul I, cu 12 ani vechime are un venit net salariale mai mic decât un lucrator comercial (vânzător) de la Dedeman!!!! Dramatic!!! Clar: 12-23 lei net/ ore pentru munca fiecărui dascăl din România!!! Normal că vin, în procent de peste 70% cei mai slabi alsolvenți de studii superioare din România. Cei care chiar își doresc o carieră didactică, cu o temeinică progătire, vin, se luptă cu sistemul și punțini mai rămân...
Un alt exemplu de venit de-a dreptul cinic, este cel obținut în acest an școlar de cadrele didactice care au fost membre în Comisia de Bacalaureat: venitul zilnic net acordat unui profesor membru al comisiei a fost mai mic decât venit net acordat unui zilier în agricultură, sub 100 lei / zi. Nu mai vorbesc de colegii supraveghetori, efectiv au făcut voluntariat...
2. Desconsiderarea muncii de dascăl și degradarea statutului socio-profesonal al cadrului didactic
Dacă până în 1989 retorica discursivă era aceea că ”trebuie să muncim pentru binele colectiv, nicidecum pentru salariu” (vezi Lavinia Betea, TVR, seria ”Adevăruri despre trecut”), schimbarea paradigmei și revoluția socială au făcut schimbări profunde concretizate prin aceea că societatea capitalistă, unde principala formă de valorizare a muncii este venitul net salarial, pune venitul net în centrul discrusului de recompense ale muncii! Chiar dacă pare că am scris despre acest lucru la pct.1, reiau căci din perspectiva sociologiei muncii și a psihologiei muncii este un adevărat general valabil că venitul net salariat resprezintă principala formă de valorizare socială a unui statut socio-profesional. La acest punct al expunerii inserez trei paranteze:
a) devalorizarea muncii de dascăl prin generalizarea incidentelor din sistem și minimalizarea bunelor practici. De exemplu, am vazut postările de pe youtube.com ale unui tânăr coleg, profu de româ, excepțional de fain realizate, dar total ignorate de sistem. După un timp, probabil demotivat, nu a mai postat nimic... Pacat, chiar era bun, materialele video atractive, dinamice, aproape profesionist realizate. Dar sistemului nu i-a păsat... Dacă colegul meu ar fi lovit un elev, era live pe Facebook și Andreea Esca nu mai avea aer în piet pentru a-l infiera la PRO TV. Devalorizarea muncii de dascăl se face și prin calomniile aduse dascălilor de opinia publică și persoanele publice, politice și exemple sunt, slavă Domnului...
b) schimbarea valorilor sociale, fapt real, concret și corelat cu societatea capitalistă în care trăim, unde banul este principală formă de recunoaștere socială a importanței muncii și studiilor absolvite. Acesta este purul adevăr social. Mai mult, într-o sociaetate în care infractorii câștigă venituri nete anuale net superioare cadrelor didactice, este sclară poziția superioară în scara ierarhică a infractorilor comparativ cu cel al cadrelor didactice. Da, prin venituri salariale decente profesorii ar fi putu acea acces la cultură, dezvoltare profesională (căci cursurile sunt platite din banii lor) șidezvoltare umană, experiență de viață și resurse materiale specifice unui statut socio-profesional apreciat: locuință, autoturism, concedii, vestimantație, stil de viață... Este vorba de Piramida lui Maslow...
3) promovarea profesională fără a fi respectate principiul meritocratic al pregătirii profesionale și rezultatelor muncii (sistemul nici măcar nu are descriptori clari despre ce înseamnă ”profesor performant”), ci, cu precădere, promovarea profesională pe baza aparteneței (fie membru, fie simpatizant) la partidul politic de guvernământ. Aici nici nu am multe de discutat, efortul este pus chiar și de Președintele României, prin strategia cinică de respingere a modificărilor propuse, aceea conform căreia directorul și directorul adjunct să fie impus de ISJ-ul pe teritorul juirspurdent căruia se află instituția școlară. Nu poți vorbi de ”România educată” concretizată prin activități specifice unui om fără educației în domeniul științelor educației: sociologia educației, management educațional...
4. Suprasolicitarea în muncă cu activități conexe procesului educațional. Dacă la punctul 4 estimez rezonabil că vine aparține sistemulu, la nivel macrodecizional, în ceea ce privește suprasolicitarea în muncă cu activități conexe procesului educațional, vinovați se fac cei la nivel micromanagerial: din dorința de a servi cât mai promt sau de a nu fi probleme în școala mea, mica mea feudă, cadrele didactice se trezesc cu fel și fel de atribuții ce exced statutul lor profesional și pentru care nu sunt plătiți: să supravegheze elevii în timpul pauzelor, pe mijloacele de transport școlare sau elevii navetiști, să întocmească fel și fe de documente date din dispoziția verbală a directorui, profesor de serviciu (activitate similară medicului de gardă, deci este legală în oportunitatea unui venit conex) sau altele...
Aveti dreptate! Atat cat statul permite sa isi bata joc de noi elevii si parintii nu vom fi respectati.
Nicoleta Rîșnoveanu acum 1882 zile
Unde-i Domnul Trandafir de altă dată??? Mă doare pentru ceea ce se întâmplă, dar s-a dus de râpă tot ce-a fost altă dată profesionalism și devotament pentru acest statut. Au rămas prea puțini profesori adevărați , în rest ați spus bine...ciurucuri.
Liliana Pricopi acum 1882 zile
Din categoria România educata...păcat!
Daniela Tănase acum 1881 zile
Un articol care surprinde foarte bine situatia actuala din învățământ.
Roxana Cîrcotă acum 1881 zile

Ministerul Educaţiei