Relația dintre deficitul de atentie/hiperactivitate și comportamentul prosocial la copiii de vârsta preșcolară

Evidențierea relației  dintre deficitul de atenție/hiperactivitate și comportamentul prosocial la copiii de vârsta preșcolară pe baza studiilor de cercetare din domenii și arii diferite de activitate este facilă pentru educație 
   Sudiile prezentate din date științifice fiind corelate și structurate pe trei paliere de intervenție  copil , familie și educator.
Studiile anterioare au utilizat analiza latentă de clasă (LCA) pentru a defini subgrupurile la nivel comportamental și cognitiv și pentru a testa apoi dacă acestea diferă la nivel neurobiologic.
Studiile epidemologice realizate și atât pe oameni cât și pe animale au prezentat riscul nocivității expunerii cu fluor în perioada prenatală, cu efecte asupra dezvoltării ulterioare (neuro-behavioriste) carcaterizate prin coeficient scăzut de inteligență și deficit de atenție la copii.
Dincolo de factorii de mediu determinați lucrarea își propune să descrie și influența factorilor educaționali și terapeutici bazat pe modelul terapeutic de joc a copilului cu ADHD. Importanța jocului în dezvoltarea socială este incontestabilă mărturie fiind modelul și principiile revizuite pentru intervenție bazate pe rezultatele unui studiu care investighează jocul copiilor cu ADHD. Deși există numeroase cercetări privind tulburarea de atenție deficitară și hiperactivitatea  manifestată la copii, este surprinzător  cât de puține cercetări sunt asupra urmărilor la copii cu  ADHD efectuate în contextul jocului. Acest lucru este deosebit de neașteptat, deoarece profesioniști care lucrează în general cu copii cu ADHD utilizează în cadrul intrvenției jocul pentru a explora dificultățile comportamentale și sociale și ca mediu de intervenție (Barkley, 2006. Motivația lucrării este de a descoperii corelațiile privind privind cauzele associate și  .
Obiectivul acestui proiect de studiu își propune explorarea analitică a corelațiilor dintre simp-tomele deficitului de atentie / hiperactivitate la copii de vârstă preșcolară  si strategiile comportament diferențiat utililizat de copii de vârstă preșcolă necesară cu impact în reglarea emotional, cognitive și comportamentală.Motivația elaborării acestei lucrări este aceea de a prezenta și facilita instrumente și planuri de intervenție studiate și experimentate în literatura de specialitate pentru o mai bună  înțelegere a mecanismului și factorilor ce stau la baza  relației dintre deficitul de atentie/ hiperactivitate și comportamentul prosocial la copiii de vârsta prescolară.

  Explorarea analitică a corelațiilor dintre simptomele deficitului de atentie / hiperactivitate la copii de vârstă preșcolară  si strategiile comportament diferențiat utililizat de copii de vârstă preșcolă necesară cu impact în reglarea emotional, cognitive și comportamentală este relevantă.
     Definiția utilizată de ADHD din DSMIV-TR (Diagnostic and Statistical Manual, 2000) include ca simptomatologie următoarele caracteristici: durată limitată a atenției, comportament impulsiv, evitarea sarcinilor mentale care necesită efort susținut, incapacitate copilului de a asculta mesajele celorlalți, dificultăți în organizarea obiectelor personale, vorbit fără încetare, incapacitatea de a-și aștepta rândul, întreruperea și dificultățile în interacțiunile sociale. Prin urmare profilul copilului suferind de ADHD prezintă ca și caracteristici deficitul atențional caracterizat prin incapacitatea acestuia de concentrare a atenției pe o perioadă mai lungă de timp estimată în funcție de vârsta și nivelul de dezvoltare , Hiperactivitatea fiind prezentă prin agitație motrică și comportamentul impulsiv carcaterizat prin ,,neputința” copilului de  amânare a  răspusurilor.
    Ca și istoric al tulburării se cunosc date de la mijlocul anillor ' 20 datorită unei pandemii de encefalită cunoscută sub numele de encefalita letargică von Economo. Adulții care au fost afectați de această pandemie au avut simptome de tip parkinsonian, cu tremur sever, nelinște patologică akatisie. Copii și adolescenții care au spuraviețiut pandemiei au suferit un sindrom postencefalitic având ca simptomatologie hiperactivitate, impulsivitate, agresivitate, lipsă de coordonare , coportamentul acestora fiind etichetat ca și comportament de tip minimă leziune cerebrală .   
    Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM -IV- TR), clasifică simptomele ADHD în trei categorii : tipul cu deficit de atenție, tipul hiperactiv- impulsiv, tipul combinat.
   Lucrarea de față își propune să sintetizeze abordări ale studiilor de cercetare  în  aria abordării dimensionale versus categorice în diagnosticul tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)  concentrându-se pe  importanța relevanței unei evaluări timpurii.
 

Criterii DSM -5 petru ADHD (Asociația Americană de Psihiatrie: Manual de diagnostic și sta-tistic al tulburărilor mintale, ediția a V-a. Arlington, VA., Asociația Americană de Psihiatrie, 2013.)
Modelul  persistent de neatenție și / sau hiperactivitate
                              Manifestarea 6 sau mai multe simptome de neatenție  cel puțin 6 luni
copii până la 16 ani
                               Simptome necorespunzătoare pentru nivelul de dezvoltare
• Adesea nu reușește să acorde o atenție deosebită detaliilor sau face greșeli nepăsătoare în munca școlară, la locul de muncă sau cu alte activități.
• Adesea are probleme în a ține atenția asupra sarcinilor sau activităților de joc.
• De multe ori nu pare să asculte când se vorbește direct.
• Adesea nu respectă instrucțiunile și nu reușește să termine lucrările școlare, sarcinile sau îndatoririle la locul de muncă (de exemplu, pierde concentrarea, urmăriți lateral).
• Adesea are probleme în organizarea sarcinilor și activităților.
• Adesea evită, nu displace sau este reticent în a face sarcini care necesită efort mental pe o perioadă lungă de timp .
• Pierde adesea lucrurile necesare pentru sarcini și activități (de exemplu, materiale școlare, creioane, cărți, instrumente, portofele, chei, hârtie, ochelari, telefoane mobile).
• Adesea este ușor distras
Simptome de hiperactivitate și impulsuri :
 Adesea se încrețește cu sau atinge mâinile sau picioarele, sau veverițează pe scaun.
 Adesea lasă scaunul în situații când este așteptat să rămână așezat.
 Adesea aleargă sau urcă în situații în care nu este adecvat
 Adesea incapabil să joace sau să participe la activități de agrement în liniște.
 Adesea „din mers” acționează ca și „condus de un motor”.
 Adesea vorbește excesiv.
 Adesea, se afișează un răspuns înainte ca o întrebare să fie finalizată.
 Deseori are probleme să-și aștepte rândul.
 Adesea întrerupe sau intră asupra celorlalți (de exemplu, aruncă în conversații sau jocuri)
           Pe baza tipurilor de simptome, pot apărea trei tipuri (prezentări) de ADHD:
            Prezența combinată : manifestarea simptomelor ale ambelor criterii, neatenție și hip-eractivitate-impulsivitate în ultimele 6 luni;
         Prezența predominantă a neatenției: dacă au fost prezente suficiente simptome de neatenție, dar nu de hiperactivitate-impulsivitate, în ultimele șase luni;
           Prezența  predominant hiperactivă-impulsivă : dacă au fost prezente suficiente simptome de hiperactivitate-impulsivitate, dar nu de neatenție, în ultimele șase luni.

Diagnostic and Statistical Manual of Disorders ( DSM- IV- TR) clasificarea simptomelor ADHD se impart în trei categorii : cu deficit de atenție, hiperactivitate și impulsivitate, putând fi și în formă combinată.
Primul tip descris este tipul cu deficit de atenție, unde diagnosticul se stabilește în condițiile în care copilul manifestă șase sau mai multe simptome de neatenție. Caracteristica copilul cu deficit de atenție dificultăți în a  nu putea se concentra face adesea greșeli datorate acestei disfuncții , nu reușește să asculte până la capăt o informație sau atunci când cineva I se adresează, nu finalizează sarcinile, nu resușeste să respecte instrucțiunile, evită frecvent efortul intellectual susținut.
  Al doilea tip hiperactiv- implsiv, unde diagnosticul se stabilește în condițiile în care copilul manifestă șase sau mai multe simptome de hiperactivitate- impulsivitate .Aceste simptome se caracterizează prin neastâmpăr , vorbire excesivă, agitație fizică în momente nepotrivite, desori copilul întrerupe dialogul peroanelor care vorbesc prezentând dificultăți de a-și aștepta rândul .
  A treia clasificare fiind tipul combinat diagnosticul fiind stabilit în condițiile în care copilul manifestă șase sau mai multe simptome de neatenție sau șase sau mai multe simptome de hiperac-tivitate- impulsivitate.
    În mare parte toții copii comportă manifestări ce pot fi interpretate ca deficit de atenție sau impulsivitate, simptome caracteristice ADHD, prin urmare specialiști stabilesc crietriile de diag-nosticare numai atunci când un copil ; manifestă comportamente inadecvate în mod constant, pe o perioadă de cel puțin șase luni sau în cazul în care copilul manifestă unele simptome înainte de vârsta de șapte ani, atunci când copilul este afectat de prezența acestor simptome în activitățile curente, în mai mult decât un singur context grădiniță, acasă sau în grupul de copii, situații în care copilul prezintă simptome ce nu sunt justificate mai bine de o altă boală.
   Conform DSM -5 ( 2013), tulburarea de hieractivitate și deficit de atenție este caracterică unui pattern persistent de inatenție / hiperactivitate -impulsivitate ce determină dezvoltarea funcținarea normală în procesul de dezvoltare a individului. Manifestările la nivel comportamental caracterizate prin lipsa persistenței, dificultăți de concentrare, dezorganizare, abandonarea sarcinii nedatorate lipsei de înțelegere sau a unor atitudini opoziționale.
Schimbările produse în actuala ediție DSM- 5 s-au centrat pe criterii de vârstă de debut schimbându-se de la 7 la 12 ani, punându-se accentul pe identificarea tulburării în rândul adulților. (adăugarea de descriptori aplicabili adolescenților și adulților). Un alt criteririu s-a centrat pe descrierea pragului simptomatic redus la 5 simptome la  vârste peste 17 ani iar copii și adolescenții cu 6 simptome stabilite. Lista simptomele ce descriu hiperactivitatea și inatenția având la bază descriptori adecvați vârstei individului. ADHD-ul fiind inclus în tulburările neuro-developmentale. Un alt criteriu a ținut cont de subtipurile înlocuite cu specificatori care au fost prezenți în ultimile 6 luni,  adăugându-se durata de 6 luni la specificatorul în remisie parțială în cazul în care anterior erau întrunite toate criteriile ce dovedeau un deficit pe perioada ultimilor șase luni.
Prin urmare grila de severitate având următoarea structură :
Crietrii întrunite pe perioada ultimilor 6 luni
Ușoară   Deficite minore
 Lipsa simptomelor
 Manifestarea  în plus a prea puține simptome față de cele cerute față de punerea unui diagnostic
Moderată   Deficite funcționale cuprinse între ușoare/ severe
Severă   Mai multe simptome ce rezultă în deficite considerabile în mai multe domenii: social, școlar sau occupational .
 
Gradul de severitate al simptomelor de ADHD depinde de o varietate de factori situaționali și specifici tipului de activitate realizat de copil, criterii pe baza cărora putem  identifica și clasifica urmărtorii indici comportamentali cu influnță în adaptarea armonioasă a copiului la sarcini comune necesare învățării relaționării etc :
 Seara comparative cu dimineața (Dane 2000, Barkley , 2000);
ADHD-ul este identificat în cea mai mare parte în perioada cilclului primar, când inatenția copilu-lui devine observabilă , proeminentă provocând regres și dificultăți. Simptomele cu hiperactivitate motorie devin mai puțin evidente în adolescență și în perioada adultă spre deosebire de starea de nelinște, agitația , inatenția și impulsivitatea.
La peșcolari carcateristica observabilă fiind hiperactivitatea acompaniată de inatenție pe parcusul dezoltării ( claselor primare).
Modele de căi multiple ale ADHD sugerează faptul că sunt  mai multe căi separabile  biologice  care pot duce la simptome ale tulburării. Studiul pleacă de la posibilitatea identificării ,în care  ar exista posibilitatea unei identificări pe subgrupuri de copii cu ADHD bazate pe tipare distincte de activitate cerebrală
Există o serie de asemănări și diferențe în privința ADHD- ului pornind de la criteriu de gen. Studiile anterioare au utilizat analiza latentă de clasă (LCA) pentru a defini subgrupurile la nivel comportamental și cognitiv și pentru a testa apoi dacă acestea diferă la nivel neurobiologic.
Studiile epidemologice realizate și atât pe oameni cât și pe animale au prezentat riscul nocivității expunerii cu fluor în perioada prenatală, cu efecte asupra dezvoltării ulterioare (neuro-behavioriste) carcaterizate prin coeficient scăzut de inteligență și deficit de atenție la copii.
Este cunoscut faptul că fluorul , există pe scară largă în mediu fiind cel mai electronegativ și reac-tiv dintre toate elementele. Este cunoscut efectul său cariostatic fapt pentru care a condus la adăugarea de flour în apă ,sare, lapte, produsele dentare, cosmetice, pesticite , ceaiuri și produse farmaceutice. Studiile au demostrat că fluorura traversează ușor placenta acumulându-se în țesuturile creierului fetal ( Narayanaswamy și Piler, 2009)
Dincolo de factorii de mediu determinați lucrarea își propune să descrie și influența factorilor educaționali și terapeutici bazat pe modelul terapeutic de joc a copilului cu ADHD. Importanța jocului în dezvoltarea socială este incontestabilă mărturie fiind modelul și principiile revizuite pentru intervenție bazate pe rezultatele unui studiu care investighează jocul copiilor cu ADHD. Deși există numeroase cercetări privind tulburarea de atenție deficitară și hiperactivitatea  manifestată la copii, este surprinzător  cât de puține cercetări sunt asupra urmărilor la copii cu  ADHD efectuate în contextul jocului. Acest lucru este deosebit de neașteptat, deoarece profesioniști care lucrează în general cu copii cu ADHD utilizează în cadrul intrvenției jocul pentru a explora dificultățile comportamentale și sociale și ca mediu de intervenție (Barkley, 2006)
Tulburarea de deficit de atenție / hiperactivitate  implică apariția unor niveluri inadecvate de neatenție, hiperactivitate și impulsivitate. (Barkley 1998). Copii cu hiperactivitate au dificultăți considerabile în a-și regla comportamentul în răspuns la solicitările situaționale. Deseori aceste dificultăți determină  probleme cu reglementarea comportamentului, cu consecințe în debutul  școlar și în desfășurarea relațiilor interpersonale în grupul de copii și mediul familial. Copii sunt diagnosticați cu o rată de 4 până la 6% în populația de vârstă școlară (Barkley 1998 ) și 2% în populația preșcolară (Lavigne și colab., 1996 ). Spre exemplu , un copil de vârstă preșcolară cu risc de ADHD, necesită deseori în mediul clasei schimbări a strategiilor de lucru, deseori se află în situația de a nu putea finaliza sarcina, acești copii pot suferi schimbări bruște de dispoziție și temperamentale, deseori sunt respinși de ceilalți copii din cauza comportamentelor agresive și incapacitatea de a coopera în jocul grupului. (Campbell 2002 ; DuPaul și colab. 2001). Investigații longitudinale care au studiat cauzalitatea și stabilitatea problemei coportamentale a oferit dovezi certe privind identificarea și intervenția timpurie a copiilor preșcolari cu probleme de adaptare. Spre exemplu Pierce și colab. ( 1999) a parcurs un studiu cu privire la copii preșcolari care manifestau comportamente greu de gestionat la debutul în școala elementară primară și gimnazială. Constatările studiului au indicat faptul că preșcolari care prezentau niveluri ridicate de hiperactivitate și agresivitate la debutul școlar și a căror tipare comportamentale au fost iden-tificate au avut mai multe șanse de remediere, în comparație cu copii care au fost identificați ulte-rior care deja îndeplineau crieriile  de diagnostic la perioada gimnaziului ( ,,de exeternalizare la mijlocul copilăriei”). După părerea autorilor la vârsta elementară , copii cu tulburări de hiperactivi-tate sunt cu risc de a dezvolta tulburări de comportament opozant, iar în cursul dezvoltării mani-festă tulburări de conduită, comportament infracțional, statut social inferior cu realizări academice slabe și relații familiale depreciate.
Concluzionând, stabilitatea relativă a comportamentelor cu probleme, efectele perturbatoare ale comportamentului care în timp slăbesc  prezintă riscul de a dezvolta un comportament și mai sever. Astfel este imperativ necesar identificarea și intervenția cuprinzătoare pentru a ameliora comportamentele problematice. Privind holistic relația dintre deficitul de atentie/hiperactivitate cu influențe asupra comportamentul prosocial la copiii de vârsta prescolară  cum pote fi el înțeles asemenea unui intervenții multimodale voi prezenta studii recente din diverse arii de competență răspunzându-ne la următoare întrebări :
- Există căi neurobiologice cu adevărat separabile către ADHD, acest fapt oferind în viitor  posibilitatea  identificării subgrupurilor de copii cu simptome ADHD bazate pe tipare distincte de activitate cerebrală ?
- Dacă în afara factorului genetic mai există și alți factori de mediu și medicali ce pot determina simptome asemănătoare celor prezente în ADHD?
- Model terapeutic bazat pe joc poate fi folosit ca și  tratament adjuvant pentru copii cu  ADHD?
- Când este perioada proximă de identificare a tulburării de hiperactivitate și care sunt instrumentele viabile?
- Inventarul funcției executive a copilăriei (CHEXI): poate fi o măsură promițătoare pentru identificarea copiilor mici cu ADHD?sintetizeze plecând de la abordările studiilor de cercetare  în  dimensionale versus categorice în diagnosticul tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)  concentrându-se pe  importanța relevanței unei evaluări timpuri. În România există un deficit privind educația antepreșcolară si modalitățile de investigare a copiilor de vârstă preșcolară cu deficit de atenție și hiperactivitate atât de necesare în reglarea cogniti-emoțională și comportametală atât a copiilor cât și a părinților coroborat cu munca educatorului.

Obiectivul acestui proiect de studiu își propune explorarea analitică a corelațiilor dintre simp-tomele deficitului de atentie / hiperactivitate la copii de vârstă preșcolară  si strategiile comportament diferențiat utililizat de copii de vârstă preșcolă necesară cu impact în reglarea emotional, cognitive și comportamentală.
Pentru atingerea acestui obiectiv am realizat un proiect studiu corelativ având următoarele obiective și întrebări de cercetare:
Obiectiv  1. Identificarea asocierii dintre simptomele deficitului de atentie / hiperac-tivitate si diferențele comportamentale privind sensibiliatatea la pedeapsă/ recom-pensă a copii de vârstă prescolară (SPSRQ-C scala,  Scala IV-Versiunea preșcolară)
Întrebare de cercetare O 1 : Există o asocire între sensibilitatea la pedeapsă/ recop-mpensă a părinților și deficitul de atenție/ hiperactivitate la copii de vârstă preșco-lară ?
Obiectiv  2. Decoperirea corelațiilor dintre modalitățile de a răspunde eficient/ empatic și comportamentul prosocial a copiilor cu deficitului de atentie / hiperactivitate ( Modele de observație în contextual jocului social)

Întrebare de cercetare O 2 : Există o corelație între modalitățile de a răspunde eficient empatic și comportamentul prosocial al copiilor de vârstă preșcolară  cu deficit de atenție/ hiperactivitate?
Obiectiv 3. Identificarea gradului și tipul de asociere privind memoria de lucru, planifi-carea inhibiția și reglementarea la copii preșcolari deficit de atenție/ hiperactivitate? ( sca-la CHEXI)

Întrebare de cercetare O 3 : Care este gradul și tipul de asociere privind memoria de lucru, planificarea inhibiția și reglementarea la copii de vârstă preșcolară cu  deficit de atenție/ hi-peractivitate ?

IInstrumente de cercetare

 1 Chestionarul privind sensibilitatea la pedeapsă și recompensă SPSRQ-C și

Chestionarul pentru sensibilitate la pedeapsă și sensibilitate la recompensă (SPSRQC) (Torrubia și colab., 2001). Cele două scale ale chestionarului măsoară funcționarea SP (sensibilitatea la pe-deapsă) și SR (sensibilitatea la recompensă). Scala exprimă esența din teoria lui Gray cu exacti-tate, deoarece cei doi factori se corelează cu extraversiunea și neurotismul din direcția așteptată.
 Scala IV de evaluare ADHD versiunea pentru preșcolari măsoară: neatenția  hiperac-tivitae / impulsivitate  Neatenție, hiperactivitate / impulsuri și Scoruri totale a copiilor de vârstă preșcolară anexa A

 Test de Playfulness (ToP) (Bundy, 2004)

ToP operaționalizează definiția jocului,  scopul fiind construia unui modelul. Modelul teoretic fiind dezvoltat pe baza presupunerii acestui joc este ca fiind important pentru actul terapic. Importanța jocului a fost descrisă de mulți autori de piesă (Sutton-Smith, 1997; Parham, 2008). O mare parte din învățarea timpurie a copiilor fiind realizată prin joc; fizic și socio-emoțional deoarece  dezvoltarea intelectuală depinde de calitatea din joculului lor (Parham). Jocul este pentru copil o experiență socială (Sutton-Smith). În joacă, copiii imită acțiuni sociale și învață să interacționeze (Aeri & Verma, 2004). Prin modelare adulții, sugarii se bucură de intimitate jucăușă și interacțiunea cu copilul câștigând în acelaș tim experiență în reciprocitatea socială (Bandura, 1989).

  Modelul ADHD PLAY
    Acest model are ca punct de plecare mediul de joacă în care ar putea fi colectate datele, care au fost concepute pentru a fi deosebit de atrăgătore pentru a crește șansele ca joaca să fie stimulată. În mediul creat de joacă în care se aflau  se vor  înregista datele  pentru copiii cu ADHD , o sală de joacă amenajată special pentru studiu într-un cadru clinic unde copiii cu ADHD vin regulat pentru evaluare sau intervenție. Mediul de joacă pentru copiii din grupul de control va fi o zonă de joc desemnată la grădinița copiilor. Mediul de joc va fi proiectată proiectat să fie atrăgătoare în ordine pentru a crește șansele de a fi spontan și intrinsec comportamentului motivat al  jocului să apară firesc natural. Aparent un mediu  foarte  atrăgător .
Prin joc copii vor  dezvolta mai mult comportamente prosociale complexe, cum ar fi încurajarea, conversația, zâmbind, împărtășind și așteptând o tură (Power, 2000). Mai mult, jocul social promovează o implicare activă între colegi și competența socială, care sunt considerate „piatră de temelie” abilități care duc la dezvoltarea de cunoștințe, sociale și competență culturală (Strain & Danko, 1995). Prin joc, copii imită adulții, învață cum să rezolve probleme, lucrează în cooperare cu ceilalți și dezvoltă  planuri voluntare (Parham). Prin urmare, nu este surprinzător că jocul sau flexibilitatea abordării unui copil prin joc  devin un determinant cheie al activității și nu mai este interpretat de copil doar un simplu  joc (Skard & Bundy, 2008).

Modelul Integrat de Play Group (IPG)

Este un model de intervenție eficientă folosind colegi de joacă și frați. Axat pe promovarea „concentrării comune” asupra unei activități, modelul IPG . S-a  constatat că dublează cantitatea de interacțiune cu colegii, crește utilizarea funcțională a obiectelor și reduce manipularea jocului repetitiv și izolat (Wolfberg, 2003). Modelul IPG pune accent pe amenajarea mediului favorizând interacțiunea socială plăcută reciprocă a jocului și experienței imaginative (Wolfberg). Copilul țintă este încurajat să se angajeze și să mențină interacțiuni cu colegii care, la rândul lor, învață să folosească o varietate de abilități (de ex obținerea atenției unui prieten, partajarea, solicitarea, organizarea jocului și oferă complimente). Indiferent de abordare, intervențiile pentru copii cu ADHD ar trebui să fie orientate către sprijinul colegiilor de joacă pentru a ajuta copiii cu ADHD să-și schimbe comportamentul social departe de tendința spre dominare și perturbare. Acest lucru poate fi realizat prin optimizarea punctelor forte ale jucătorilor (de exemplu, perseverență, adaptabilitatea și orientarea către proces) (Cordier și colab ., 2009).

Chestionarul - Inventarul funcționării executivului copilăriei CHEXI

Acest instrument a fost dezvoltat de Thorell și Nyberg (2008) măsoară în mod special  funcțiile executive de functionare. Chestionarul va fi pe părinți, profesori și  include 24 de întrebări itemi  ce pot fi împărțite în mod aprioric în patru  subscale după următoarea suscesiune: memoriea de lucru (ce include 9 elemente, spre exemplu, „ are dificultăți să înțeleagă instrucțiunile verbale decât dacă i se ararată   cum   să facă ceva  ”), planificare (4 întrebări itemi, de exemplu, „are dificultăți în sarcina sau activitățile care implică mai multe etape ”), inhibarea (6 întrebări itemi, de exemplu,„ are dificultăți de concentrare în  activitate în ciuda faptului că i se spune …. ”) și reglementarea ( cu 5 întrebări itemi, de exemplu,„ are dificultăți clare făcând lucruri pe care le consideră plictisitoare ”). Aceste scale corespund domeniilor funcției executive (EF) prezentate în Barkley's (1997) ca și model hibrid constituind de fapt deficitele majore în ADHD.
Analiza factorului fie a părintelui, fie a profesorului în evaluările (Thorell și Nyberg, 2008) au obținut două niveluri mari :
 la factorii  memoriei de lucru ( ce măsoară  valoarea medie a itemilor în măsurarea mem-oriei de lucru și planificarea);
 la factorul inhibare reprezentând valoarea medie a elementelor care măsoară inhibarea și reglajul.
Prin urmare, în acest studiu, datele analizate vor fi analizate  pentru aceste două scale globale.

 Procedura de lucru

Realizarea eșanationul de cercetare 50 copii diagnosticați cu ADHD / 76 de copii fără di-agnostic cuprinși între 4-6 ani selectați din grădinițele județului Hunedoara. Fiecare părinte și educator din formarea gurului țintă va semna o declaratie de consimțământ privind par-ticiparea la acest studiul, un contract de voluntariat în care sunt stipulate toate normele de deontologie profesională privind participarea la studiu.

La acest  proiect vor  participat copii cu vârste cuprinse între 4 ani 6 ani ( n=125 )
 Un grup a fost format din copii diagnosticați ADHD ( n = 50)
  împerecheat cu colegii de joc ( n = 50) care se relaționează  de obicei;
  grupul de control ( n=63)  a fost format  în mod obișnuit,din copii în curs de dezvoltare împerecheați ca și  colegii de joc
Perioada 12 luni
Etapa I – Aplicarea părinților copiilor participanți la studiu a Chestionarului Chestiona-rul pentru sensibilitate la pedeapsă și sensibilitate la recompensă pentru copii - SPSRQ-C
Etapa II  Testul Playfulness (ToP) va fi administrat, iar modelul va fi revizuit în conformitate cu rezultatele și constatările obținute.
Metodă : Utilizarea testului de Playfulness (ToP) (Bundy, 2004) care  operaționalizează
această definiție a jocului,  scopul fiind construia unui modelul.
Centrul modelului o reprezintă tranzacția de joc și arată că orice reducere a elementelor de joc (datorită prezenței caracteristicilor ADHD) trebuie compensate prin activatori de joc. Modelul propus reflectă de asemenea acest lucru prin elementele efective de terapie pe care copiii cu ADHD  le-au efectuat semnificativ mai bine sau mai sărac în comparație  de obicei cu  copiii în curs de dezvoltare .
La nivel individual caracteristicile jocului sunt reprezentate în super scripturi de-a lungul descrierii narrative a acestui model; potrivind numerele din coloanele marcate exemplificate în Anexa B .
Modelul propus  prevede o vedere teoretică a modului în care jocul poate fi influențat de simptomele ADHD. Se va testa modelul propus în studiu comparand cele două grupuri de copii ( n = 126 )/ cuprinse între vârsta de 4 și 6 ani. Un grup  format din  copii diagnosticați cu ADHD ( n =50 )  și împerecheați colegi de joacă ( n =  50 ) cu care copii relaționau  de obicei; și grupul de control a constat în copii în curs de dezvoltare împerecheați cu colegii de joc în curs de dezvoltare ( n = 63 ).
Se va administra ToP (Bundy, 2004) într-un mediu deosebit de atrăgător în cadrul grădinițelor din județul Hunedoara trei serii de grupe.  Scopul acestei lucrări este prezentarea modelului revizuit deoarece a fost ajustat pe baza concluziilor și de a prezenta principii preliminare pentru intervenții bazate pe joc pentru copii cu ADHD derivate din constatările studiului
Modelul prezentat în acest studiu prezintă profilul jocului Această revizuire a modelului va fi data de detaliat prin raportare la patru subpoziții: (1)etapa  primară, (2) simptomele ADHD,(3) dimensiunile sociale ale jocului, (4) inter-empatia personală și rezumatul diferențelor generale între modelul propus (informat de literatură) și modelul revizuit (informat prin rezultatele cercetării). Simptome primare ale ADHD copiii cu ADHD și colegii lor de joacă.

Etapa III. Modelul Integrat de Play Group (IPG) aplicarea modelului de intervenție eficientă folosind colegi de joacă. Se urmărește promovarea „concentrării comune” asupra unei activități, modelul IPG. Va fi amenajat un mediu favorizant pentru interacțiunea socială atractivă reciprocă a jocului și experienței imaginative (Wolfberg). Copii țintă sunt  încurajați să se angajeze și să mențină interacțiuni cu colegii care, la rândul lor, învață să folosească o varietate de abilități (de ex obținerea atenției unui prieten, partajarea, solicitarea, organizarea jocului și oferă  complimente). Intervențiile pentru copii cu ADHD ar trebui să fie orientate către sprijinul colegiilor de joacă pentru a ajuta copiii cu ADHD să-și schimbe comportamentul social departe de tendința spre dominare și perturbare. Acest lucru poate fi realizat prin optimizarea punctelor forte ale jucătorilor perseverență, adaptabilitatea și orientarea către proces (Cordier și colab ., 2009).

Etapa IV. Model Adhd Play – din mediul de joacă în care vor fi  fost colectate datele pentru a crește șansele ca joaca să fie stimulate acest mediul va fi atrăgător. În mediul creat de joacă în  care se aflau  s-au înregistat datele  pentru copiii cu ADHD.
Se va amenaja o sală  de joacă special pentru studiu într-un unde copiii cu ADHD vor veni  regulat pentru evaluare sau intervenție într-un saptiu clinic.  Mediul de joacă pentru copiii din grupul de control a va vi o zonă  de joc desemnată la  grădinițele de  unde provin  copii.

Etapa V – Aplicarea Inventarulului funcției executive a copilăriei (CHEXI) privind controlul inhibitor și memoria de lucru - Evaluările părinților CHEXI vor fi  colectate pentru interpretare.
Chestionarul va fi aplicat părinților copiilor și include 24 de întrebări itemi  ce pot fi împărțite în mod aprioric în patru  subscale după următoarea suscesiune :
- memoriea de lucru (ce include 9 elemente, spre exemplu, „ are dificultăți să înțeleagă instrucțiunile verbale decât dacă i se ararată   cum   să facă ceva  ”),
- planificare (4 întrebări itemi, de exemplu, „are dificultăți în sarcina sau activitățile care implică mai multe etape ”),
-inhibarea (6 întrebări itemi, de exemplu,„ are dificultăți de concentrare în  activitate în ciuda faptului că i se spune …. ”)
-  reglementarea ( cu 5 întrebări itemi, de exemplu,„ are dificultăți clare făcând lucruri pe care le consideră plictisitoare ”). Aceste scale corespund domeniilor funcției executive (EF) prezentate în Barkley's (1997) ca și model hibrid constituind de fapt deficitele majore în ADHD.
Analiza factorului părintelui și a profesorului în evaluările (Thorell și Nyberg, 2008) vor urmări două niveluri mari :
 la factorii  memoriei de lucru ( ce măsoară  valoarea medie a itemilor în măsurarea mem-oriei de lucru și planificarea);
 la factorul inhibare reprezentând valoarea medie a elementelor care măsoară inhibarea și reglajul.
Prin urmare, în acest proiect de  studiu, datele analizate vor fi pentru aceste două scale globale.În scopul de a evidenția o  asocire între sensibilitatea la pedeapsă/ recopmpensă a părinților și deficitul de atenție/ hiperactivitate la copii de vârstă preșcolară se va aplica chestionarul SPSRQ

Cele două scale ale chestionarului vor măsoara sensibilitatea la pedeapsă  și sensibilitatea la recompensă la copii cu diagnisticați cu ADHD în comparație cu copii fără diagnostic clinic. În capul de a răspunde întrebării de cercetare 1. Există o asocire între sensibilitatea la pedeapsă/ recompensă a și deficitul de atenție/ hiperactivitate la copii de vârstă preșcolară ?
Analiza datelor va fi efectuartă efectuată cu ajutorul programului statistic SPSS for Windows v. 20.
De asemenea, pentru testarea întrebărilor de cercetare se va utilizat analizele de corelație Pearson ca o introducere pentru determinarea regresiilor liniare simple ce au ca criteriul de predicție sensibilitatea la pedeapsă/ recompensă cu scopul de a identifica modelul care explică cel mai bine deficitul de atenție și hiperactivitatea la copii.  Abordarea deficitului de atenție/ hiperactivitate  are ca scop în acest studiul corelativ, măsurarea sensibilitatea la pedeapsă/ recompensă  la copii de vârstă preșcolară.
În acest sen vom genera din progralul SPSS date statistice privind media și abaterea standard între deficitul de atenție/ hiperactivitate/ sensibilitatea la pedeapsă și recompensă.
Tabel 1. Statistica descriptivă deficitul de atenție/ hiperactivitate/ sensibilitatea la pedeapsă și recompensă
  Minimum Maximum Media S. D
Deficitul de atenție    
Hiperactivitatea   
Sensibilitatea la pedeapsă    
Sensibilitatea la recompensă   

Apoi vor fi genreate corelațiile Pearson :
  între hiperactivitate și sensibilitatea la recompensă,
între deficitul de atenție și sensibilitatea la recompensă
între deficitul de atenție și sensibilitatea la  pedeapsă
între hiperactivitate și sensibilitatea la pedeapsă

Tabel 2 Corelație Pearson între hipeactivitate și sensibilitatea la recompensă
Hiperactivitate  Sensibilitate la recompensă
Pearson Correlation Hiperactivitate  
  Sensibilitate la recompensă  
Sig. (1-tailed)  
Vor fi generate si diagramele de dispersie. Corelatia Perarson reprezintă dintre doua variabile cum ar fi în cazul nostrum hiperactivitate și sensibilitatea la recomensă se poate vizualiza cu ajutorul unei diagrame de dispersie.
Corelatia poate avea 3 caracteristici importante:
- Directia: pozitiva (+) negativa (-)
- Forma: liniara neliniara
- Gradul de asociere intre -1 si +1 valoarea absoluta semnifica puterea asocierii între cele două variabile.
Coeficientul e corelaţie reprezinta o măsură a corelaţiei:
• sunt adimensionali
• au valori între -1 şi +1 – -1  corelaţia poate fi perfect negativă – +1  corelaţie perfect pozitivă – 0  nu există corelaţie (asociere aleatoare)
Coeficientul de corelație Pearson se notează cu r = în funcție de valoarea  indică asociea  pozitivă sau negative. N= 126 respondenți . O corelație produs – moment Perason va fi efectuată pentru a determina relația dintre hiperactivitate și sensibilitatea la recompensă, între deficitul de atenție și sensibilitatea la recompensă, deficitul de atenție și sensibilitatea la  pedeapsă, între hiperactivitate și sensibilitatea la pedeapsă cu un parg de semnificație de  p<0,05.
Coeficientul de determinare este pătratul coeficientului Pearson rxy . Coeficientul de determinare indica procentul din variatia totala a variabilei dependente care este explicata de variabila independenta
Considerând  hiperactivitatea și  nivelul de sensibilitate la pedeapsă criteriul de regresie liniară simplă : Coeficientul de regresie R pentru analiza de regresie liniară simplă, este identic cu coeficientul de corelaţie liniară Pearson (r) vom prezenta valoarea lui R =  coefficient de corelație. Coeficientul de determinare pentru regresie R² = (R Square) pentru analiza de regresie liniară simplă și coeficientul de determinare R2=  R2 ajustat este o corelație a lui R²= ceea ce înseamnă arată procentual varianța  nivelului de hiperactivitate poate fi explicat într-o anumită  proporție prin raportare la nivelul de sensibilitate la pedeaps. Confrorm lui Cohen (1988 ) în funcție de procentaj putem vorbi de un model valid de un anumit nivel.
Coeficientul sandardizat din coloana β conține coeficientu de regresi standardizat în cazul nostrum sensibilitatea la pedeapsă β= , Coefientul b nivelul de nivelul de hiperactivitatea are interval de încredere relative/ mare apropiat pozitiv față de coeficientul sensibilității la pedeapsă semnificativ pentru modelul de regresie.
Tabel 3 Rezultatele de analiză a regresiei linare simple vizând estimarea hiperactivității prin raportare la nivelul de sensibilitate la pedeapsă

R R2 β b SE b
Sensibilitate la pedeapsă         0,15

Notă variabila dependenta nivelul  hiperactivitate p<0,001

În același fel vom realiza regresii liniare simple privind estimare nivelului de hiperactivitate și sensibilitatea la recopmensă, nivelul de deficit de atenție și nivelul de sensibilitate la recompense, deficitul de atenție și sensibilitatea la pedeapsă cu scopul de a evidenția explicative modele de corelație valide pentru a răspunde întrebării  de cerectare 1. Există o asocire între sensibilitatea la pedeapsă/ recompensă a și deficitul de atenție/ hiperactivitate la copii de vârstă preșcolară ?
Rezultate obținute în planul dimensiunilor sociale ale jocului va urmării  dacă  copii cu ADHD au avut dificultăți  în interacțiunea socială cu ceilalți copii  prin ToP Playfulness – adică dacă se vor nota elementele care necesită  interacțiunea socială, subliniind astfel  că relaționarea lor socialăce prezintă  unele dificultăți.  Dacă există o diferență de proporție de timp la copii cu ADHD și copii cu care au interacționat în mediul lor obișnuit cu colegii de joacă, este relevant de urmărit intensitatea interacțiunii cât de semnificativă este.  Analizate îmreună acete rezultate..
Se va urmări și observa rezultate obținute în sfera empatiei interpersonale, prin identificarea stărilor emoționale ale colegilor de joacă. Colegii de joacă asumându-și perspectivele și împărtășindu-le răspunsuri afective (Cordier și colab ., viitoare).
Model de observații apărute în contextual jocul social sugerează o dezvoltare inadecvată în abilitatea copiilor cu ADHD de a răspunde empatic.
Rezumatul diferențelor generale dintre modele propuse și revizuite. Este important de observant controlul intern al copiilor în interacțiunea socială, nivelului scorului de dezordine /tachinare, scorurile privind dorința de joc.,  capacitatea copiilor de a încadra jocul colaborarea în joc / dând și răspunzând jocului, scorurile privind indici de dificultate în a răspunde. Se va realiza graficul privind reprezentarea modelului revizuit al interactivului – pe nivelul tranzacție de joacă a copiilor cu ADHD în comparație copii ce se dezvoltă în mod obișnuit, copiii în curs de dezvoltare sunt descriși în anexă B cu scopu de a răspunde întrebării de cerectare 2. Dacă există o corelație între modalitățile de a răspunde eficient empatic și comportamentul prosocial al copiilor de vârstă preșcolară  cu deficit de atenție/ hiperactivitate.
Se va aplica aplicare Inventarul funcției executive a copilăriei (CHEXI) privind controlul inhibitor și memoria de lucru - Evaluările părinților pe CHEXI vor fi  colectate pentru interpretare.
Realizarea corelațiilor Pearson – pentru părinți corelațiile semnificateive între deficitul de atenție, hiperactivitate - memoria de lucru, planificare, inhibare și reglementare

Tabel 4. Statistica descriptivă deficitul de atenție/ hiperactivitate/ sensibilitatea la pedeapsă și recompensă
  Minimum Maximum Media S. D
Deficitul de atenție    
Hiperactivitatea   
Planificare   
Inhibare    
Reglementare    

Tabel 2 Corelație Pearson între hipeactivitate/ planificare
Hiperactivitate  Planificare
Pearson Correlation Hiperactivitate  
  Planificare  
Sig. (1-tailed)  
  

Coeficientul de corelație Pearson se notează cu r = în funcție de valoarea indică asociea  pozitivă sau negative. N= 126 respondenți . O corelație produs – moment Perason va fi efectuată pentru a determina relația dintre hiperactivitate / deficitul de atenție și între memoria de lucru, planificare, inhibare și reglementare cu un parg de semnificație de  p<0,05.
Coeficientul de determinare este pătratul coeficientului Pearson rxy . Coeficientul de determinare indica procentul din variatia totala a variabilei dependente care este explicata de variabila independent(memoria de lucru, planificare, inhibare și reglementare)
Considerând  hiperactivitatea/ deficitul de atenție  și  memoria de lucru, planificare, inhibare și reglementare criteriul de regresie liniară simplă : Coeficientul de regresie R pentru analiza de regresie liniară simplă, este identic cu coeficientul de corelaţie liniară Pearson (r) vom prezenta valoarea lui R =  coefcient de corelație. Coeficientul de determinare pentru regresie R² = (R Square) pentru analiza de regresie liniară simplă și coeficientul de determinare R2=  R2 ajustat este o corelație a lui R²= ceea ce înseamnă arată procentual varianța  nivelului de hiperactivitate poate fi explicat într-o anumită  proporție prin raportare la nivelul memorie de lucru, planificare, inhibare și reglementare. Confrorm lui Cohen (1988 ) în funcție de procentaj putem vorbi de un model valid de un anumit nivel.
Coeficientul sandardizat din coloana β conține coeficientu de regresi standardizat în cazul nostrum memoria de lucru, planificare, inhibare și reglementare β= , Coefientul b nivelul de nivelul de hiperactivitatea vom estima intervalul  de încredere relative/ mare apropiat pozitiv față de coeficientul sensibilității la pedeapsă semnificativ pentru modelul de regresie.
Tabel 3 Rezultatele de analiză a regresiei linare simple vizând estimarea hiperactivității prin raportare la nivelul de memeoria de lucru

R R2 β b SE b
Memoria de lucru         0,15

Notă variabila dependenta nivelul  hiperactivitate p<0,001

Regresia liniară simplă generate de SPSS va putea evisența un model valide de explicare a gradul și tipul de asociere privind memoria de lucru, planificarea inhibiția și reglementarea la copii de vârstă preșcolară cu  deficit de atenție/ hiperactivitate.

BIBLOGRAFIE

1. Aafeiche, M., Peterson, K.E., Sanchez, B.N., Cantonwine, D., Lamadrid-Figueroa, H. 2. Schnaas, L., et al., 2011. Prenatal lead exposure and weight of 0- to 5-year-old children in Mexico City. Environ. Health Perspect. 119, 1436–1441. Action of the body fluorine of healthy persons and thyroidopathy patients on the function of hypophyseal-thyroid the system. Probl. Endokrinol. 31, 25–29.
2. Aleksandra Lecei⁎,1, Branko M. van Hulst1, Patrick de Zeeuw, Marieke van der Pluijm, Yvonne Rijks, Sarah Durston (2018) Prenatal fluoride exposure and attention deficit hyperactivity disorder (ADHD) symptoms in children at 6–12 years of age in Mexico City
3. Aleksandra Lecei⁎,1, Branko M. van Hulst1, Patrick de Zeeuw, Marieke van der Pluijm, Yvonne Rijks, Sarah Durston (2018) Prenatal fluoride exposure and attention deficit hy-peractivity disorder (ADHD) symptoms in children at 6–12 years of age in Mexico ATSDR, 2010. Toxicological Profile for Fluorides, Hydrogen Fluoride, and Fluorine. (At-lanta, Georgia).
4. Aleksandra Lecei⁎,1, Branko M. van Hulst1, Patrick de Zeeuw, Marieke van der Pluijm, Yvonne Rijks, Sarah Durston (2018) Prenatal fluoride exposure and attention deficit hy-peractivity disorder (ADHD) symptoms in children at 6–12 years of age in Mexico City
5. Aleksandra Lecei, Branko M. van Hulst, Patrick de Zeeuw, Marieke van der Pluijm, Yvonne Rijks, Sarah Durston ( 2019) NeuroImage: (Clinical journal homepage:  www.elsevier.com/locate/ynicl) (1-7)
6. American Psychiatric Association (2000). Diagnostic and statistical manual of mental dis-orders (4th ed., Text Revision). Washington, D.C.: American Psychiatric Association.
7. American Psychiatric Association, Force DSMT, 2013. Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders: DSM-5.
8. American Psychiatric Association. (1994). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (4th ed.). Washington, DC: Author. and cord blood. Am. J. Obstet. Gynecol. 119, 205–207. and monoamine neurotransmitters in fetal brains from a fluorosis-endemic area. J. Guiyang Med. Coll. 18.
9. Anderson, V. A., Anderson, P., Northam, E., Jacobs, R., & Mikiewicz, O. (2002). Rela-tionships between cognitive and behavioral measures of executive function in children with brain disease. Child Neuropsychology, 8, 231–240.
10. Asociația Americană de Psihiatrie: Manual de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale, ediția a V-a. Arlington, VA., Asociația Americană de Psihiatrie, 2013.
11. ATSDR, 2010. Toxicological Profile for Fluorides, Hydrogen Fluoride, and Fluorine. (At-lanta, Georgia).
12. ATSDR, 2010. Toxicological Profile for Fluorides, Hydrogen Fluoride, and Fluorine. At-lanta, Georgia Attention deficit hyperactivity disorder: A handbook for diagnosis and treatment (3rd ed., pp. 547–598). New York: Guilford
13. Aylward, L.L., Hays, S.M., Vezina, A., Deveau, M., St-Amand, A., Nong, A., 2015. Bi-omonitoring equivalents for interpretation of urinary fluoride. Regul. Toxicol. Pharmacol. 72, 158–167.
14. Bachinskii, P.P., Gutsalenko, O.A., Naryzhniuk, N.D., Sidora, V.D., Shliakhta, A.I., 1985.
15. Barkley, R. A. (1997). ADHD and the nature of self-control. New York: Guilford Press.
16. Barkley, R. A. (1998). Attention Deficit Hyperactivity Disorder: Handbook of diagnosis and treatment (2nd ed). New York: Guilford.
17. Barkley, R. A. (2006). A theory of ADHD. In: R. A. Barkley (Ed.) Attention deficit hyper-activity disorder: A handbook for diagnosis and treatment, (3rd edn, pp. 297–336). New York: Guilford.
18. Barkley, R. A., & Grodzinsky, G. (1994). Are neuropsychological tests of frontal lobe functions useful in the diagnosis of attention deficit disorders? Clinical Neuropsycholo-gist, 8, 121–139.
19. Barkley. R. A  (2000) Genetics of Childhood disordes : ADHD, Part 1: the executive functions and ADHD . J . Am Acad child Adolesc Psych
20. Barr, D.B., Wilder, L.C., Caudill, S.P., Gonzalez, A.J., Needham, L.L., Pirkle, JL., 2005.
21. Bashash, M., Thomas, D., Hu, H., Martinez-Mier, E.A., Sanchez, B.N., Basu, N., et al.,
22. Benjamini, Y., Hochberg, Y., 1995. Controlling the false discovery rate: a practical and powerful approach to multiple testing. J. R. Stat. Soc. Ser. B Methodol. 57, 289–300.
23. Blackman, J. A., Westervelt, V. D., Stevenson, R., & Welch, A. (1991). Management of preschool children with attention deficithyperactivity disorder. Topics in Early Childhood Special
24. Brocki, K. C., & Bohlin, G. (2006). Developmental change in the relation between execu-tive functions and symptoms of ADHD and co-occuring behavior problems. Infant and Child Development, 15, 19–40.
25. Brocki, K. C., Nyberg, L., Thorell, L. B., & Bohlin, G. (2007). Early concurrent and lon-gitudinal symptoms of ADHD and ODD: Relations to different types of inhibitory con-trol and working memory. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 48, 1033–1041.Campbell, S. B. (2002). Behavior problems in preschool children (2nd ed.). New York: Guilford Press.
26. Byrne, J. M., DeWolfe, N. A., & Bawden, H. N. (1998). Assessment of attention
a. -deficit  hyperactivity disorder in preschoolers. Child Neuropsychology, 4, 49–66.
27. C. A. Erdley (Eds.), The role of friendship in psychological adjustment (pp. 51–77).
28. San Francisco, CA: Jossey-Bass. Neumann, E. A. (1971). The elements of play.
a. New York:  MSS Information.
29. . Campbell, S. B. (2002). Behavior problems in preschool children: Clinical and
30. developmental issues (2nd ed.). New York: Guilford.
31. Carlson, S. M. (2005). Developmentally sensitive measures of executive functions in pre-school children. DevelopmentalNeuropsychology, 28, 595–616.
32. Castellanos, F. X., Sonuga-Barke, E. J. S., Milham, M. P., & Tannock, R. (2006). Charac-tering cognition in ADHD: Beyond executive dysfunction. Trends in Cognitive Sciences, 10, 117–123.
33. Chang, L.-Y., Wang, M.-Y., Tsai, P.-S., 2016. Diagnostic accuracy of rating scales for at-tention- deficit/hyperactivity disorder: a meta-analysis. Pediatrics 137.
34. Chen, J., Shan, K.R., Long, Y.G., Wang, Y.N., Nordberg, A., Guan, Z.Z., 2003. Selective
35. Children with ADHD symptoms show decreased activity in ventral striatum during the an-ticipation of reward, irrespective of ADHD diagnosis. J. Child Psychol . Psychiatry 58 (2). https://doi.org/10.1111/jcpp.12643.
36. Choi, A.L., Sun, G., Zhang, Y., Grandjean, P., 2012. Developmental fluoride neurotoxici-ty: a systematic review and meta-analysis. Environ. Health Perspect. 120, 1362–1368.
37. Choi, A.L., Zhang, Y., Sun, G., Bellinger, D.C., Wang, K., Yang, X.J., et al., 2015. Asso-ciation of lifetime exposure to fluoride and cognitive functions in Chinese children: a pilot study. Neurotoxicol. Teratol. 47, 96–101.
38. Cohen, J. (1988). Statistical power analysis for the behavioral sciences (2nd ed.). Mah-wah, NJ: Lawrence Erlbaum Associates, Inc.
39. Conners, C. K. (1997). Conners Rating Scales Revised Technical Manual. Toronto: Multi-Health Systems.
40. Conners, C., 1997. The Revised Conners' Rating Scales (Crs-R) Are the Standard Instru-ments for the Assessment of Attention Deficit/Hyperactivity Disorder (ADHD) in Children and Adolescents-Spanish.
41. Conners, C.K., 2000. Conners' Continuous Performance Test II: Computer Program for Windows Technical Guide and Software Manual. Mutli-Health Systems, North Tonwanda, NY.
42. decreases of nicotinic acetylcholine receptors in Pc12 cells exposed to fluoride. Toxicology 183, 235–242.
43. Denckla, M. B. (2002). The behavior rating inventory of executive function: Commen-tary. Child Neuropsychology, 8, 304–306.
44. Dong, Z., Wan, C., Zhang, X., Liu, J., 1993. Determination of the contents of amino-acid
45. Doyle, A. E., Biederman, J., Seidman, L. J., Weber, W., & Farone, S. V. (2000). Diagnos-tic efficiency of neuropsychological test scores for discriminating boys with and without attention deficit-hyperactivity disorder. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 3, 477–488.
46. Doyle, A. E., Willcutt, E. G., Seidman, L. J., Biederman, J., Chouinard, A., Silva, J., et al. (2005). Biological Psychiatry, 57, 1324–1335.
47. Dugbartey, A.T., 1998. Neurocognitive aspects of hypothyroidism. Arch. Intern. Med. 158, 1413–1418.
48. DuPaul, G. J., McGoey, K. E., Eckert, T. L., & Van Brackle, J. (2001). Preschool chil-dren with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: Impairments in behavioral, social, and school functioning. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 40, 508–515.

49. DuPaul, G. J., Power, T. J., Anastopoulos, A. D., & Reid, R. (1998). ADHD Rating Scale–IV. Checklists, norms, and clinical interpretation. New York: Guilford Press.

50. DuPaul, G. J., Power, T. J., Anastopoulos, A. D., & Reid, R. (1998a). AD/HD Rating Scale IV: Checklists, norms, and clinical interpretation. New York: Guilford.

51. DuPaul, G. J., Power, T. J., McGoey, K. E., Ikeda, M., Anastopoulos. A. (1998b). Relia-bility and validity of parent and teacher ratings of Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder symptoms. Journal of Psychoeducational Assessment, 16, 55–68.

52. Durston, S., Davidson, M.C., Mulder, M.J., Spicer, J.A., Galvan, A., Tottenham, N., ... Casey, B.J., 2007. Neural and behavioral correlates of expectancy violations in attention- deficit hyperactivity disorder. J. Child Psychol. Psychiatry 48 (9), 881–889. https://doi.org/10.1111/j.1469-7610.2007.01754.x. Education, 11, 91–104.

53. Fair, D.A., Bathula, D., Nikolas, M.A., Nigg, J.T., 2012. Distinct neuropsychological sub-groups in typically developing youth inform heterogeneity in children with  ADHD. Proc. Natl. Acad. Sci. U. S. A. 109 (17), 6769–6774. https://doi.org/10.1073/ pnas.1115365109.

54. Faraone, S.V., Asherson, P., Banaschewski, T., Biederman, J., Buitelaar, J.K., Ramos- Quiroga, J.A., et al., 2015. Attention-deficit/hyperactivity disorder. Nat. Rev. Dis. Prim. 1, 15020.

55. Fuertes, E., Standl, M., Forns, J., Berdel, D., Garcia-Aymerich, J., Markevych, I., et al.,

56. Geissler, J., Romanos, M., Hegerl, U., Hensch, T., 2014. Hyperactivity and sensation seek-ing as autoregulatory attempts to stabilize brain arousal in ADHD and mania? Atten. Def-icit Hyperactivity Disorder. 6 (3), 159–173. https://doi.org/10.1007/ s12402-014-0144-z.

57. Ghajar, J., Ivry, R.B., 2009. The predictive brain state: asynchrony in disorders of atten-tion? Neuroscientist 15 (3), 232–242. https://doi.org/10.1177/ 1073858408326429.

58. Gioia, G. A., Andrews Epsy, K., & Isquith, P. K. (2003). BRIEF-P. Behavior Rating In-ventory of Executive Function– Preschool Version. Professional manual. Lutz, FL: Psy-chological Assessment Resources.

59. Gioia, G. A., Isquith, P. K., Kenworthy, L., & Barton, R. M. (2002). Profiles of everyday executive function in acquired and developmental disorders. Child Neuropsychology, 8, 121–137.

60. Gualtieri, C.T., Johnson, L.G., 2005. ADHD: is objective diagnosis possible? Psychiatry (Edgmont) 2, 44–53.

61. Hoffman, M. L. (2001). Empathy and moral development: Implications for Caring and Justice. Cambridge, UK: Cambridge University.

62. Hollingshead, A. B. (1975). Four-factor Index of Social Status. Yale University, New Ha-ven, CT (Unpublished manuscript).