“Fluturii sunt liberi” este o piesă cu multiple semnificații.
        Don, personajul principal, este un tânăr orb, binecrescut, erudit și sensibil. Copilăria sa, sub aripa hiper protectoare a mamei și binecuvântată de prietenia blândă a tatălui, l-a dezvoltat frumos, din toate punctele de vedere, cu excepția unuia: nu l-a învățat să fie independent.
        Linda, nouă vecină și inimoasă sa prietenă, “i-a deschis ochii” asupra unei alte frumuseți a vieții, cea a provocatoarei independente, ajutându-l să închirieze un apartament, pentru a gusta din dulcea independență. În noua sa locuință, Don se adaptează nesperat de repede, după o lună cunoscând o tânără veselă, nonconformistă și dezinvoltă, vecină sa, Jill. Noua relație se dovedește a fi benefică pentru amândoi, deși mama lui Don nu o aprobă și încearcă să-l convingă să se întoarcă acasă, sub supravegherea sa permanentă. Discuția tensionată, dar sinceră, dintre Jill și mama lui Don este revelatoare pentru ambele. Jill încearcă să se retragă din viața lui Don, temându-se să nu-l rănească, iar mama lui realizează cât de importantă este pentru Don nevoia de libertate.
        Finalul este impresionant. Sinceritatea totală a lui Don, radiografierea puțin brutală a lui Jill sunt devastatoare prin revelația pe care o au amândoi: cei doi au nevoie vitală unul de celălalt. Unul este handicapat fizic iar celălalt este handicapat emoțional. Punctul lor comun este faptul ca sunt amândoi fluturi și vor să fie liberi. Libertatea este rezultatul iubirii neposesive, al înțelegerii persoanei iubite, al sincerității dureroase, al altruismului și perseverenței.
         “Orb este cine nu vrea să vadă.”