Valoarea educativă a jocurilor didactice în dezvoltarea limbajului

Publicat în 07. 08. 2022 de Elena Moncea
Categorie: abordări teoretice

Valoarea educativă a jocurilor didactice în dezvoltarea limbajului
Valoarea educativă a jocurilor didactice în dezvoltarea limbajului este de evidențiată de contribuția lor directă sau indirectă asupra educării emoțiilor, a sentimentelor morale, a trăsăturilor pozitive de voință şi caracter. Prin intermediul unor astfel de jocuri didactice sunt stimulate valori umane precum cinstea, răbdarea, spiritul critic şi autocritic, stăpânirea de sine.
Jocul didactic are un rol foarte important în închegarea colectivului de preşcolari prin colaborare, respectarea părerii celuilalt, autoreglarea propriului comportament la regulile jocului.
Jocul antrenează intens copilul în stimularea şi exercitarea vorbirii în direcţia propusă, fără ca el să conştientizeze acest efort. Astfel, prin intermediul jocului didactic se fixează şi se activizează vocabularul copiilor, se îmbunătăţeşte pronunţia, se formează noţiuni, se însuşesc construcţii gramaticale.
Obiectivele jocurilor didactice care fac parte din aria dezvoltării limbajului pot fi sistematizate astfel:
La grupa mică:
- dezvoltarea auzului fonematic în vederea perceperii corecte a sunetelor, a compoziției sonore a cuvintelor;
- dezvoltarea aparatului fono-articular urmărind executarea corectă a mişcărilor de articulare a fiecărui sunet;
- corectarea defectelor de vorbire specifice vârstei;
- pronunțarea corectă a sunetelor situate în diferite poziții în cuvânt (inițiale, mediane, finale);
- exprimarea corectă în propoziții scurte în vorbirea curentă, în redarea verbală a unor trăiri;
- corectarea defectelor de vorbire specifice vârstei precum şi în cazul unor copii cu dificultăți de vorbire;
- îmbogățirea vocabularului activ al copiilor;
- însuşirea unor cuvinte care denumesc obiecte, însuşiri caracteristice, acțiuni, relații spațiale, stări afective, fenomene ale naturii;
- dezvoltarea vorbirii dialogate şi monologate;
- evaluarea gradului de corectitudine în exprimarea în limba română.
La grupa mijlocie:
- dezvoltarea auzului fonematic şi perfecționarea percepției auditive în diferențierea sunetelor şi a compoziției sonore a cuvintelor;
- perfecționarea laturii fonetice a limbajului şi pronunțarea, cu claritate şi siguranță, a sunetelor şi a grupurilor de sunete ale limbii române;
- pronunțarea clară a cuvintelor în vorbirea curentă;
- corectarea unor defecte de pronunție în vorbirea curentă;
- dezvoltarea vorbirii dialogate şi monologate;
- însuşirea unor structuri gramaticale ale limbii române, integrarea cuvintelor în propoziții dezvoltate şi fraze scurte, folosirea corectă a cuvintelor de legătură.
La grupa mare:
- perceperea şi pronunțarea corectă şi clară a tuturor sunetelor şi a grupurilor de sunete ale limbii române, integrate în cuvinte;
- dezvoltarea capacității de diferențiere perceptiv-fonematică a sunetelor şi a grupurilor de sunete situate în diferite poziții în structura cuvântului (inițială, mediană, finală);
- îmbogățirea vocabularului activ şi pasiv al copiilor, ca urmare a experienței cognitive şi a transferului de informații în comunicarea dintre copii în colectivitatea preşcolară, explicarea semnificației unor cuvinte noi, în forme accesibile înțelegerii copiilor;
- consolidarea deprinderii de a despărți cuvintele în silabe şi silabele în sunete;
- consolidarea deprinderii de a despărți cuvintele în silabe şi silabele în sunete;
- consolidarea priceperilor şi deprinderilor de exprimare orală corectă, în structuri gramaticale mai ample, în propoziții şi fraze;
- intuirea unor raporturi gramaticale ale limbii sub raport morfologic şi sintactic;
- stimularea creativității copiilor în exprimarea orală;
- cultivarea sentimentelor de prețuire şi dragoste față de frumusețea şi armonia limbii române.
Activităţile de educarea limbajului au ca scop formarea competențelor de comunicare, punându-se accent pe pronunţia corectă a sunetelor limbii materne, pe exersarea exprimării corecte, coerente a gândurilor, ideilor, pe înțelegerea şi transmiterea mesajelor orale şi scrise. În această privinţă, accentul este pus pe activităţile de comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderii de exprimare adecvată a realităţii utilizând un vocabular în conformitate cu vârsta.
Asigurarea unui nivel corespunzător de folosire corectă a limbajului dă copilului posibilitatea de a se adapta cu uşurinţă la sarcinile complexe ale învăţării.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, este necesară corelarea utilizării mijloacelor de învăţământ cu strategiile didactice, având ca rezultat asimilarea de către copii a unui bogat volum de cunoştinţe, din toate domeniile, cunoştinţe ce sunt prevăzute de curriculumul preşcolar.
Având în vedere valenţele jocului didactic, sunt desfăşurate cât mai multe jocuri în care sunt antrenaţi cu deosebire acei copii care dovedesc unele întârzieri în dezvoltarea limbajului, dovedit fiind faptul că prin intermediul jocului copilul îşi depăşeşte mai uşor inhibiţiile în comunicare.
Din gama variată de mijloace de realizare a activităţilor de dezvoltare a limbajului în grădiniţă, jocurile didactice constituie una din cele mai plăcute forme de activitate cu preşcolarii, întrucât asigură totodată o participare activă, atractivă şi deconectantă.
Putem spune că rolul hotărâtor în domeniul educării limbajului îi revine cadrului didactic, în speţă educatoarei, care trebuie să cultive în rândul preşcolarilor dragostea pentru o exprimare clară, frumoasă şi corectă. Totodată, rolul ei este să corecteze toate deficienţele de exprimare şi în acelaşi timp, să ofere modele de vorbire corectă, îngrijită, folosind cuvinte bine articulate, cu un ritm şi intonaţii potrivite, cu pauze şi accente corespunzătoare conţinutului de idei şi mesajului transmis.
Printre finalităţile învăţământului preşcolar se află şi dezvoltarea capacităţilor copilului preşcolar de a stabili relaţii cu ceilalţi copii şi adulţi, sprijinirea copilului în a dobândi capacităţi şi aptitudini necesare activităţilor viitoare desfăşurate în şcoală, precum şi pregătirea sa pentru viaţa socială viitoare.
Capacitatea de a comunica cu cei din jur, de a folosi limbajul este o achiziţie importantă pe care se bazează însuşirea altor abilităţi de maximă importanţă pentru activitatea desfăşurată în şcoală.
În întregul proces instructiv–educativ din grădiniţă şi îndeosebi prin activităţile de educare a limbajului, copilul îşi însuşeşte în mod practic fonetica, sistemul gramatical, vocabularul. În şcoală el va „învăţa” toate acestea după reguli ştiinţifice, iar achiziţionarea de noi cuvinte şi folosirea lor corectă va rămâne un obiectiv urmărit de-a lungul întregii vieţi.
Cu inocenţa şi ingeniozitatea specifice vârstei preşcolare, copiii au o preferinţă pentru diminutive, pe care le folosesc în limbajul curent, în relaţiile cu cei din jur, în poeziile şi cântecele lor. De aceea li se pune la dispoziţie material didactic sugestiv şi folosind procedee ca jocul didactic şi jocul-exerciţiu, vor fi stimulaţi „să alinte cuvintele”, făcând apel la sufixele diminutivale, procedeu foarte utilizat în îmbogăţirea limbii române.
După ce îşi însuşesc sensul şi semnificaţia noilor cuvinte, copiii le introduc în propoziţii simple sau dezvoltate, înţelegându-le pe deplin sensul, astfel devenind achiziţii proprii. Fără a avea pretenţia însuşirii terminologiei, a definiţiilor şi a explicaţiilor teoretice de către copii, aceştia sunt încurajaţi în realizarea unor „creaţii lingvistice”, educatoarea acordând atenţie pronunţării corecte şi clare a cuvintelor şi a grupurilor de sunete finale (a sufixelor).
Ca urmare a dezvoltării gândirii şi a operaţiilor de analiză, sinteză, comparaţie, generalizare, abstractizare, limbajul devine mai coerent şi mai bine structurat. Un mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului este şi compunerea. Acesta este procedeul prin care se alătură două sau mai multe cuvinte cu sensuri diferite pentru a crea un cuvânt nou.
Încă de la grupele mică şi mijlocie, copilul se familiarizează cu propoziţia alcătuită la început din două cuvinte, apoi din mai multe cuvinte, ajungând ca la grupele mari să despartă propoziţia în cuvinte, cuvântul în silabe, să distingă sunetele ce compun cuvintele şi să le pronunţe corect.
Prin intermediul poveştilor, basmelor, poeziilor, jocurilor didactice, jocurilor-exerciţiu, preşcolarii pot fi familiarizaţi cu relaţiile semantice dintre cuvinte, adică legăturile realizate pe baza sensului cuvintelor în raport cu forma. Astfel jocurile „Găseşte cuvântul potrivit”, „Cum mai poţi spune?” au ca obiective stimularea creativităţii preşcolarului prin aprofundarea sensului şi semnificaţiilor unor cuvinte, care denumesc obiecte sau acţiuni în raporturi de omonimie, integrarea lor în contexte adecvate.
Formarea unor deprinderi corecte de comunicare constituie o activitate permanentă şi continuă în grădiniţă, atât în activităţile specifice de educare a limbajului, cât şi în cele liber creative, în fiecare moment al zilei educatoarea îndrumând copiii să folosească un limbaj bogat, nuanţat şi expresiv. O limbă este cu atât mai bogată cu cât are mai multe sinonime, care-i permit o exprimare nuanţată şi elegantă.
Îmbogăţirea lexicului cu sinonime se poate realiza prin intermediul jocurilor didactice şi a jocurilor–exerciţiu.
Deoarece sinonimele şi cuvintele polisemantice sunt foarte numeroase şi mai greu de sesizat pentru preşcolari, în activităţile de educarea limbajului se foloseşte un bogat material intuitiv. În jocul didactic „Cum mai poţi spune?”, pe lângă achiziţionarea de noi cuvinte, preşcolari descoperă noi sensuri şi semnificaţii pe care le pot avea cuvintele în diferite contexte. Li se explică pe înţelesul lor că în limba română se găsesc cuvinte diferite care denumesc acelaşi obiect.
Deoarece preşcolarii îşi precizează mai uşor sensurile cuvintelor opuse se vor desfăşura cu ei jocuri cu antonime: „Caută perechea”, „Găseşte cuvântul potrivit”, prin care se urmăresc: aprofundarea sensului şi semnificaţiilor unor cuvinte care denumesc obiecte, acţiuni aflate în raport de antonimie, găsirea antonimelor unor cuvinte, formularea unor propoziţii cu acestea.
Jocurile didactice au ca efect stimularea copiilor în găsirea unor antonime cât mai variate, pornind de la aspecte concrete (slab-gras, moale-tare, gros–subţire, alb–negru, zi-noapte, tânăr–bătrân, frig–cald) , ajungându-se în final la găsirea unor antonime ale însuşirilor morale (bun-rău, curajos-fricos, harnic-leneş), şi a unora ce denumesc acţiuni (merg- stau, intru- ies, vorbesc – tac).
Jocurile enumerate necesită o activitate intelectuală complexă: copiii observă, sesizează, recunosc, descriu şi reproduc. De asemenea, îşi dezvoltă spiritul de colaborare dar şi cel de competiţie. Elementele de joc sunt asigurate prin surpriză, ghicire, prin mişcare şi prin dinamismul întregii activităţi. Acestea ajută educatoarea să-şi dea seama în ce măsură copiii cunosc poveştile ce le-au fost spuse, dar în acelaşi timp constituie pentru ei un preţios exerciţiu de dezvoltare a gândirii, a exprimării şi a imaginaţiei reproductive. Astfel, jocul didactic işi aduce contribuţia atât în plan cognitiv cât şi în plan formativ în dezvoltarea preşcolarului.
Sistematizând, jocurile didactice desfăşurate în grădiniță şi având ca scop formarea competenței de comunicare, pot fi clasificate şi exemplificate astfel:
a) jocuri didactice pentru formarea şi exersarea pronunției corecte şi dezvoltarea auzului fonematic, având ca scop pronunția corectă a sunetelor limbii materne şi, în special, a consoanelor – exemple:
- la grupa mică: „Ce este şi cum face?”, „Cu ce ne jucăm?”, „Ghici cine este?”, „Spune ce face?”, „Căsuța fermecată”, „Ploaia şi tunetul”, „Ştii unde trăieşte”, „Ce se aude?”, „Cine m-a strigat?”;
- la grupa mijlocie: „Am spus bine, n-am spus bine”, „Să vorbim corect!”, „Cine vorbeşte?”, „Ce se aude?”, „Căsuța cu surprize”;
- la grupa mare: „Ce ştii despre mine”, „Să vorbim corect!”, „Cine vorbeşte?”, „Am spus bine, n-am spus bine”, „Ce se aude?”.
b) jocuri didactice care contribuie la determinarea şi la îmbogățirea vocabularului, duc la îmbogățirea vocabularului activ şi pasiv al copiilor cu substantive ce denumesc obiecte de uz personal, cu adjective, cu adverbe de timp, de loc, de mod, cu pronumele personal de politețe, posesiv, demostrativ, cu verbe – exemple:
- la grupa mică: „Unde s-a oprit roata?”, „Când facem aşa?”, „Cu ce construim?”, „Un dar pentru cei dragi”, „Spune ce fac?”, „Unde a sosit scrisoarea?”, „Să servim păpuşa?”, „Cu ce mă îngrijesc?”;
- la grupa mijlocie: „Este ziua mea”, „Darul prietenului meu”, „Spune unde stă?”, „Când se întâmplă?”, „Spune cum este?”, „Să facem o poveste”, „Spune ce ştii despre?”, „Povestea anotimpurilor”;
- la grupa mare: „Ce ştii despre?”, „Cine face, ce face?”, „Cum mai poți spune?”, „Cine este, ce este sau cum este?”, „Ce lipseşte?”, „Eroi îndrăgiți”, „Telefonul.
c) jocuri didactice de exersare a structurilor gramaticale şi formare a deprinderilor de vorbire dialogată şi monologată, au sarcina de a contribui la exprimarea copilului în propoziții simple şi dezvoltate, în fraze scurte, la utilizarea corectă a acordului în gen şi număr, a substantivului cu predicatul, utilizarea corectă a genitivului, a dativului – exemple:
- la grupa mică: „Cine a primit mingea?”, „Te rog să-mi dai”, „Te rog să-mi spui”, „Ce am făcut, ce voi face?”, „Cu ce ne jucăm?”, „Pentru cine am aşezat masa?”;
- la grupa mijlocie: „Eu spun una, tu spui multe”, „Ce ştii despre?”, „Spune ce face!”, „Cine ți-a dat jucăria?”, „Cui am dat jucăria?”, „Cum este, cine este şi ce ştii despre el?”, „În vizită”, „La spectacol”;
- la grupa mare: „Eu spun una, tu spui multe”, „Spune mai departe”, „A cui este?”, „Răspunde repede şi bine”, „Găseşte cuvântul potrivit”, „Câte cuvinte am spus?”, „Cum mai poți spune?”, „Cuvinte cu înțeles invers”, „Cuvinte cu mai multe înțelesuri”, „Ce ştii despre el?”, „Spune mai departe”, „Ghiceşte la ce m-am gândit”, „Jocul sunetelor”, „Jocul silabelor”, „Cuvinte-propoziții”, „Cu ce sunet începe/sfârşeşte cuvântul?”.
d) jocuri didactice care contribuie la dezvoltarea expresivității vorbirii copiilor – exemple:
- la grupa mică: „Ce se potriveşte?”, „Ghici ce face?”, „Ce ne-a adus zâna iarna/toamnă/primăvară/vară?”, „Cu ce ne jucăm?”, „Unde este ursulețul?”, „Caută-ți casa!”, „La zoo”;
- la grupa mijlocie: „Ghici ce face?”, „Darurile toamnei”, „Cui îi este adresată scrisoarea?”, „Care este culoarea ta?”, „Cum este?”, „Pănglicuțe”, „Du-mă la căsuța mea!”, „La florărie”;
- la grupa mare: „Cum este?”, „Când se întâmplă?”, „Roata timpului”, „Cu ce a fost lucrat?”, „De-a aprozarul”, „Poştaşul”, „După mine, cine vine?”, „Florile îşi caută albinuțe”, „La circ”, „Mult e dulce şi frumoasă limba ce-o vorbim”.
Se poate spune că atât jocurile-exerciţii, cat şi jocurile didactice în special, reprezintă o modalitate eficientă de lucru cu preşcolarii în ceea ce priveşte dezvoltarea vorbirii lor, prin perfecţionarea auzului fonematic, oală.
Limbajul este un element de mare importanţă în realizarea şi menţinerea contactelor şi interacţiunilor de orice fel, la vârsta preşcolară. Întregul comportament al copilului este influenţat de măsura în care acesta stăpâneşte acestă „unealtă de socializare”, care este limbajul.
Bibliografie
1. Andraud, A., (1980), Cum să facem exercițiile de vorbire în grădinița de copii, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti

2. Dumitrana, M., (1999), Educarea limbajului în învăţământul preşcolar – volumul I
Comunicarea orală, Ed. Compania, Bucureşti
3. Dumitrana, M., (1999), Educarea limbajului în învăţământul preşcolar – volumul II Comunicarea scrisă, Ed. Compania, Bucureşti
4. Ezechil, L., Lăzărescu Păişi, M., (2001), Laborator preşcolar – ghid metodologic, Ed. V&I Integral, Bucureşti
5. Glava, A., Glava, C. (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
6. Glava, A., Pocol, M., Tătaru, L., (2009), Educația timpurie: ghig metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Ed. Paralela 45, Piteşti
7. Glava, A. (coord.), Tătaru, L., Chiş, O., ref.şt. Chiş, V., (2014), Piramida cunoaşterii: repere metodice în aplicarea curriculumului preşcolar, Ed. Diamant, Piteşti