Colindatul la români este un obicei precreștin. Făcând parte din cultura tradițională orală, textul colindelor a suferit modificări de-a lungul timpului, iar după Hristos a fost impregnat cu concepte și elemente de simbolică creștină. ,,Fiecare text de colind este purtătorul unei simbolici specifice și semnificative, care se concentrează de obicei, fie în jurul unui personaj, fie într-o serie de elemente sau acțiuni care aduc în componența textului semnificații bine precizate în teologia creștină" ( Prof. Sabina Ispas –,,O taină încifrată într-un colind”).
     Încă din secolul trecut colindatul este legat de sărbătorile Crăciunului și Anului Nou.    În mod tradițional ceata de colindători se constituia la Sfântul Nicolae, urmând ca timp de două săptămâni tinerii să învețe textele colindelor și ritualul colindatului care aveau rolul de a realiza comuniunea specifică bisericii, ca apoi în Ajunul Crăciunului toată comunitatea să fie integrată în ritualul nașterii, vieții și morții Mântuitorului. ,,Colindatul reface, prin toate momentele lui, uniunea comunității creștine înaintea desfășurării serviciului sacru, în cadrul bisericii, mediază participarea comunității colindate la misterul nașterii” (Prof. Sabina Ispas –,,O taină încifrată într-un colind”).

      Redau mai jos o variantă de colind de Crăciun din Stupca, Gura Humorului (Simion Florea Marian, ,,Sărbătorile la români”, vol.I, 1994) care încifrează două dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii: Botezul și Mirungerea.

Sculați, sculați, boieri mari,
Lerui Doamne!
Că vă vin colindători,
Lerui Doamne!
Noaptea pe la cântători.
Sculați-vă nu dormiți,
Sculați și vă-mpodobiți
Cu podoabe de argint,
Cu cănăfi până-n pământ.
Și sculați și slugile,
Să măture curțile.
Înaintea cestor curți
Sunt doi meri mândru-nfloriți.
La trupina merilor,
Merilor, frumoșilor,
Este-un pat mândru de brad.
Iar pe pat cine-i culcat?
Tot Ion
Sînt- Ion,
Nînașul lui Dumnezeu
Ce ne mântuie de rău.
Lângă stâlpul patului,
Îmi stă Maica Domnului.
Ion doarme, odihnește,
Maica stă și mi-l privește,
De lacrămi de-abia zărește
Și din gur-așa vorbește:
Măi Ioane,
Sînt-Ioane!
Tu dormi și te odihnești
Și de rai nici că gândești,
Iuda-n rai că mi-a intrat
Și raiul că l-a prădat!
-Da el din rai ce-a luat?
-Cheițele raiului,
Luminița soarelui,
Păhăruțul mirului,
Ciubărul botezului,
Scaunul județului!
-Nu te, Maică, supăra,
Nu ofta, nu lăcrăma,
Că eu pe loc m-oi scula,
Tunuri în mân-oi lua
Și când oi prinde-a tuna
Iuda rău s-a spăimânta,
Toate jos că le-a lăsa!
Și el, cum a cuvântat,
Pe loc că s-a și sculat,
Tunuri în mân-a luat
Și cu ele c-a tunat,
Iuda rău s-a spăimântat
Și celea ce le-a luat
Toate-n rai că le-a lăsat.
Streșină de busuioc,
Să vă fie de noroc;
Streșină de măghiran,
Să vă fie peste an;
Streșină de mintă creață,
Să vă fie pe viață;
Streșină de bumbușori,
Să vă fie de-ajutori
La fete și la feciori
Și nouă de sărbători!

      Prezența elementelor creștine în această formă de manifestare a culturii noastre populare – colindul, este o dovadă vie și incontestabilă a vechimii și continuității creștinismului pe teritoriul țării noastre.