Limbajul nonverbal, rol esențial în comunicare

Publicat în 21. 09. 2023 de Mihaela-Ramona Sîrba | Etichetat cu: comunicare
Categorie: abordări teoretice

Limbajul nonverbal

În literatura de specialitate sunt menţionate nu o singură definiţie a comunicării nonverbale, ci mai multe şi toate sunt acceptate, totul depinde din ce perspectivă esteabordat procesul de transmitere a semnelor nonligvistice.
Comunicarea nonverbală este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate prin cuvinte şi care pot fi decodificate, creândî nţelesuri. Aceste semnale pot repeta, contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte.Importanţa comunicării nonverbale a fost demonstrată în 1967 de către Albert Mehrabian. În urma unui studiu, acesta a ajuns la concluzia că numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbală în timp ce 38% este transmis pe cale vocală şi 55% prinlimbajul corpului.
Comunicarea nonverbală opusă comunicării verbale este concepută de multă vreme ca limbaj în sens strict. În această viziune toate celelalte forme de comunicare sunt considerate ca secundare (scrisul). Teoriile contemporane ale comunicării influenţate de discipline atât de diverse ca lingvistica, psihologia, sociologia, antropologia, asigură astăzi locul cuvenit comunicării nonverbale, bazându-se pe ipoteze ale canalelor multiple ale comunicării umane. Comunicarea umană este concepută ca o enunţare eterogenă rezultând din combinarea de elemente vocal acustice şi vizuale. Primele studii care au în titlu sintagma “comunicare nonverbală” au apărut la jumătateasecolului trecut. Jurgen Ruesch şi Weldon Kees au fost cei care au inclus termenul de“comunicare nonverbală” în titlul unei cărţi (Nonverbal Comunication: Notes on the VisualPerceprtion of Human Relations, 1956). Cei doi autori au arătat că în comunicarea umană sunt implicate şapte sisteme diferite:
- prezenţa fizică şi îmbrăcămintea
- gesturile sau mişcările voluntare
- acţiunile întâmplătoare
- urmele acţiunilor
- sunetele vocale
- cuvintele rostite
- cuvintele scrise.
De remarcat, este faptul că în concepţia celor doi autori cinci din cele şapte sisteme implicate în comunicarea umană sunt de natură nonverbală
Analiza structurii comunicării nonverbale impune luarea în considerare a codurilor,modelelor şi scopurilor specifice implicate. În comunicarea nonverbală se folosesc seturi de semne, coduri, care prin combinare dau o anumită structură.De exemplu, semnalele vizuale pot fi asociate semnalelor olfactive. De fapt, aceste semne sunt stimuli senzoriali care impresionează simţurile omului (văz, auz, pipăit, miros). Pe baza semnelor şi canalelor de transmitere s-au propus multiple clasificări ale comportamentelor nonverbale şi ale comunicării nonverbale.
În literatura de specialitate se aminteşte gruparea comunicării nonverbale în trei categorii,propusă de J.Ruesch şi W.Kess:
- limbajul semnelor incluzând gesturile
- limbajul acţiunilor incluzând mişcările corpului implicate în diferite activităţi
- limbajul obiectelor care încorporează dispunerea intenţionată sau neinţentionată aobiectelor în spaţiu în vederea utilizării lor. O alta clasificare o datoram lui R. P. Harrison care împarte comunicarea nonverbală în patru categorii:
- coduri de executare asociate mişcărilor corpului, expresiilor faciale, privirii, atingeriişi activităţilor vocale
- coduri spaţio - temporale referitoare la mesajele rezultate din combinarea utilizării spaţiului şi timpului
- coduri artefacte utilizate în mesajele primite de la obiecte
- coduri mediatoare referitoare la efectele speciale rezultate din interpunerea între emiţător şi receptor. Mark L. Knapp considera că domeniul comunicării nonverbale include următoarele fapte:
- cum privim
- cum auzim (tonul vocii)
- cum mirosim
- cum ne mişcăm - individual sau în conjuncţie cu alţii (gesturile, postura, privirea,expresiile faciale, atingerile corporale şi proxemitatea)
- cum afectează mediul înconjurător interacţiunile umane şi cum afectează acestea, larândul lor, mediul înconjurător (dispunerea spaţială a mobilei, temperatura, prezenţaaltor oameni, zgomotele ş.a.m.d)
Un om îşi poate ţine mâinile încrucişate la piept, nu doar ca să se apere instinctiv în faţa interlocutorului, ci şi pentru a se apăra de frig. În plus, mâna dusă la ochi poate însemna şi că te mănâncă ochiul, nu doar că eşti pe cale să spui o minciună gogonată. Nu trebuie să consideri călimbajul trupului nu poate fi controlat. El poate fi controlat, modificat şi apoi poate chiar să modifice şi starea de spirit şi încet-încet personalitatea persoanei respective.
1. Postura - spatele drept şi capul sus, precum şi poziţia trasă în spate a umerilor va sugera interlocutorului încredere în sine şi hotărâre.
2. Poziţia corpului aplecată în faţă cu măsură poate face minuni la un interviu de job, la un curs sau la o şedinţă, sugerându-i interlocutorului că eşti interesat de ceea ce are acesta de spus.
3. Poziţia corpului lasătă pe spate, sprijinită de spătarul scaunului poate sugera, din contră, dezinteres, atitudine refractară faţă de ceea ce are de spus interlocutorul.
4. Poziţia corpului cu bazinul puţin împins înainte şi cu mâinile în buzunar, eventual cu degetele mari în exteriorul pantalonilor va însemna încredere în sine.
5. Poziţia ridicată cu mâinile pe masă şi cu corpul aplecat înainte va însemna o atitudine de autoritate, dorinţa de a se impune. Poziţia lasată pe spate cu mâinile împreunate la ceafă sugerează o atitudine de superioritate.
6. Poziţia mâinilor - mâinile ascunse în buzunare sau oricum altundeva decât la vedere poate sugera interlocutorului că ai ceva de ascuns. Mâinile apropiate cu degetele mari unul sprijinit de celălalt pot sugera încredere în sine, sau în anumite contexte chiar aroganţă. Mâna dusă la faţă, sprijinind bărbia sau falca este un semn de plictiseală sau de neascultare a interlocutorului. Mâinile încrucişate la piept sugerează o atitudine închisă, neîncrezătoare sau o persoană care se apără. Mâinile sprijinite una pe alta, eventual jucându-se necontrolat sugerează o stare de nervozitate.
7. Gesturi
- Gestul reflex de a scoate ochelarii de pe nas şi de a lua unul dintre braţele ochelarilorşi a-l duce în dreptul gurii sugerează interes şi chiar dorinţa de a spune ceva.
- Gestul de a duce o mână sau un deget la ceafă poate însemna că cel care face gestul a fost pus într-o încurcătură.
- Mâna dusă în dreptul feţei sau al ochilor poate însemna că cel care face gestul încearcă să ascundă ceva. Comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înţelesul comunicării verbale sauunele elemente ale comunicării nonverbale pot substitui aspecte ale comunicării verbale.
Aprobare: legănare şi venire spre tine; mişcarea capului; zâmbetul; fumul suflat în sus;depărtarea picioarelor a braţelor.
Ostilitate: privirea ceasului; încruntarea; frecarea cefei; culesul scamelor; fumul de ţigară, suflat în jos; spionatul peste ochelari; depărtarea de celălalt.
Dominarea: strângerea mâinii de încheietură; încălecarea scaunului; sprijin în mâini pe masă; degetul la vestă.
Evaluare, reflectare, decizie: corpul dat pe spate; mâna la baza nasului; mângâierea bărbiei; introducerea unui obiect în gură; sprijinirea capului în mâini; un deget pe obraz, altul sub bărbie şi celelalte îndoite.
Plictiseala: palma la bărbie; bătaie în masă; tropăit.
Superioritate: lăsare pe spate în scaun, mâinile după ceafă.
Încrederea în sine: mâinile adunate cu degete sprijinite.
Exasperare - palma pusă pe ceafa. Apărare: încrucişarea braţelor şi picioarelor.
Încredere: mâinile la spate; mâinile în buzunare.
Nemulţumire, frustrare: pumnul strâns; trece mâna prin par; respiraţie scurtă.
Nervozitate: agitare pe scaun; zornăit de bani în buzunar
Cum să ne îmbunătăţim comunicarea nonverbală? Pentru a te afirma sunt importante a fi respectate câteva reguli :
- să fii conştient de impactul elementelor nonverbale asupra sensului mesajului.
- să îţi cunoşti bine propriul comportament nonverbal şi să îl modifici, dacă e nevoie.
- când se vorbeşte, să avem o atitudine de ascultare. să zâmbeşti: când vrei să începi un dialog; când mulţumeşti; când primeşti sau faci un compliment.
- să nu zâmbeşti când eşti criticat sau când interlocutorul e furios