DESPRE BISERICĂ -SFÂNTUL IGNATIE TEOFORUL-

Publicat în 13. 05. 2025 de Mihai Georgian Alecse

Câteva date biografice despre Sfântul Ignatie Teoforul
Sfântul Ignatie Teoforul este cunoscut ca fiind acel copil care a venit către Mântuitorul Iisus
Hristos și pe care Hristos l-a pus în mijlocul ucenicilor și le-a zis: „De nu veți reveni și nu veți fi precum
copiii, nu veți intra în împărăția cerurilor.” (Sfântul Evanghelist Matei 18, 3) „Știrile pe care ni le dă
antichitatea creștină despre Sfântul Ignatie al Antiohiei sunt foarte palide. Ne vorbesc despre el în
scurte cuvinte: Irineu, Origen, Eusebiu, Ieronim, Sfântul Atanasie cel mare, Sfântul Vasile cel Mare și
Sfântul Ioan Gură de Aur îl engomiază într-o cuvântare, fără să îmbogățească cu ceva cunoștințele
noastre despre această mare personalitate creștină a epocii post apostolice. Cele mai multe știri despre
el le avem în epistolele sale, scrise în drum spre mucenicie, în ultimul an al vieții lui și în ultimul an de
episcopat. El însuși se numește în fruntea epistolelor sale cu două nume: Ignatie Teoforul probabil că
primul îl are din familie, al doilea din botez. Al doilea nume a fost interpretat în două chipuri, potrivit
traducerii care se dă cuvântului Teofor: cel care a fost purtat de Dumnezeu sau cel care poartă pe
Dumnezeu.” 1
A fost ucenic al Sfinților Apostoli și al doilea conducător al Antiohiei, după Sfântul Apostol Petru,
hirotonit episcop chiar de Sfântul Petru. Se mai spune că atunci când și-a dat obștescul sfârșit, inima
nu a fost sfâșiată de fiare și i s-a tăiat în bucăți și în fiecare bucată avea scris cu litere de aur numele
Domnului nostru Iisus Hristos.
Despre Sfântul Ignatie se mai spune că este cel care a introdus cântarea antifonică a
psalmilor.
Din scrierile sale aflăm că Sfântul a fost pus în lanțuri și era păzit de 10 leoparzi, adică 10 soldați.
În drumul său spre Roma – drum spre mucenicie, face un popas în Smirna unde Ignatie a fost primit
de către episcopul Policarp și toată comunitatea creștină. Vestea că episcopul este în Smirna a circulat
foarte repede și delegați din toate Bisericile au sosit pentru a-l vedea. „Pe când era în Smirna, Sfântul
Ignatie a aflat că creștinii din Roma vor să intervină pe lângă autoritățile romane pentru revizuirea
1Scrierile Părinților Apostolici I, carte tipărită cu binecuvântarea Prea Fericitului Părinte Iustin Patriarhul Bisericii
Ortodoxe Române, tr., note și indice de pr. D. Fecioru, EIBMBOR, București 1979, p. 147.
sentinței de condamnare. Pentru a le împiedica demersurile, Sfântul Ignatie le scrie o epistolă, ajunsă
celebră, numită de Renan – o bijuterie a literaturii creștine primitive- .”2
În cele din urmă ajuns la Roma episcopul Ignatie Teoforul este aruncat în gura fiarelor. Alături de
el au dobândit cununa muceniciei Zosima și Rufu însoțitorii lui. „Actele martirice ale Sfântului Ignatie
ne spun că fiarele i-au sfâșiat trupul, i-au sfâșiat carnea și i-au zdrobit oasele mici, rămânând întregi
oasele mari și tari; pe acestea creștinii le-au strâns cu evlavie, le-au dus la Antiohia ca pe o neprețuită
comoară și le-au depus într-o biserică din afara porții Dafne. Moaștele Sfântului Ignatie n-au rămas
pentru totdeauna în afara porții Dafne. Din ordinul împăratului Teodosie al II-lea au fost aduse în
Antiohia și așezate în templul zeiței Fortuna, transformat în biserică cu hramul Sfântului Ignatie.
Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pomenirea la 20 decembrie, iar Biserica Romano-Catolică la 1
februarie.”3
Epistolele sale sunt adresate bisericilor din Asia și sunt în număr de 6: Către Efeseni, Către
Magnezieni, Către Tralieni, Către Romani, Către Filadelfieni, Către Smirneni și o epistolă către Sfântul
Policarp. Corpusul Sfântului Ignatie cuprinde treisprezece epistole. Astfel, pe lângă celalte 6 se adaugă:
Epistola către Maria (din Cassobelae), Către cei din Tars, Către Antiohiei, Către Heron (diaconul din
Antiohia), Către Filipeni și patru epistole latine, apocrife medievale: Către Ioan Apostatul, Către același
Ioan - a doua epistolă, către Fecioara Maria (în care Sfântul Ignatie cere întărire pentru că era proaspăt
botezat) și Răspunsul Fecioarei Maria. 4
Din epistolele sale aflăm că fără biserică, fără ierarhie, fără episcopi, fără preoți nu putem face
nimic și mai aflăm multe sfaturi atât de frumoase pe care le dă tututor. „…Sfântul Ignatie are scopul
de a întări în sufletul membrilor Bisericilor, cărora le scrie, simțământul de unitate creștină.”5
Punctele de doctrină: - - - -
Sfânta Treime
Hristos este centrul gândirii Sfântului Ignatie
Sfintele Taine
Despre Biserică
2Scrierile Părinților Apostolici I, p. 148.
3Scrierile Părinților Apostolici I, p. 150.
4Canonul Ortodoxiei I, Canonul apostolic al primelor secole, tr. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis/Stavropoleos, Sibiu, 2008.
5Scrierile Părinților Apostolici I, p. 150.
DESPRE BISERICĂ
Termenul
Cuvântul biserică – basilica, βασιλική οίκος (casa împăratului), εκκλησία, (adunare) –
cuprind în sine înțelesul de obște, de adunare a credincioșilor, cât și pe cel de locaș sfânt. Între
cele două înțelesuri este o legătură indisolubilă, deoarece biserica locaș de închinare nu este
altceva decât locul unde se adună în mod văzut Biserica cea nevăzută, comunitatea celor ce
cred și alcătuiesc trupul tainic a lui Hristos, care a făgăduit că „unde vor fi doi sau trei adunați
în numele Meu, voi fi și Eu în mijlocul lor.” ( Sfântul Evanghelist Matei 18, 20)
În toate epistolele sale Sfântul se adreasează comunităților în numele Bisericii, de
exemplu în epistola către efeseni spune: „Ignatie, numit și Teoforul, Bisericii Efesului, care
este în Asia, celei vrednice de fericire, celei binecuvântate în măreția și plinătatea lui
Dumnezeu Tatăl, Bisericii celei mai dinainte rânduite a fi pururea în slavă nestrămutată și a fi
unită fără schimbare și aleasă prin patima cea adevărată, prin voința Tatălui și a lui Iisus
Hristos Dumnezeul nostru…”6
Sfântul Ignatie spune că Biserica este o unitate alcătuită din episcop, preoți, diaconi și
credincioși. El tratează subiecte precum: Unitatea, sfințenia, sobornicitatea sau catolicitatea și
apostolicitatea Bisericii. Și despre membrii bisericii: cler și credincioși; ieararhia bisericească.
Sfântul Ignatie al Antiohiei este cel care a folosit pentru prima dată termenul de catolicitate – care are mai mult înțelesul de ortodox, de aceea ceea ce este adevărat, decât cel de
„universal”. Termenul a mai fost folosit mai târziu de către Sfântul Policarp. Clemenet
Alexandrinul folosește cuvântul „catolic” cu sensul de Biserica adevărată în opoziție cu
grupurile eretice. Biserica „catolica” este cea care se află în adevăr, care participă la adevăr și
trăiește viața adevărată.7
„Dacă eu, în scurtă vreme, am avut o legătură ca aceasta cu episcopul vostru, nu
omenească, ci duhovnicească, cu atât mai mult vă fericesc pe voi, că sunteți atât de uniți cu el,
cum e Biserica cu Iisus Hristos și cum e unit Iisus Hristos cu Tatăl, pentru ca toate să fie de
6Scrierile Părinților Apostolici I, p. 157.
7Nicolae Fer, https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfanta-treime/sfanta-treime-sobornicitatea-bisericii
68879.html, accesat pe 26.04.2019, ora 12:00.
accord în unire.” (Efeseni, V, 1)8 Deci unitatea aceasta o dă Hristos, Care e unit cu Biserica,
așa cum este unit El cu Tatăl. Fără episcop, preoți și diaconi nu se poate vorbi de Biserică: Și
„toți să respecte pe diaconi ce pe Iisus Hristos; să respecte și pe episcop, care este chip al
Tatălui, iar pe preoți ca pe sobor al lui Dumnezeu și ca adunare a Apostolilor. Fără de aceștia
nu se poate vorbi de biserică.”9 (Tralieni III, 1)
Episcopul este în locul lui Hristos, preoții în locul soborului apostolilor, iar diaconilor li s
a încredințat slujirea. Așa ne spune Sfântul Ignatie în epistola către magnezieni: „Așadar,
pentru că în persoanele amintite mai înainte, am văzut în credință, întreaga voastră comunitate,
și am iubit-o, vă îndemn să vă străduiți să le faceți pe toate în unire cu Dumnezeu, având
întâistătător pe episcop, care este în locul lui Dumnezeu, pe preoți care sunt în locul soborului
Apostolilor și pe diaconi care-mi sunt așa de dragi, cărora li s-a încredințat slujirea lui Iisus
Hristos, Care mai înainte de veci, era la Tatăl și la sfârșit s-a arătat.” 10 Iar după ce le arată
magnezienilor cât de importantă este ierarhia îi îndeamna ca asemănându-se, dar purtători cu
Dumnezeu, să se respecte unul pe altul, nimeni să nu se uite trupește la semenul său, ci
totdeauna să se iubească unul pe altul în Iisus Hristos.
Poporul trebuie să fie în comuniune cu episcopul, potrivit chipului și învățăturii celei
nestricăcioase. Ca străindu-se să fie tari în dogmele Domnului și al apostolior, ca în toate câte
fac să sporească cu trupul și cu duhul, în credință și în dragoste, în Fiul și în Tatăl și în Duhul,
la început și la sfârșit, împreună cu vrednicul de episcop și cu cununa cea vrednică și
duhovnicească a preoțimii și a diaconilor după Dumnezeu. Să se supună episcopului și unii
altora după cum spune și Sfântul Apostol Pavel efesenilor: „supunându-vă unul altuia întru
frica lui Hristos.” (Efeseni 5, 21). După cum Iisus Hristos s-a supus după trup Tatălui, iar
apostolii lui Hristos și Tatălui și Duhului, ca să fie unire trupească și sufletească.11
Mai mult decât atât Sfântul Ignatie spune că în episcop este toată mulțimea credincioșilor.
Deci credința comunități se reflectă pe chipul episcopului.
„Am aflat că aveți suflet fără prihană și statornic în răbdare, nu din obișnuință, ci din fire
după cum mi-a arătat Polibie, episcopul vostru, care cu voia lui Dumnezeu și a lui Iisus Hristos,
a venit în Smirna și s-a bucurat împreună cu mine cel înlănțuit în Hristos Iisus atât de mult,
8Scrierile Părinților Apostolici I, p. 159.
9Scrierile Părinților Apostolici I, p. 171.
10 Scrierile Părinților Apostolici I, p. 166.
11 Scrierile Părinților Apostolici I, p. 158.
încât am văzut în el toată mulțimea credincioșilor voștri. Primind, dar prin el, bunăvoința
voastră cea după Dumnezeu.”12 Așadar a văzut în episcop că tralieni sunt următori a lui
Dumnezeu.
În Biserică nu se poate face nimic fără episcop. Acolo unde este episcop, acolo trebuie să
fie și mulțimea credincioșilor, după cum acolo unde este Hristos, acolo este și Biserica universală.
Sfântul Ignatie face o metaforă frumoasă spunând despre unirea preoților cu episopul: „De
aceea și voi trebuie să mergeți împreună cu voința episcopului, lucru pe care îl și faceți. Că
venerabila voastră preoțime, vrednică de Dumnezeu, este așa de unită cu episcopul ca și coardele
cu chitare.”13
Iar fără episcop nu se poate face: nici botezul, nici Euharistia, nici agapa. „Că este
bineplăcut lui Dumnezeu ceea ce aprobă episcopul ca tot ceea ce săvârșește să fie sigur și
întemeiat.”14 Și nici căsătoria nu poate să fie săvârșită fără episcop. „Dacă cineva poate să rămână
în curăție, în cinstea trupului Domnului, să rămână fără a se lăuda. Dacă se va lăuda s-a pierdut;
iar de știe cineva această afară de episcop s-a stricat. Trebuie ca cei care se însoară și care se mărită
să facă unirea lor cu aprobarea episcopului.”15 Dar și preoții pot face cu aprobarea episcopului,
slujbele pe care le face episcopul. Cei care nu pot săvârși aceste slujbe sunt diaconi. Ei au dreptul
doar să slujească și au datoria să se supună episcopului ca harului lui Dumnezeu, iar preoțimii ca
legii lui Iisus Hristos.
Tot la fel și credincioșii trebuie să se supună episcopului și preoților, „după cum Iisus
Hristos s-a supus după trup Tatălui, iar apostolii lui Hristos și Tatălui și Duhului, ca să fie unire
trupească și sufletească.”16 Credincioșii să se supună cu mintea neîmpărțită episcopului și
preoțimii, frângând o pâine, care este leacul nemuririi și doctorie pentru a nu muri, ci a trăi veșnic
în Iisus Hristos.17
12 Scrierile Părinților Apostolici I, p. 170.
13 Scrierile Părinților Apostolici I, p. 158.
14 Scrierile Părinților Apostolici I, p. 184.
15 Scrierile Părinților Apostolici I, p. 188.
16 Scrierile Părinților Apostolici I, p. 168.
17 Scrierile Părinților Apostolici I, p. 164.
Tralienilor le spune în epistolă să nu facă nimic fără episcop pentru că Duhul i-a zis așa:
Fără de episcop să nu faceți nimic și de împreună cu preoții și diaconii să-i respecte. Fără de aceștia
nu se poate vorbi de biserică.
Sfântul Iganatie îndeamnă într-o altă epistola, Către magnezieni, ca toți aceștia împreună
să se adune la un loc în jurul unuia Iisus Hristos și să nu li se pară că este binecuvântat să facă
cineva de unul singur, ci toate să le facă în comun: „După cum Domnul n-a făcut nimic, nici prin
El Însuși, nici prin Apostoli, fără Tatăl, cu Care e unit…o singură rugăciune, o singură cerere, o
singură minte, o singură nădejde în dragoste, în bucuria cea neprihănită, care este Iisus Hristos,
decât Care nu este nimic mai bun. Adunați-vă cu toții ca într-un templu al lui Dumnezeu, ca la un
altar, în jurul unuia Iisus Hristos, Care a ieșit de la Tatăl, Care este unul și la Tatăl s-a întors.”18
Așadar, Biserica este comunitatea celor care formează poporul lui Dumnezeu.
Concluzii
Să luăm aminte la ce spuse de către Sfântul Ignatie. Să respectăm clerul bisericii și
împreună să ne adunăm în biserică. Pentru că biserica este locașul închinat lui Dumnezeu pentru a
primi Harul Duhului Sfânt. Biserica este casa Dumnezelui celui viu după cum, ne spune și Sfântul
Apostol Pavel. Ea este corabia în care cei ce caută mântuirea se adună și se salvează de înnecul în
valurile înfuriate ale acestei lumi.
Și o să închei cu o definiție a Bisericii dată de teologul Hristu Andrutsos: „Biserica se
numește instituția sfântă, care este întemeiată de Cuvântul Cel întrupat al lui Dumnezeu, spre
mântuirea și sfințirea oamenilor și posedă puterea și autoritatea Lui dumnezeiască, constând din
oamenii care au aceeași credință, se împărtășesc de aceleași Sfinte Taine și se împart în popor și
clerulul conducător, care-și derivă puterea, prin succesiune neîntreruptă, de la Apostoli și prin ei
de la Domnul”19
18 Scrierile Părinților Apostolici I, p. 167.
19 Hristu Andrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene, trad. de Dr. Dumitru Stăniloae, Sibiu, 1930, p. 281.