Impactul economic al educaţiei este evidenţiat precis în câteva studii care se referă la calitatea educaţiei în general, la durata de şcolarizare şi la performanţa şcolară. Studiile ex-ante care încearcă să stabilească relevanţa, oportunitatea, impactul anticipat al politicilor şi programelor naţionale de reformă în educaţie iau întotdeauna în calcul acest gen de date pentru a-şi argumenta opţiunile de investiţie masivă pe termen lung în cadre didactice, în dotări, în curriculum:

O ţară capabilă să obţină rezultate la alfabetizare cu 1% mai mari decât media internaţională va atinge un nivel de productivitate a muncii şi un nivel al PIB pe cap de locuitor cu 2,5% şi respectiv 1,5% mai mari decât cele ale altor ţări. – Barro 2001, OECD 2009.

Rezultatele şcolare influenţează creşterea economică: 1 deviaţie standard la nivel de ţară (adică 47 puncte la PISA 2000, matematică) în ceea ce priveşte rezultatele la teste - asta înseamnă o creştere anuală a PIB-ului cu ~1%; 1 deviaţie standard în plus la rezultatele la matematică în liceu înseamnă câştiguri anuale ale individului cu 12% mai mari (SUA); efecte similare cu privire la aceste aspecte au fost remarcate atât în cazul ţărilor dezvoltate cât şi al celor în curs de dezvoltare; proliferarea alfabetizării de bază şi creşterea proporţiei elevilor care depăşesc pragul performanţei de vârf au efecte independente, pozitive asupra creşterii economice. – Hanushek (Banca Mondială), 2007.

Pentru bărbaţii în vârstă de 25 de ani sau mai mult, PIB-ul pe cap de locuitor creşte cu 0,44% pt. fiecare an în plus de educaţie, ceea ce înseamnă o rentabilitate de 7%. – Barrow, 2000, apud Kozma, 2005.

O examinare a unor studii la nivel microeconomic din 42 de ţări indică o creştere de 9,7% a veniturilor personale pentru un an în plus de şcolarizare. – Psacharopoulos şi Patrinos, 2002, apud Kozma, 2005.

Diferenţa dintre rata de rentabilitate brută şi cea netă a studiilor universitare a fost de 1,1 (Canada) şi 1,9 (SUA).  Pe baza acestor calcule, impozitul pe venituri asociat cu câştiguri mai mari duce la o creştere de ~2% a beneficiilor sociale ale învăţământului superior. Luând în considerare câştigurile mai mari asociate cu un nivel mai ridicat de educaţie şi sistemul de impozit pe venituri gradual (adică cu cât câştigi mai mult, cu atât este mai mare impozitul), rezultă faptul că cei care câştigă mai mult ca urmare a anilor în plus de educaţie plătesc şi mai mult la impozitul pe venituri de-a lungul vieţii. – Riddell, 2006.

În SUA, o creştere a ratei de absolvire a liceului de 1% va reduce costurile criminalităţii cu ~1,4 miliarde de dolari pe an. – Riddell, 2006.

Acest tip de abordare este necesară acolo unde argumentele de bun simţ eşuează şi unde decizia este luată exclusiv de "administratori".

.

Bibliografie:

Barro, Robert J. Education and Economic Growth. Harvard University, 2001. Online: (http://www.oecd.org/dataoecd/5/49/1825455.pdf)

Hanushek, Eric A. and Wossmann, Ludger. Education Quality and Economic Growth. World Bank, 2007. (Online: http://edpro.stanford.edu/hanushek/files_det.asp?FileId=204)

Kozma, Robert B. National Policies that Connect ICT-based Education Reform to Economic and Social Development. Human Technology, SRI International, University of Jyväskylä, 2005. (Online: http://www.humantechnology.jyu.fi/articles/volume1/2005/kozma.pdf)

Riddell, W. Craig. The Impact of Education on Economic and Social Outcomes: An Overview of Recent Advances in Economics.  University of British Columbia, 2006. (Online: http://www.econ.ubc.ca/riddell/cprn.pdf)

"Faptul ca in Germania fiecare al 5-lea tanar capata o educatie deficitara, atrage dupa sine costuri economice in valoare de 2,8 Billionen Euro (2.800.000.000.000 Euro)

http://www.bertelsmann-stiftung.de/bst/de/media/xcms_bst_dms_30242_30243_2.pdf

Competente si crestere economica

Corelari teoretico-economice intre educatie si cresterea economica