Metode de autoreglare emoțională

Prof.înv.primar Dobraniș Gabriela, Școala Gimnazială Ungureni, Bacău

      Autoreglarea emoțională reprezintă o componentă fundamentală a inteligenței emoționale, care definește capacitatea de a gestiona și de a modula propriile emoții și reacții într-un mod constructiv și adaptat unei situații.
     Autoreglarea emoțională este o abilitate esențială de a-ți gestiona conștient emoțiile, recunoscând, înțelegând și modificând constructive propriile reacții. În loc să fii la mila unor impulsuri sau a stresului, chiar a anxietății, înveți să navighezi prin aceste stări interioare pentru a menține un echilibru stabil fără a ne suprima sentimentele.
     Autoreglarea emoțională este în opinia mea o componentă fundamental a inteligenței emoționale care definește capacitatea de a gestiona și modula propriile reacții și emoții într-un mod constructiv. Pentru a aprofunda noi, ca și ființe umane aceste concept, putem să explorăm diverse strategii de:
-autoreglare emoțională pentru adulți
-autoreglare emoțională pentru copii.
      Importanța autoreglării emoționale se manifestă în multiple aspecte ale vieții umane, în principal din perspectiva bunăstării psihologice- această abilitate contribuie semnificativ la reducerea nivelului de stres, anxietate și la prevenirea episoadelor depresive. Persoanele care își dezvoltă competențele de reglare emoțională demonstrează o reziliență mai mare în fața adversităților și o capacitate superioară de adaptare la schimbări.
        Printre metodele de autoreglare emoțională întâlnim:
a)tehnicile olfactive
b)tehnicile tactile
c) tehnica simțurilor 5-4-3-2-1
d)tehnici senzoriale.
      Trebuie să învățăm să ne descurcăm cu emoțiile dificile nu este ușor, iar mintea și corpul nostru preferă calea cea mai ușoară, automată, familiară pe care am umblat de atâtea ori. De aceea, atunci când învățăm practici noi, este normal să simțim disconfortul și să nu ne iasă imediat ceea ce ne-am propus. E nevoie de răbdare și multă perseverență, însă efortul se merită așteptat, pentru că ne dorim să fim bine cu noi, iar atunci când ne confruntăm cu situații dificile, vrem să reușim să avem grijă de noi și de cei dragi nouă.
     Problemele cu autoreglarea se manifestă în diferite moduri in funcție de copil: unii copii reacționează instantaneu și cu reacții puternice, și nu-și pot opri răspunsul comportamental imediat.
     Pentru alții, distresul se acumulează și poate duce eventual la anumite comportamente extreme (de izbucnire - outburst). Dar pentru ambele tipuri de copii, cheia este să îi înveți moduri mai eficiente prin care să-și poată exprima emoțiile (mai puțin disruptive), în locul unui meltdown.
      În concluzie, dacă părinții acestor copiii vor aborda comportamente impulsive sau nepotrivite și apoi cu calm să le ofere timp, copiii pot învăța modalități mai bune de a răspunde unor situații. Feedback-ul de care au nevoie copiii este non-judicativ și non-emoțional, despre ce nu a mers bine, de ce și cum putem rezolva acest tip de problemă data viitoare.
     Când copilul crește într-un mediu în care reflectăm și analizăm, în opoziție cu cel emoțional și impulsiv, poate învăța să facă alegeri mai bune. Să nu uităm că reglarea emoțională a copiilor provine din reglarea emoțională a părinților. Pentru a ajuta copiii să învețe să aibă un control emoțional eficient, părinții pot lucra să adopte ei înșiși strategii adaptative de autoreglare, să modeleze emoții pozitive și să expună copiii la un mediu suportiv care să fie prielnic pentru dezvoltarea unei vieți emoționale sănătoase.