În contextul provocărilor tot mai variate cu care se confruntă elevii – de la dificultăți școlare, anxietate, stres, lipsă de motivație sau probleme de integrare socială – consilierea psihopedagogică devine un sprijin vital, nu doar un serviciu opțional. Un sondaj realizat în luna aprilie 2025, la inițiativa mea , a adunat 187 de voturi, iar rezultatele sunt cât se poate de relevante:

- 130 de respondenți consideră că serviciile de consiliere sunt esențiale și trebuie extinse;
- 53 de persoane afirmă că rolul consilierului este important, dar insuficient aplicat;
- Doar 4 persoane au exprimat neîncredere sau necunoaștere a rolului consilierului psihopedagogic.

Comentariile susțin această direcție. Mulți participanți atrag atenția asupra faptului că, deși legislația prevede existența serviciilor de consiliere în fiecare unitate de învățământ, numărul redus de posturi și supradimensionarea normelor (1 consilier la peste 800–1000 de elevi) afectează eficiența și accesibilitatea reală a intervențiilor.

Mariana Ivan subliniază că:
„Consilierea devine un catalizator al motivației și al aspirațiilor, ajutându-i pe elevi să-și stabilească obiective clare și să muncească pentru realizarea visurilor lor.”

La rândul ei, Nela-Ionela Balica punctează necesitatea unei abordări autentice și responsabile, nu doar „de bifat sarcini”.

Consilierul – între susținere emoțională și ghidare educațională
Un consilier psihopedagogic joacă roluri multiple: ascultă, susține, ghidează, previne, mediază și oferă sprijin concret în procesul de autocunoaștere și dezvoltare personală. În colaborare cu părinții, profesorii și specialiștii din rețea, consilierul devine un punct de echilibru pentru elevii care simt că nu se pot descurca singuri.

Este esențial ca aceste servicii să nu mai fie percepute ca „luxuri educaționale” sau „ultime resurse”, ci ca elemente-cheie ale succesului școlar și al sănătății emoționale.

Direcții de acțiune

1. Extinderea rețelei de consilieri psihopedagogici
Pentru ca toți elevii să beneficieze de sprijin real și accesibil, este necesară asigurarea unui număr suficient de posturi de consilieri în fiecare unitate de învățământ. Normele actuale, care prevăd adesea un singur consilier pentru sute de elevi, îngreunează intervențiile personalizate și reduc eficiența muncii consilierului. Extinderea rețelei implică:
- creșterea numărului de posturi prin măsuri legislative și administrative concrete;
- încurajarea absolvenților de specializări în psihologie/consiliere să se orienteze spre sistemul educațional;
- susținerea financiară și instituțională a posturilor din mediul rural sau din școli defavorizate.

2. Promovarea activă a serviciilor de consiliere
Mulți elevi și părinți nu cunosc în mod clar ce presupune consilierea psihopedagogică și cum le poate fi de ajutor. De aceea, este esențial ca școala să integreze consilierea în viața sa cotidiană:
- organizarea de campanii de informare, afișe, broșuri sau întâlniri tematice;
- includerea activităților de consiliere în calendarul educațional al școlii;
- colaborarea cu diriginții pentru identificarea timpurie a elevilor care au nevoie de sprijin.
Vizibilitatea consilierului școlar trebuie să crească, iar miturile legate de consiliere trebuie combătute cu empatie și profesionalism.

3. Formare continuă și sprijin pentru consilieri
Consilierul psihopedagogic are nevoie de resurse, formare continuă și spațiu de reflecție profesională pentru a răspunde eficient provocărilor actuale (tulburări de comportament, anxietate, depresie, bullying, abandon școlar etc.). Se recomandă:
- participarea la cursuri de formare acreditate și supervizare profesională periodică;
- crearea de rețele profesionale active la nivel județean/național;
- accesul la resurse digitale, materiale de specialitate și aplicații utile în activitatea de consiliere.

4. Integrarea consilierii în proiectele școlare și comunitare
Consilierul nu ar trebui să acționeze izolat, ci în parteneriat cu profesorii, părinții, ONG-urile și comunitatea. Activitățile de consiliere pot fi integrate în:
- proiecte educaționale locale, regionale sau europene;
- activități de voluntariat, educație nonformală, dezvoltare personală, prevenție și incluziune socială;
- colaborări interinstituționale (DGASPC, DSP, Poliție, CJRAE, biblioteci, centre culturale etc.).
Astfel, consilierea devine un vector de dezvoltare holistică pentru copil și un pilon important în construcția unei școli incluzive și echilibrate.

Concluzie
Consilierea psihopedagogică nu este un „ajutor de urgență”, ci o investiție în viitorul fiecărui copil. Atunci când este realizată cu profesionalism, empatie și implicare, poate schimba destine și construi punți acolo unde par doar ziduri.

Să îi oferim consilierului școlar recunoașterea și resursele de care are nevoie – pentru că în spatele fiecărui copil echilibrat, există un adult care a știut să-l asculte.

Bibliografie
1. • Legea Învățământului Preuniversitar nr. 198/2023.
2 Ordinul ME nr. 5701/2024 privind Regulamentul de organizare și funcționare a CJRAE
3. Colegiul Psihologilor din România – Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică
4. Rogers, Carl – "A deveni o persoană", Editura Trei, 2008
5. Sondaj online realizat de Tudor Daniel Pavelea – aprilie 2025, 181 de voturi, platformă educațională
6. Comentarii colectate în cadrul sondajului (autori: Nela-Ionela Balica, Mariana Ivan, Cristina Rusu, Anica-Maria Tănase, ș.a.)