Am scris acest articol pornind de la un sondaj simplu, dar revelator, adresat cadrelor didactice din comunitatea iTeach. Am vrut să aflu ce simt și ce cred profesorii despre una dintre cele mai discutate (și contestate) propuneri recente ale Ministerului Educației: înlocuirea examenului de titularizare cu un sistem național de licențiere didactică, urmat de titularizarea automată după câțiva ani de activitate „evaluată pozitiv”.
Răspunsurile nu au întârziat să apară – și din ele transpare o realitate: învățământul românesc nu are nevoie doar de reforme, ci și de claritate, predictibilitate și respect față de efortul deja depus de mii de profesori.
Vă invit să citiți, să reflectați și – dacă doriți – să contribuiți la această conversație. Pentru că, dincolo de scheme și propuneri, vocea oamenilor din școli este cea care ar trebui ascultată cu adevărat.

Un sondaj realizat recent pe platforma iTeach.ro, inițiat de subsemnatul, a adunat opiniile a 109 cadre didactice cu privire la una dintre cele mai controversate propuneri ale Ministerului Educației: înlocuirea actualului examen de titularizare cu un examen național de licențiere didactică, urmat de titularizarea automată după 4–5 ani de activitate evaluată pozitiv.

Rezultatele sondajului
Distribuția voturilor arată o puternică incertitudine și rezervă din partea respondenților:
• „Nu am o părere clară încă” – 45 de voturi (41%)
• „Nu sunt de acord” – 45 de voturi (41%)
• „Are potențial” – 13 voturi (12%)
• „Este o idee bună” – 6 voturi (6%)
Deși voturile sunt împărțite aproape egal între indecizie și opoziție, doar 17 persoane (15%) manifestă o deschidere clară față de această propunere reformatoare.
Vocea profesorilor: între neîncredere și dorința de clarificare
Comentariile oferite în cadrul sondajului dezvăluie o serie de preocupări:
• Nevoia de clarificări – numeroși respondenți afirmă că nu au suficiente informații pentru a evalua corect inițiativa. Termeni precum „nimic concret” și „aștept lămuriri” sunt frecvent repetați.
• Apărarea examenului actual – cadre didactice cu experiență subliniază faptul că titularizarea actuală este un „drept câștigat în urma unui concurs național”, exprimând îngrijorări privind constituționalitatea modificării.
• Experiența personală – mai mulți participanți evocă ani întregi de efort pentru obținerea titularizării, cu implicare în formare continuă și activitate didactică susținută.
• Rezerve față de automatismul titularizării – unii profesori consideră că un sistem bazat pe „evaluări pozitive” pe termen lung poate fi subiectiv și nu reflectă întotdeauna excelența profesională.
Un comentariu semnificativ vine de la Mariana Ivan, care afirmă:
„Consider că acest sistem nu face o distincție suficientă între pregătirea profesională riguroasă și implicarea în activități extrașcolare. Evoluția societății se bazează pe cunoaștere, inovație și descoperire.”
Ce urmează?
Rezultatele acestui sondaj relevă un aspect esențial: neîncrederea în schimbările propuse atunci când nu sunt însoțite de transparență, consultare și argumente solide. De asemenea, indică o nevoie clară de dezbatere națională, cu implicarea reală a celor direct vizați – profesorii.
Într-un sistem educațional în continuă căutare de echilibru între stabilitate și reformă, vocea celor din teren rămâne esențială. Reformele nu pot fi validate doar prin intenție, ci și prin acceptare, claritate și eficiență.
Concluzii
Ca profesor consilier școlar și coordonator al mai multor inițiative educaționale, privesc cu interes orice propunere de modernizare a sistemului. Cu toate acestea, cred cu tărie că orice reformă durabilă trebuie să fie ancorată în realitatea școlii românești și să țină cont de experiențele și vocile celor din teren.
Un examen național de licențiere didactică ar putea reprezenta un pas spre profesionalizarea carierei didactice, dar fără o infrastructură solidă de mentorat, evaluare obiectivă și sprijin real în primii ani de carieră, el riscă să devină doar o altă formă fără fond.
De aceea, susțin necesitatea unei dezbateri publice autentice și transparente, care să plece de la nevoile reale ale dascălilor și ale elevilor, nu de la presupuneri teoretice.