Într-o lume în care școala e adesea măsurată în note, absențe și examene, există momente în care totul se reduce la esență: omenie, vocație și emoție sinceră. Un astfel de moment a fost Serenada clasei a XII-a I, specializare învățători-educatoare, de la Colegiul Național „George Coșbuc” din Năsăud.
În Aula festivă a colegiului, absolvenții specializării învățători–educatoare au oferit nu doar un moment artistic, ci o declarație de apartenență, recunoștință și vocație. S-au adunat în cerc, cu flori în mâini și emoție în glas, în fața colegilor și profesorilor. Dar cel mai puternic mesaj nu a fost spus — a fost cântat.
O generație care a pus suflet
Acești elevi au demonstrat că Pedagogicul nu formează doar cadre didactice, ci oameni pregătiți să modeleze viitorul cu empatie și răbdare. Serenada a fost nu doar un rămas-bun, ci o oglindă a celor patru ani petrecuți împreună, între ore de practică, planuri de lecție, proiecte și momente de creștere personală.
Momentul central al serii a fost cântecul original scris și interpretat de clasa a XII-a I — o veritabilă odă a vocației pedagogice:
Cântecul clasei a XII-a I – „Peda, Peda și no hai”
Coboară-n noi emoția curată,
Din ani în care ne-am format cu rost,
Din mâini de dascăl ce tremură-n taină,
Dar au crescut iubirea fără cost.
Suntem eroi ce cresc tăcuți prin lume,
Nu cu armuri, ci cu povești și dor,
Cu planuri scrise, cu răbdare-n sânge,
Și cu chemarea unui dascăl viitor.
Când auzi de chiu și vai,
Ridică-te, de ce stai,
Să cântăm în vechiul grai:
Peda, Peda și no hai!
Cu flori în mâini și zâmbete sfioase,
Am învățat să fim și dascăli buni,
Am plâns, am râs, am stat în prima bancă,
Cu ochii plini de planuri și minuni.
Din practici, ore, teste și emoții,
Ne-am strâns ca frații-n clasă, zi de zi,
Și-am învățat că dragostea de oameni
Se-ntoarce-n glasul celor mici copii.
Când auzi de chiu și vai,
Ridică-te, de ce stai,
Să cântăm în vechiul grai:
Peda, Peda și no hai!
Ne-așteaptă drumuri largi și nepătrunse,
Cu glas de dascăli pregătiți să fim,
Iar clipa asta, strânsă în noi toți,
E începutul unui alt destin.
Și chiar de azi plecăm pe căi spre lume,
Cu dor de clasă-n piept și vis curat,
Rămâne-n noi chemarea cea divină—
Un legământ ce nu va fi uitat.
Când auzi de chiu și vai,
Ridică-te, de ce stai,
Să cântăm în vechiul grai:
Peda, Peda și no hai!
 Poți viziona un fragment din acest moment aici:
 Discurs și cântec – XII I, Serenada 2025
Un legământ tăcut, dar profund
Pentru noi, cei care i-am însoțit în acești ani, a fost o clipă de mândrie, nostalgie și speranță. În glasurile lor nu era doar o melodie, ci întreaga promisiune că învățământul românesc are viitor.
Dragi absolvenți, vă mulțumim că ne-ați reamintit ce înseamnă să fii dascăl: să iubești oamenii înainte de a le cere să învețe.
Mergeți cu curaj! Lumea are nevoie de voi!