Ziua absolvirii promoției 2025 la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc a fost, fără îndoială, o sărbătoare a onoarei, disciplinei și caracterului. Cu emoții intense și priviri pline de mândrie, părinții, rudele și invitații au asistat la ceremonialul ultimului apel, un moment solemn care marchează trecerea simbolică de la statutul de elev militar la cel de viitor ofițer al Armatei României.
Pentru mine, acest moment a avut o rezonanță profund personală. În urmă cu 34 de ani, în vara lui 1991, participam la banchetul clasei mele de învățători de la Colegiul „George Coșbuc” din Năsăud, organizat împreună cu băieții de la Liceul Militar din Câmpulung Moldovenesc. Fiind o clasă predominant de fete – 31 la număr, alături de doar 5 băieți, „întovărășirea” cu elevii de la militar a fost percepută ca o oportunitate savurată cu entuziasm și curiozitate adolescentină. Nu mi-aș fi imaginat atunci că, peste decenii, voi reveni în același loc – de această dată ca naș și martor al unei noi generații de tineri în uniformă. Timpul trece, dar valorile rămân aceleași: respect, onoare, prietenie și mândrie.
Ceremonia a început cu instrucția de front și intrarea în formație, urmată de intonarea solemnă a Imnului Național al României. Comandantul colegiului, cadrele didactice și oficialii au rostit discursuri emoționante, subliniind efortul și maturizarea acestor tineri în patru ani de formare.
Printre acești absolvenți s-au aflat și frații gemeni Moldovan Darius și Flavius, finii mei, doi tineri remarcabili care au parcurs umăr lângă umăr acest drum al rânduielii militare.
Îi însoțeam cu emoție, alături de părinții lor, Iuliana și Adrian, cei care le-au fost nu doar sprijin, ci și destin. Acești doi oameni minunați i-au adoptat la vârsta de 7 ani și, din acea clipă, au pus în inima și educația lor tot ce au avut mai bun: iubire, răbdare, încredere, repere morale. Astăzi, privind ce au devenit acești tineri, înțelegem cât de mult poate conta o familie adevărată și câtă frumusețe crește acolo unde este grijă și devotament.
Unul dintre cele mai emoționante momente ale festivității a fost hora absolvenților din clasa a XII-a B, jucată alături de dirigintele lor pe platoul din fața colegiului. În cercul prieteniei și al ritmurilor tradiționale, tinerii și-au luat simbolic rămas-bun de la cei patru ani petrecuți în această comunitate aparte.
După acest dans plin de emoție a urmat tradiționala dezechipare, urmată de semnarea tricourilor roșii. Fiecare absolvent a devenit, pentru câteva momente, o pagină albă pe care colegii și prietenii au scris mesaje, urări, glume, amintiri. Și noi, ca nași, ne-am pus semnătura cu mândrie pe tricourile celor doi frați: „Cu drag, nașa ❤️”, „Succes! Stirbu” – mici însemne care vor rămâne aproape de inimă, la propriu și la figurat. Tricourile roșii s-au transformat într-un album viu, o colecție de povești, sentimente și promisiuni nerostite.
În încheierea ceremoniei, absolvenții au eliberat în aer baloane colorate, încărcate cu gânduri, dorințe și speranțe. A fost un gest simplu, dar profund: un zbor simbolic către viitor, în care fiecare balon a purtat visul unui tânăr cu suflet de militar. Sub privirile părinților și ale celor dragi, culoarea s-a ridicat spre cer, purtând cu ea emoția unei generații care lasă în urmă adolescența și pășește, cu demnitate, spre maturitate.
Această zi mi-a reconfirmat cât de profund se leagă trecutul de prezent și cât de frumos este să faci parte din povestea altora. Onoare, disciplină și caracter – valori cultivate în timp, purtate mai departe de fiecare absolvent. Păstrați vie flacăra onoarei militare!

https://www.facebook.com/share/v/1DmerzSmvm/

https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=190501

https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=190504

https://iteach.ro/mod/CKEditor/image_viewer.php?file_guid=190506

https://www.facebook.com/share/v/16Y7QpMtPE/