Utilizare
Cursuri: 0
Publicare RED: 0
Publicare articole în reviste: 380
Servicii AI: 0
La răscrucea istoriei
Publicat în 28. 04. 2020 de Vasile Tudor
Cu siguranță, pandemia actuală va marca profund omenirea, nu numai în plan medical, ci și prin efectele economice, sociale, culturale și politice care vor urma încă din acest an. Gândiți-vă doar la învățământ, care pare în derivă pe un ocean necunoscut fără un far călăuzitor în depărtare. Numai lideri și manageri educaționali veritabili, pricepuți și responsabili îl mai pot menține pe linia de plutire și conduce la un port salvator.
Telemunca este o posibilitate oferită de mediul virtual pentru a desfășura activități utile de la distanță, fără să existe riscul de infectare cu agenți patogeni, însă nu poate fi generalizată în orice situație. Diversele variante de teleșcoală (învățământ la distanță, educație online, clasă virtuală) sunt deosebit de utile, dar nu pot să substituie învățământul prin relaționare directă în sala de curs sau în laborator, orice exagerare poate avea consecințe imprevizibile pentru destinul generațiilor tinere. Există pericolul ca în perspctivă tinerii să neglijeze interacțiunile directe din mediul real și să devină dependenți de mediul virtual, ceea ce ar afecta trăirea pe deplin a vieții, modificări de comportament, limitarea creativității și consecințe negative asupra sănătății.
În domeniul sănătății, afirmații similare se pot face despre telemedicină, care permite monitorizarea la domiciliu și stabilirea unor scheme de tratament, atunci când este posibil, costurile fiind mult mai reduse.
Pandemia a avut un impact deosebit asupra mentalului colectiv, manifestându-se într-un registru emoțional diversificat, de la frică la curaj, de la pesimism la optimism, de la indiferență la nepăsare și implicare activă în bătălia antivirus.
Chiar și strategiile de apărare adoptate de autorități au fost diferite de la o țară la alta, măsurile de prevenție fiind mai mult sau mai puțin stricte. Spre deosebire de guvernul albanez care a decis să ia măsuri drastice după cinci zile de la confirmarea primului caz de îmbolnăvire, în Belarus nu a fost suspendat derby-ul FC Minsk - Dinamo Minsk, președintele Alexander Lukashenko fiind de părere că “Mai bine să mori în picioare decât să trăieşti în genunchi!”.
Suedia și Bulgaria au adoptat măsuri relaxate de prevenție, Germania și Marea Britanie au implementat treptat măsurile de distanțare socială, iar alte țări, printre care și România, au luat mai multe măsuri simultan, instituind starea de urgență prin care au fost limitate unele drepturi și libertăți cetățenești.
Conform datelor acumulate până la 24 martie 2020 de către European Centre for Disease Prevention and Control (ECDC), din cele 31 de state din Spațiul Economic European (EEA):
● 29 de state (94%) au instituit închiderea unor instituții de învățământ;
● 28 de state (90%) au instituit închiderea spațiilor publice (precum restaurante, teatre, etc);
● 27 de state (87%) au impus interzicerea evenimentelor care implică grupuri mari de oameni;
● 26 de state (84%) au adoptat măsuri de distanțare pentru grupurile sociale vulnerabile;
● 21 de state (68%) au impus închiderea unor locuri de muncă, împreună cu încurajarea efectuării activităților profesionale de la distanță (de acasă, teleworking);
● 17 state (55%) au instituit măsuri stricte de distanțare socială la domiciliu pentru întreaga populație, în anumite regiuni sau chiar la nivel național (lockdown).
Evident, situațiile epidemiologice fiind specifice fiecărei țări, nu a fost posibilă adoptarea unei strategii comune pentru apărarea împotriva noului coronavirus. Totuși, eficiența acestora nu trebuie raportată doar la infectări, ci și la procentul de imunizare pe cale naturală a populației, avînd în vedere că nu există încă un vaccin eficient împotriva noului coronavirus.
Pe de altă parte, imunizarea naturală este mai sigură decât imunizarea pe cale artificială, în condițiile în care noul coronavirus din mediul în care trăim prezintă multe necunoscute și poate suferi diverse mutații genetice. Trebuie să ținem seama că evitarea situațiilor de stres, mișcarea, somnul, spațiile deschise nepoluate și regimul alimentar sănătos contribuie la întărirea sistemului imunitar al organismului.
Deși în Suedia, care s-a bazat pe imunizarea naturală a populației, rata infectării a fost relativ mare față de țările în care măsurile preventive au fost drastice, s-ar putea ca după un anumit interval de timp situația să se inverseze.
Pentru combaterea noului coronavirus, s-au investit sume imense, însă rezultatele obținute nu sunt pe măsura așteptărilor, medicii aplicând scheme terapeutice cunoscute, printre care și injectarea la pacienți a plasmei convalescente, metodă folosită în urmă cu un secol în cazul gripei spaniole.
Inițial, boala COVID-19 a fost prezentată ca o pneumonie atipică, însă, pe măsura extinderii studiilor, s-a constatat că noul coronavirus atacă întregul organism.
Deși virusul SARS-CoV-2 este deosebit de contagios, atunci când sunt luate măsuri eficiente de prevenție, boala nu conduce la o proporție ridicată a cazurilor severe de pneumonie și nici la o mortalitate crescută, în comparație cu gripa sezonieră.
Pe de altă parte, SARS-CoV-2, fiind un virus care a apărut de curând, încă nu se cunosc toate detaliile despre structura acestuia și mecanismele de infectare a gazdei umane.
În principal, virusul este compus dintr-o moleculă de ARN, înconjurată de o serie de proteine structurale și funcționale. Sunt cunoscute patru proteine structurale, și anume:
proteina S (spike), proteina M (membranară), proteina E (de la eng. envelope = anvelopă virală), proteina N (nucleocapsidă).
Dintre acestea, proteina S are rolul de a realiza fuziunea conținutului viral cu celula umană prin legare de receptorul ACE2(enzima de conversie a angiotensinei II), care se găsește în cantități mari în tractul respirator și parenchimul pulmonar. Atașarea proteinei S de ACE2 este favorizată de existența sitului de clivare - un fragment proteic clivat de enzima furină, care se găsește frecvent în organismul uman.
Pe lângă fuzionarea anvelopei virale cu membrana celulară, virusul mai pătrunde în celula umană și prin endocitoză, mai precis, porțiunea din membrana celulară legată de virus formează o veziculă spre interiorul celulei, care se desprinde și introduce virusul în celulă. După intrarea în celula umană, virusul își pierde anvelopa, iar ARN-ul viral se multiplică prin procesele de replicare și transcriere, rezultând noi virioni care propagă infecția.
Ca reacție de apărare împotriva invaziei, organismul activează sistemul imunitar, prin mobilizarea celulelor prezentatoare de antigen (APC), care încorporează virusul, îl digeră, iar proteinele acestuia le fragmentează pentru a obține doar porțiunile specifice SARS-CoV-2.
Aceste fragmente cu rol de antigene sunt prezentate de către APC limfocitelor T citotoxice pentru recunoașterea profilului virusului, răspunsul imunitar ulterior al organismului fiind de două feluri: umoral și celular.
Imunitatea umorală constă în producția a două tipuri de anticorpi specifici împotriva acestor antigene, și anume: anticorpi care apar rapid pe parcursul infecției și dispar rapid (IgM) și anticorpi care apar mai lent și persistă în organism chiar și după vindecarea infecției (IgG).
Imunitatea celulară se referă în general la antrenarea anumitor celule imunitare pentru a recunoaște și distruge virusul, constatându-se la infecția cu SARS-CoV-2 că numărul de limfocite T CD4+ și CD8+ este mai scăzut în sângele periferic (fiind distruse în procesul de eliminare a virusului), însă prezintă concentrații ridicate de markeri de activare.
Din punct de vedere al simptomatologiei, au fost identificate trei etape ale infecției:
1) perioada de incubație – pacientul este asimptomatic și poate să aibă sau nu virusul în secrețiile respiratorii;
2) perioada simptomatică – pacientul prezintă simptome non-severe, iar virusul poate fi detectat;
3) perioada severă – pacientul prezintă o formă gravă a infecției, iar virusul este prezent în cantități mari în secrețiile respiratorii.
Evoluția bolii depinde de răspunsul imunitar al pacientului infectat, în formele asimptomatice și ușoare, sistemul imunitar are o acțiune de anvergură potrivită: atacă virusul și protejează organismul. În această etapă sunt recomandate terapii de stimulare imunitară, ca de exemplu interferonul.
Dacă răspunsul imunitar inițial este ineficient, atunci virusul diseminează în organism, în special în țesuturile bogate în receptorul ACE2, unde se multiplică, distrugând celulele din care este eliberat. Componentele intracelulare rezultate stimulează uneori un răspuns imunitar exagerat, care conduce la inflamație pulmonară și ARDS (sindromul de detresă respiratorie acută), în această etapă de infecție severă tratamentul poate include terapii antiinflamatoare specifice, precum tocilizumab sau alți inhibitori de citokine, utilizați în reumatologie.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Zürich, examinând probele de țesut de la pacienții decedați, a descoperit că boala produce tulburări grave în circulația sângelui prin leziuni endoteliale, care “pot deteriora inima sau provoca embolii pulmonare sau chiar bloca vasele de sânge din creier sau din sistemul gastro-intestinal”. Pătrunderea virusului în celulele endoteliului se face prin intermediul receptorilor ACE2, care sunt prezenți în număr mare la acest țesut.
Cerrcetătorii de la Zürich consideră că această descoperire, pe lângă faptul poate oferi o explicație rezonabilă pentru varietatea efectelor cauzate de noul coronavirus, reprezintă un pas important în găsirea unor scheme terapeutice eficiente.
Cei interesați de conținutul integral al lucrării “La răscrucea istoriei” pot accesa următoarele link-uri:
http://www.academia.edu/42880679/La_rascrucea_istoriei
http://forum.portal.edu.ro/index.php?act=Attach&type=post&id=2750551
MAGISTRAL, din nou !
Mariana Lulache acum 2336 zile
Ministerul Educaţiei