Cu Basarabia în suflet

Publicat în 23. 11. 2020 de Vasile Tudor

Republica Moldova cuprinde teritoriile răsăritene ale vechiului voievodat al Moldovei, întinderea maximă fiind atinsă sub domnia lui Ștefan cel Mare, viteazul domnitor fiind apărătorul locuitorilor până la vadurile Nistrului și având o flotă mare de corăbii în Marea Neagră, care i-a permis să facă comerț cu Constantinopolul și să țină legătura cu principatul Crimeea, țara de origine a soției sale Maria de Mangop. Denumirea de Basarabia provine de la voievozii munteni din familia Basarab, care, începând cu anul 1330, au stăpânit gurile Dunării. Referitor la originea cuvântului „Moldova” există o legendă fascinantă, în care se spune că voievodul Dragoș şi 300 de vânători, după ce au trecut munții din Ungaria, au găsit urmele unui bour pe care au început să-l urmărească și apoi să-l ucidă cu sulițele la trecerea unui râu, însă în apele repezi și-a pierdut viața și Molda, câinele preferat al voievodului. În memoria câinelui său, Dragoș a numit râul „Moldova”, iar pe stema noului principat în care au trăit valahii a fost reprezentat un cap de bour privit frontal.

Aceste ținuturi au fost cucerite la mijlocul secolului al XIII-lea de către mongoli, apoi au fost ocupate de către Ungaria, până la 1365, când Bogdan I, voievodul Maramureșului, a învins oastea ungurească și a eliberat o mare parte a teritoriului din estul Carpaților, punând bazele Țării Moldovei, un stat de sine stătător, cu reședința la Baia.
La începutul secolului al XVI-lea, Moldova a devenit vasală Turciei, plătind tribut Porții Otomane, fără să-și piardă suzeranitatea, domnitorii fiind aleși de regulă dintre boierii moldoveni și numiți de către sultan.
În anul 1711, domnitorul Dimitrie Cantemir a semnat cu Petru I un acord de vasalitate, fapt pentru care sultanul a decis ca domnitorii să nu mai fie aleși din rândul boierilor moldoveni, ci din rândul aristocrației grecești, la fiecare trei ani. Astfel, a fost instaurată conducerea domnitorilor fanarioți, perioadă care a durat mai mult de un secol, abolirea regimului fanariot și şi restabilirea domniilor pamântene atât în Ţara Românească, cât şi în Moldova, fiind consecințe ale mișcării revoluționare de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu.
În urma războiului ruso-turc din 1806-1812, încheiat prin Tratatul de la București (1812), Imperiul Rus, sub conducerea țarului Alexandru I, anexează în mod fraudulos teritoriul cuprins între Prut și Nistru, parte componentă a țării Moldovei, care a fost denumită Gubernia Basarabia.
Mai mult, după războiul ruso-turc din 1828-1829, asupra Ţărilor Române a fost instaurat protectoratul rusesc, recunoscut prin pacea de la Adrianopol, cu excepţia Transilvaniei, aflată încă sub dominaţie habsburgică.
Prin Tratatul de la Paris din 1856, pentru a îndepărta Rusia de la gurile Dunării, marile puteri europene i-au restituit Principatului Moldovei trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail), însă, prin Tratatul de la Berlin din 1878, acestea au retrocedate Imperiului Rus în schimbul Dobrogei și a recunoașterii independenței României față de Imperiul Otoman.
Data de 24 ianuarie 1859 marchează în istorie întemeierea statului național modern român (care cuprindea atunci și sudul Basarabiei) prin unirea Principatului Moldovei cu cel al Țării Românești sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
Un reper esențial în istoria patriei noastre îl reprezintă Marea Unire din anul 1918, care a dus la formarea României Mari sub conducerea Regelui Ferdinand I,   principalele etape ale acestui proces fiind următoarele:
• 27 martie 1918 - Sfatul Țării din Basarabia a votat unirea Basarabiei cu România;
• 28 noiembrie 1918 - a fost proclamată la Cernăuți unirea Bucovinei cu România;
• 1 decembrie 1918 - Marea Adunare de la Alba Iulia a votat unirea Transilvaniei și a Banatului cu România.
După război, s-au luat măsuri eficiente pentru dezvoltarea și modernizarea ţării: reforma agrară (1921), adoptarea unei noi Constituţii (1923), legea pentru unificarea administrativă (1925, judeţe şi plăşi), legea electorală (1926), legea sistemului bancar (1926, concentrarea şi centralizarea capitalului) etc.
Regele Ferdinand a murit pe 20 iulie 1927, trupul său fiind depus în necropola regală de la Curtea de Argeş. Deoarece prinţul moştenitor Carol a trecut prerogativele sale regale în favoarea fiului său şi a plecat la Paris, la tron a urmat Regele Mihai, sub oblăduirea unei Regenţe formate din Patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae şi George Buzdugan.
În 1930, prinţul moştenitor Carol se întoarce în ţară şi revine asupra deciziei sale, fiind proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea.
Pe 5 august 1940, Regele Carol al II-lea cedează majoritatea puterilor generalului Antonescu, iar pe 6 august 1940 abdică în favoarea fiului său, Mihai care este încoronat de către Patriarhul României, Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din Bucureşti.
În condițiile dramatice din   timpul celui de-al doilea război mondial, România a fost obligată să cedeze teritorii importante, şi anume: Basarabia și Bucovina de Nord în favoarea URSS ( 28 iunie 1940, în urma ultimatului din 26 iunie 1940 ), Cadrilaterul în favoarea Bulgariei (21 august 1940), iar prin Dictatul de la Viena (30 august 1940) pierde partea de Nord - Vest a Transilvaniei în favoarea Ungariei.
   Pe 22 iunie 1941, pentru a-și recâştiga teritoriile pierdute, România a intrat în război împotriva URSS, alături de Germania, trupele române eliberând Basarabia și Bucovina de Nord, dar și luând sub administrare Podolia, teritoriul ucrainian dintre Nistru și Bug, cunoscut sub numele de Transnistria. Această victorie a trupelor române a durat până în 1944, când armata sovietică a reocupat în martie Transnistria și nordul Basarabiei, iar în august și sudul Basarabiei. Prin Tratatul de la Paris din 1946 au fost returnate oficial către URSS teritoriile Basarabia, Bucovina de Nord și Transnistria.
În data de 2 august 1940, guvernul sovietic a proclamat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cu capitala la Chișinău, prin contopirea a două treimi din Basarabia cu aproximativ jumătate din Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească, un teritoriu la est de Nistru, având capitala la Balta până în 1929, apoi la Tiraspol.
După intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în martie 1944, evenimentele se precipită. Pe 23 august 1944, regele Mihai I îl demite pe generalul Antonescu, numind apoi un guvern militar condus de generalul Sănătescu, care este sprijinit de partidele democratice. În cursul serii, Regele Mihai transmite prin radio un mesaj către popor, prin care anunţă acceptarea armistițiului cu Aliații, însă documentul oficial va fi semnat la Moscova pe 12 septembrie 1944.
Între timp, se poartă lupte grele cu germanii, Bucureştiul fiind eliberat de către trupele române, însă pe 30 august 1944 este ocupat de către Armata Roşie.
Referitor la Transilvania, aceasta este eliberată în întregime de sub ocupaţia nazistă pe 25 octombrie 1944, chiar în ziua de naștere a Regelui Mihai.
Sub presiunea URSS, pe 6 martie 1945, ajunge la putere un guvern procomunist condus de Petru Groza, încercarea Regelui Mihai de a se opune acestui guvern prin declanşarea “grevei regale” fiind sortită eșecului.
În timpul loviturii de stat de la Moscova din august 1991, prin care forțele retrograde urmăreau înlăturarea de la putere a lui Boris Elțîn, guvernul moldovenesc a fost de partea președintelui rus, iar pe 27 august 1991 a declarat independența noului stat Republica Moldova, cu mențiunea că la est de Nistru au rămas staționate trupe rusești, pentru a apăra populația slavă.
La cumpăna dintre milenii, spiritul novator și mișcarea revoluționară din Europa, urmate de tranziția la democrație, statul de drept și economia concurențială de piață au reprezentat oportunități pentru unirea Basarabiei cu patria mamă, însă politicienii nu au acționat cu responsabilitate pentru transpunerea lor în practică.
În prezent, Republica Moldova este stat membru al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Parteneriatului pentru Pace și a altor organizații internaționale. Câștigarea alegerilor prezidențiale din Republica Moldova de către Maia Sandu exprimă opțiunea europeană a fraților noștri de peste Prut, dar și dorința noastră legitimă de a-i primi cât mai curând la patria mamă.
Într-adevăr, ce poate fi mai grandios decât posibilitatea de a trăi la cote maxime un eveniment care poate repara o nedreptate istorică provocată de Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939 ?!   Să nu se uite că această înțelegere dintre Hitler și Stalin a fost condamnată în 2019 de către Parlamentul European.
Îmi exprim speranța că după Marea Unire din 1918, vom trăi marele eveniment istoric al Unirii Basarabiei cu România. Pentru a exprima intensitatea trăirilor emoționale, am adaptat celebra poezie „Hora Unirii” a lui Vasile Alecsandri la vremurile noastre, ca mesaj pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului sub forma următoare:

Doresc să închei acest articol cu urarea: Dumnezeu să ocrotească și să binecuvânteze România!

Bibliografie

1. Ioan- Aurel Pop, Marea istorie ilustrată a României și a Republicii Moldova (10 volume), Editura Litera, București, 2019
2. Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, București, 2013
3. Valeriu Dulgheru, Istoria integrală a Basarabiei, Editura Serebia, Chișinău, 2016

Ministerul Educaţiei

Vasile Tudor

Cu Basarabia în suflet

Termeni şi condiţii de utilizare a serviciilor platformei iTeach