Influențe sociale asupra limbajului copilului de 3 ani

Articolul promovează factorii sociali care influenţează dezvoltarea limbajului copilului de 3 ani, luând în considerare debutul acestuia la mediul din grădiniţă. Sunt evidenţiate o serie de studii şi de cercetări din domeniul psihologiei care promovează importanţa dezvoltării şi stimulării limbajului înainte de debutul în preşcolaritate a copilului ca factori primordiali în procesul copilului de adaptare.
Fie că este vorba de stilul vorbirii adulţilor, fie de episoadele de atenţie împărtăşită, comunicarea cu copilul va influenţa în egală măsură adaptarea copilului la noul mediu.

La intrarea în grădiniţă, nivelul limbajului atins de fiecare copil depinde de anumiţi factori din care cel mai important este familia şi grupul de adulţi în compania căruia trăieşte copilul. Vorbind cu cei din jur, copilului i se dezvoltă competenţa lingvistică şi cea comunicativă (Schaffer, 2005). Funcţia de comunicare nu se evidenţiază doar prin simpla posesie a limbajului. A utiliza limbajul implică şi nevoia de a fi înţeleşi de cei cărora ne adresăm.

Revenind asupra teoriei piagetiene, Schaffer (2005) este de părere că egocentrismul copiilor s-ar putea să nu fie atât de relevant în perioada copilăriei mici precum este abilitatea lor de a lua în considerare perspectiva altuia care ar fi slab dezvoltată în această perioadă. Copiii mici nu conştientizează faptul că mesajul lor este nepotrivit, simţindu-se adesea frustraţi de faptul că ceea ce spun este fără sens pentru cel care ascultă. O importanţă deosebită o reprezintă învăţarea anumitor reguli pentru utilizarea limbajului în interacţiunile sociale- de ex. alternarea rândului, evitarea vorbirii simultane. Concluzia este că abilităţile sociale se întrepătrund cu cele lingvistice.

Numeroase studii evidenţiază importanţa dezvoltării şi stimulării limbajului înainte de intrarea copilului în grădiniţă fiind relevante pentru înţelegerea procesului de adaptare la noul mediu. Luăm în considerare câteva din acestea:

Stilul vorbirii adulţilor

• Cercetările efectuate de Jill şi Peter de Villiers (1978, apud Hayes, Orrel, 2007) evidenţiază învăţarea limbajului prin interacţiunea socială dintre părinţi şi copii. Utilizarea unor cuvinte simplificate prin eliminarea fonemelor dificile oferă copilului un model simplu de limbaj (ex. „ pa-pa” mai accesibil decât „prânz”), la fel cum trecerea la cuvinte „literare” demonstrează că există o formă de îndrumare din partea părinţilor chiar dacă în mare măsură inconştientă.
• Într-un alt studiu elaborat de Peter de Villiers s-a relevat faptul că părinţii sunt înclinaţi să vorbească mult mai corect gramatical cu copiii lor decât atunci când vorbesc cu alţi adulţi şi îşi construiesc propoziţiile mai simplu şi mai clar. De Villiers este de părere că acei copii care au deprins structura profundă şi regulile limbajului vor depune un efort mic prin natura interacţiunii sociale pe care o are cu ceilalţi din jurul său (Hayes, Orrel, 2007).

Episoadele de atenţie împărtăşită

• Cărţile cu poze prezentate copilului la o vârstă timpurie au dovedit îmbogăţirea vocabularului receptiv al copiilor. Într-un studiu elaborat de Murphy ( 1978, apud Schaffer,2005) mamele se uitau la cărţi cu poze împreună cu copiii lor de 1-2 ani. De câte ori copiii indicau cu degetul o imagine mama realiza un comentariu verbal utilizând atenţia împărtăşită ca pe o oportunitate de a oferi informaţie verbală copilului reglată cu interesul spontan al acestuia.
• Lecturarea de către mame  a unor povestioare relevă existenţa în familie a interesului pentru lectură, relaţia copilului cu mama – grija acesteia pentru lectură, climatul familial motivaţional – existenţa unor interese pentru lectură ale familiei, valorizarea cărţilor, indiferent de nivelul real de cultură al familiei. (Dumitrana, 2000) Există studii care au  monitorizat  lectura realizată de mamă copilului până la 3 ani. S-au obţinut corelaţii semnificative între particularităţile mamei (abilitatea verbală, nivelul studiilor acesteia) şi anumite caracteristici ale copilului( sexul, ordinea naşterii copilului în familie). Astfel, 81% din mame, dintr-un eşantion reprezentativ naţional din America, au raportat în cadrul studiului că citesc săptămânal copiilor,  55% din mamele intervievate în 5 eşantioane bienale din 1986 până în 1994 au raportat că citesc copilului cel puţin  de  trei ori pe săptămână. Referitor la sexul copilului s-a descoperit că mamele citesc cu o frecvenţă mai mare fetelor decât băieţilor, şi mai intens primului copil decât celui de-al doilea. Referitor la efectul lecturii asupra dezvoltării cognitive, studiul a concluzionat faptul că lectura este asociată cu dezvoltarea limbajului. Corelaţia prezenta semnificaţie în ceea ce priveşte efectul lecturii asupra producţiei vocabularului şi gradului de înţelegere la 14, 24, 36 luni. Copiii cărora li se citeşte de la o vârstă  timpurie dezvoltă un vocabular bogat şi un grad de înţelegere ridicat (Raikes, Gayle, Brooks-Gunn, Raikes, Pan, LeMonda, Constantine, Banks Tarullo, & Rodriguez, 2006).
• Contactul verbal timpuriu mamă-copil în situaţii de joc – Tomasello şi Todd (1983, apud Schaffer, 2005) au înregistrat video perechi de mame şi copiii lor în situaţii de joc începând de la prima aniversare şi continuând de-a lungul a 6 luni. Copiii care au avut parte de atenţie împărtăşită cu mamele lor şi-au dezvoltat un vocabular bogat, exprimându-se verbal cu uşurinţă şi interrelaţionând verbal cu cei din jur fără nici o problemă.
• Responsivitatea mamei determină progresul copiilor în achiziţia limbajului. Astfel un studiu realizat în 2001 ( Tamis-LeMonda, Bornstein, BaumWell, apud Schaffer, 2005) a obţinut diferiţi indici ai responsivităţii maternale faţă de activităţile de joc al copilului. Măsurările fiind reluate în cel de-al doilea an de viaţă, s-a constatat că, cu cât gradul de responsivitate era mai mare, cu atât progresul copilului în achiziţia limbajului era mai rapid.

Tot mai des în ultimii ani se vehiculează ipoteza conform căreia nu doar mama deţine rol primordial în dezvoltarea şi formarea copilului ci şi taţii pot contribui într-o egală măsură la îngrijirea copilului. Un studiu recent reliefează faptul că „nu are sens ca societatea noastră să mai continue să promoveze rolul primordial al mamei în îngrijirea copiilor până la 3 ani”. În familiile în care doar un părinte lucrează, decizia luată de a rămâne acasă cu copilul nu-i rămâne doar mamei. Mai mult, cuplurile, se specifică în acelaşi articol, ar trebui să ia în considerare mai multe opţiuni printre care entuziasmul, talentul, tactica în îngrijirea copilului ar trebui să fie primordiale. Stimularea limbajului prin cititul cărţilor şi jocul timpuriu a copiilor crescuţi atât de mame cât şi de taţi aplicând aceleaşi strategii va influenţa dezvoltarea superioară a limbajului faţă de copiii crescuţi doar de un singur părinte fie tată, fie mamă. Aceşti copii vor dezvolta în grădiniţă  competenţe academice  la un nivel mult mai ridicat  decât  copiii îngrijiţi până la 3 ani doar de un singur părinte ( Brooks-Gunn, Martin, 2008).

Considerăm că mamele  care comunică frecvent cu copilul, îi citesc acestuia poveşti sau cărţi cu imagini  şi mai târziu încurajează conversaţiile cu acesta, influenţează dezvoltarea limbajului şi exprimării acestuia. Vocabularul unui copil de 2 ani depinde în mod direct de timpul pe care mama sau alte persoane i l-au acordat pentru a-i vorbi.

Limbajul constituie un mijloc important în adaptarea copilului la mediul din grădiniţă.  Impactul copilului cu colectivul nou format din copii de aceeaşi vârstă, cu educatoarea, implică verbalizarea propriilor gânduri, nevoi, într-un cuvânt comunicarea cu cei din jur, iar acest aspect dacă a fost exersat în familie până la 3 ani acomodarea şi asimilarea la noul mediu va fi realizată fără a resimţi starea de disconfort.

Bibliografie:
Schaffer, R.H. (2005). Introducere în psihologia copilului. ASCR. Cluj-Napoca.
Raikes,H., Pan,A.,B., Luze,G.,Raikes,A.,H., Constantine,J.,Banks Tarullo,L., Rodriguez,E.,T. (2006). Mother-Child Bookreading in Families: Correlates and Outcomes During the First Three Years of Life in Child Development, July/August 2006, Volume 77,Number 4.
Dumitrana, M. (2000). Copilul, familia şi grădiniţa. Editura Compania. Bucureşti.
Hayes, N.,Orrell,S. (2007). Introducere în psihologie. Editura Bic All. Bucureşti.