Îmbinarea metodelor tradiţionale şi moderne în predarea părţilor de vorbire în învăţământul primar

Acest articol prezintă preocuparea mea de a face cât mai atrăgătoare predarea noţiunilor gramaticale în general şi a părţilor de vorbire în special, în cadrul disciplinei Limba română.
Am încercat să aleg strategii didactice diverse, îmbinând metodele tradiţionale cu cele moderne (participativ-active) în proporţii diferite. Cred că îmbinarea diferitelor metode, alături de diversificarea modului de realizare a activităţilor, aduce beneficii în comunicarea dintre elevi. Unii elevi mai activi doresc a fi lideri şi devin buni organizatori ai grupei, implicit a activităţii fiecărui membru, alţii sunt motivaţi să contribuie la realizarea sarcinilor de lucru. Ceilalţi, deşi în aparenţă sunt pasivi, prin faptul că iau parte la activitate sau că trebuie să comunice, rămân cu o parte din cunoştinţe şi ies din carapacea construită.
Prin activizarea permanentă, prin aprecierea şi încurajarea elevilor în timpul desfăşurării activităţii şi prin dezvoltarea capacităţii de autoevaluare, le-am asigurat şi un suport afectiv în procesul cunoaşterii şi al învăţării.

Predarea elementelor de construcţie a comunicării în ciclul primar ridică probleme complexe deoarece, pentru copilul de 7-11 ani, formele gramaticale au un caracter abstract. La primul contact cu aceste noțiuni, copilului i se par greoaie, interesul pentru însuşirea lor fiind scăzută. Acest motiv m-a determinat să mă preocup în mod susţinut în vederea însuşirii sub forme cât mai atrăgătoare a noţiunilor gramaticale în general şi a părţilor de vorbire în special. Am încercat să aleg strategii didactice diverse, îmbinând metodele tradiţionale cu cele moderne (participativ-active) în proporţii diferite.

Uneori, am utilizat în cadrul unei activităţi de învăţare doar metode tradiţionale, am încercat apoi să desfăşor activităţi doar cu metode moderne, însă cel mai frecvent am îmbinat cele două tipuri de metode. Am căutat ca prin metode şi mijloace variate, dinamice, să evit monotonia astfel încât elevii să participe activ  şi cu plăcere la însuşirea noţiunilor de bază ale gramaticii, fără de care nu poate avea loc evoluţia lor viitoare.
Prin activizarea permanentă, prin aprecierea şi încurajarea elevilor în timpul desfăşurării activităţii şi prin dezvoltarea capacităţii de autoevaluare le-am asigurat şi un suport afectiv în procesul cunoaşterii şi al învăţării.

Prezint în continuare câteva dintre metodele și jocurile care au fost foarte apreciate de elevi.

În clasa I este momentul în care se poate începe îmbinarea metodelor tradiţionale cu cele moderne. Pentru realizarea competenţei specifice „Transmiterea unor informaţii prin intermediul mesajelor simple”, folosind activitatea de învăţare – scurte descrieri (cel puţin trei trăsături) referitoare la personaje de desene animate/ benzi desenate/ persoane cunoscute,  elevii pot primi ca sarcină de lucru să enumere sau să completeze pornind de la numele unui personaj sau al fratelui un ciorchine organizat cu trei trăsături (adjective). În clasele ce vor urma vom numi părţile de vorbire la care facem referire şi vom complica sarcinile activităţii de învăţare.

De la fiecare dintre cele trei trăsături pot porni alte ramificaţii la capătul cărora elevii vor alcătui propoziţii/ catrene, apoi pot fi redate denumirile adjectivelor scrise ca activitate individuală prin desen sau prin lipirea unor imagini potrivite, ca activitate frontală prin mimă.
Elevii pot primi ca sarcină de lucru pe grupe să analizeze morfologico-sintactic cuvintele dintr-o propoziţie sau se poate realiza doar schema unei anumite propoziţii ca muncă independentă.

Activitatea de învăţare se va face astfel în manieră integrată şi va deveni o activitate activ-participativă, atractivă. Se poate exersa creativitatea elevilor, ei având posibilitatea să se exprime pe lângă clasica exprimare scrisă sau orală, în mai multe feluri: prin desen, prin mişcare. Comunicarea, atât cea orală, cât şi cea scrisă, este eficientă şi mai uşor de realizat.

Scrieţi substantive care încep cu literele ce intră în compoziţia substantivului „PĂLĂRIE”. Dintre acestea, două vor denumi fiinţe, trei – lucruri, iar  două,  fenomene ale naturii (se poate complica adăugând patru substantive să fie la numărul singular, iar trei să aibă numărul plural).

Un alt joc poate porni tot de la substantivul  „PĂLĂRIE” ca de la un cuvânt aruncat la întâmplare în minte, dar care poate provoca multe reacţii în lanţ, scoţând la suprafaţă amintiri, vise ce vor antrena memoria, creativitatea. Fiecare literă poate forma un cuvânt, o parte de vorbire, deci şapte cuvinte care se pot organiza într-o propoziţie.

Exemplu:
P PRINTRE PÂNĂ PATRU
Ă ALBELE AZI AROGANTE
L LEBEDE LA LINGURI
Ă ALEARGĂ AMIAZĂ ARGINTII
R RAŢELE RINOCERUL RÂD
I ÎNSPRE IEŞEA ÎMPREUNĂ
E ELEŞTEU EELEGANT ENTUZIASMATE

Putem jongla şi cu silabele, deci vom obţine propoziţii din patru cuvinte. Pentru a complica jocul putem solicita anumite părţi de vorbire care vor intra în componenţa propoziţiei.
Exemplu:
PĂ  PAROHIA PĂMÂNTUL PĂTRĂŢEL
LĂ  LĂTURALNICĂ LĂUDAT LĂTRA
RI  RIDICĂ RISIPEŞTE RIDICULIZÂND
E  EMOŢII EMANAŢII EGRETELE

Un alt tip de joc cu ajutorul căruia reuşim să realizăm  obiectivele propuse poate fi următorul:

Alcătuiţi un „binom fantastic” de la care să redactaţi un text de cinci-opt  rânduri.
Doi elevi scriu în acelaşi timp un substantiv. Un elev scrie la tablă, iar alt elev pe o foaie, fără a vedea ce a scris colegul lui. Cel care scrie la tablă oferă colegilor posibilitatea să vadă ce a scris – de exemplu „câine”. Acest cuvânt constituie un cuvânt special care face parte dintr-o surpriză şi va fi un personaj aventuros, disponibil, fantastic. Elevii, împărţiţi în grupe, pot deja să-şi facă planuri despre ceea ce vor compune. Când se află celălalt substantiv, copiii se distreză fiindcă cele două cuvinte sunt, de cele mai multe ori foarte puţin potrivite. Se citesc textele redactate şi se oferă puncte ca evaluare reciprocă. Câştigă grupa care acumulează cele mai multe puncte atribuite de colegii din celelalte grupe.

Elevii sunt amuzaţi de astfel de jocuri de cuvinte, în plus este nevoie de reactivizarea vocabularului, iar pentru unii dintre ei aceste tipuri de jocuri conduc la îmbogăţirea vocabularului.

Activităţile de învăţare care se desfăşoară ca activităţi pe grupe trebuie minuţios organizate şi îndrumate. Elevii ajung să cunoască şi să respecte regulile de lucru în grup, iar recompensele vin să întărească motivarea pentru învăţare şi/sau câştig. Cu timpul ei îşi doresc să se comporte sau să se exprime într-un anumit fel, ştiind că asta le va aduce aprecierea celor din jur, dar şi calificative mai bune.

Din experienţa mea, am constatat că elevii preferă să fie implicaţi activ în diverse activităţi de învăţare şi mai puţin să asculte şi să ia notiţe. De-a lungul timpului am observat că elevii s-au antrenat cu plăcere în rezolvarea sarcinilor, s-au deprins cu munca de căutare şi şi-au dezvoltat foarte mult deprinderile de comunicare orală şi scrisă, spiritul de echipă, operaţiile gândirii, precum şi iniţiativa.

Consider că trebuie să acordăm o atenție deosebită însuşirii corecte şi conştiente a noţiunilor şi a regulilor gramaticale, precum şi a aplicării lor corecte în diferite contexte de către elevi. De aceea e necesar să declanşăm în interiorul fiecărui elev dorinţa şi plăcerea de a participa în mod activ în cadrul orelor de „Limba şi literatura română”, să le stimulîm interesul şi motivaţia pentru învăţare, dar şi să îi determinăm ca în cadrul colectivului de elevi să aibă relaţii mai bune, bazate pe empatie.