Utilizare
Cursuri: 970
Publicare RED: 95
Publicare articole în reviste: 130
Servicii AI: 0
Construcția unei școli se face...
Într-o societate contemporană bazată pe consumerism și retorica dialecticii materialiste, specifică capitalismului, instituția școlară a devenit, prin adaptarea sa la spațiul social cotidian din țara noastră, nu o instituție a competențelor și reperelor morale ci o construcție fizică și socială ce răspunde unor nevoi. Practic, școala, în România, nu mai reprezintă o școală (gândire, mișcare științifică, competențe, idealuri și valori), ci este pur și simplu o oarecare școală, clădirea și grupurile umane (reprezentate de elevi, părinți/tutori și cadrele didactice) care își desfășoară activitatea în acea clădire, învățând elementele de bază ale principalelor discipline... Avea ca finalitate dezvoltarea completă și echilibrată a personalității umane, integrarea socială și profesională a absolventului în câmpul muncii. Acum știe ce finalitate mai are? La nivel praxiologic, nu teoretic.
Retoric se întreabă mulți oameni care încă mai cred în valori sociale și argumente morale cum de s-a prăbușit școala românească, deși avea modele precum școala ardeleană, cea de la Brașov sau ”Junimea” de la Iași. Explicația este simplă: după perioada interbelică, s-a prăbușit acea o școală căci dascălii ei au fost intemnițați, retrogradați social prin înlăturarea lor de la catedră și reorientarea spre munci necalificate, sub demnitatea lor umană și pregătirea profesională, ori cenzurați și supuși autocenzurii prin frică și delațiune, sau s-au stins căci vrea-i vreme vremuiește... Școala românească s-a prăbușit din lipsă de continuitate... Dascălii nu au mai fost lăsați să creeze... dascăli. Nimic nu a mai rămas din acele școli căci, pur și simplu acesta este adevărul social, societatea nu a mai vrut.
În anii comunismului s-au construit oarecare școli, nu puține la număr, multe acolo unde era nevoie pentru pregătirea copiilor spre dezvoltare și integrarea în câmpul muncii, conform nevoilor regimului comunist,nicidecum în funcție de interesele economice ale oportuniștilor afaceriști sau nomenclatura de partid. Pentru aceasta s-au construit clădiri, s-a pregătit un corp profesoral IP3 și s-a realizat o bază materială. Ba mai mult, s-au construit strategii didactice la nivel de macropriectare și microproiectare pentru eificientizarea procesului didactic de predare-consolidare- evaluare bazate pe cercetare și studiu științific. Eficacitatea acelei școli comuniste a fost dată de faptul că a răspuns nevoilor societății, pe care le cunoștea.
În anii de tranziție, precum societatea și școala a fost rătăcită. Societatea nu știa ce vrea și școala livra conform reperelor sociale. Deși sunt multe încercări de reformare a școlii, de atunci și până acum reconstrucția unei școli reprezintă un eșec răsunător ca urmare a lipsei de predictibilitate din partea societății (societatea nu știe ce vrea de la absolventul studiilor școlare), a penuriei de cadre didactice resursă (cei cu vocație și aflați în pragul senectuții așteaptă pensionarea, supuși anatemei că sunt depășiți de vremuri, iar tinerii cu cele ma bune performanțe școlare la nivel universitar evită intrarea în sistemul de învățământul ca urmare a salarizării făcute în derâdere, examenelor naționale, similare rezidențiatului la medici și intrării în stagiatură la personalul din sistemul judiciar, extrem de riguroase și evaluărilor făcute cu cinism de personal de îndrumare și control, în cele mai multe cazuri, numiți politic și cu simple competențe conform așteptărilor partidului ce guvernează la nivel național și/sau local căci, să nu uităm, partidul e în toate). Mai mult, ce tânăr performant vine să se chinuie pentru 12-23 lei net/oră???
Dincolo de retorica discursivă bazată pe ipocrizenie socială și demagogie politică, acum, societatea vrea o oarecare școală, clădirea și grupurile umane care își desfășoară activitatea în acea clădire, învățând elementele de bază ale principalelor discipline, necunoscând finalitatea actului educațional, dincolo de disonanța dintre retorica discursivă și realitatea concretă. Ministerul educației și școala românească se supun exemplar ideologiei capitaliste prin care se cere profitabilitate maximă cu minim de investiții: inclusiv investiți in logistică, în pregătirea continuă a cadrelor didactice, în motivarea financiară netă (principala formă de motivare a resursei umane, indiscutabil, rămâne venitul obținut în urma unei munci, fie că vorbim de salariu sau alte venituri/facilități financiare conexe conexe) etc... Lipsa invetițiilor făcute de societate, în foarte multe cazuri, este suplinită de... cadrele didactic și părinți, nevoiți a achizționa... și... pentru a-și putea, efectuv, derula activitatea.
Acum, la momentul redactării prezentului material, școala se zbate pentru a-și defini o identitate, dar nu are cum să-și construiască o strategie la nivel de macroproiectare (nivel sistemic național) sau microproiectare din multiple cauze: nu-și cunoaște beneficiarii direcți (cercetare epistemologică, validă metodologic și cu reprezentativitate statistică asupra elevilor din România), nu cunoaște tabloul de expectanțe pe care societatea le are față de un absolvent al școlii, nu are reusurse (inclusiv umane, materiale, financiare și tehnologice) și prestigiu instituțional. Mai mult, personalul diactic din școala românească este tratat cu lipsă de respect, supus oprobiului public prin generalizarea gratuită a unor incidente particulare, munca dascălului este desconsiderată, salarizarea se face în derâdere, evaluarea se face cu cinism, în funcție de interese dar nu ale elevilor, resursele materiale și tehnologice sunt achiziționate, de multe ori, prin efortul cadrelor didactice și...
TOTUȘI, pentru construcția unei școli plecăm de la premiza că ”Nu zidurile fac o școală ci spiritul care domnește într-ânsa” (Regele Ferdinand I). Consider că aceasta ar trebui să fie temelia construcției unei școli, fie că vorbim de... celebra grădiniță cu predare înlimba germană din buricul Cimișoarei sau liceul tehnologic de la Halânga, cu promovabilitate O la B.A.C. Construcția unei școli nu se face prin interesele economice ale nomenclaturii de partid și afaceri bazate pe oportunitatea profitului imadiat prin construire de clădiri! Normal că este nevoie de spații locative, dar precum Biserica în Creștinism nu este clădirea ci adunarea de enoriași ce vin la Sfânta Slujbă, așa și o școală nu este clădirea ci grupul de elevi ce vin a învăța gândire, competențe, idealuri și valori, în centrul cărora se află un dascăl. Construcția unei școli de bazează pe un spirit, pe acea cultură organizaținală cum le place celor din managementul educațional a spune. Construcția unei școli se face cu dascăli de elită și lideri înăscuți nu numiți politic, sprijiniți, ajutați, nicidecum denigrați, umiliți și supuși evaluărilor făcute de semianalfabeți cu diplome obținute la diverse universități din... pusta Banatului sau ciulinii Baraganului, sau, mai nou, pur și simplu tipărite la propria imprimantă și nimic mai mult,prin reproducerea unor acte de studiu. Nu generealizăm gratuit, dar asidua muncă a unor jurnaliști de elită au aduc în fața opiniei publice astfel de exemple. Ba chiar le-au dovedit în jurtiție!
Construcția unei școli se face zi de zi, prin sentimentul de apartenență al fiecărui membru al acelei școli: elev, cadru didactic și părinte/tutore. Căci omul sfințelte locul. Construcția unei școli se face prin temeinic prestigiu și asiduă muncă, nicidecum prin oportunismul vremelnic al celor ce fură munca celor ce au fost într-o școală să trudească. Niciodată, un sentimen de apartență nu poate fi construit în sufletul unei dascăl, al unui copil sau al unui părinte/tutore de către un director, un inspector sau orice alt personal cu rol de îndrumare și control care... Sentimentul de aparteneță poate fi cladit exclusiv de un lider care știe să pună în valoare competențele fiecărui membru al comunității școlare, care identifică pericolele pentru a le evita și valorifică oportunitățile oferite de diferite contexte.
Reținem că un om cu slabe repre morale, va alege un om șubred pentru a-l putea conduce, supune, vulnerabiliza. Și în România, cum nu avem lideri politici puternici, cu prestigiu social și valori morale prosociale, normal că nici puternici membri ai personalului de îndrumare și control în învățământ nu putem avea- atât timp cât aceștia nu sunt lideri: nu își asumă responsabilități, evită situațiile de dezbatere, minimalizează disfuncționalitățile din sistem până la prăbușirea sistemului... sistemului educațional din România! Nu generalizăm, mai sunt și excepții. Mai sunt... Construcția unei școli se face cu lideri puternici, oameni de alesă ținută culturală, devotați și cu temeinică pregătire profesională, prin sentimentul de apartenență, capabili să delibereze, să decidă și să-și asume. Nicidecum prin ziduri căci elevii nu învață între ziduri ci alături de un dascăli!
Comentarii
Așa ar trebui să fie, școala ar trebui să fie caracterizată prin valorile umane și rezultatele obținute de copii, nu zidurile și emblemele,cu părinți alături . Foarte bine ilustrată construcția unei școli.Felicitări !
Liliana Pricopi acum 1926 zile
„Un om slab, cu slabe repere morale, va alege un om mai slab ca el pentru a-l putea conduce, supune, vulnerabiliza.” - Din păcate, am avut ocazia să văd asemenea situație, atât în sectorul public cât și în cel privat.
Carmen Matei acum 1926 zile
Alte articole ale autorului
- Râde inima in tine de bucurie că Bolojan, cu cinism, umilește cadrele didactice? Răzi de…31 iul. 20255 comentarii
- Profesor pocnit de elev în timpul orei… detalii în articol6 iun. 20256 comentarii
- Vezi aici cum elevii își bat joc de munca profesorilor- noi ne chinuim să atragem fonduri…4 iun. 20254 comentarii

Ministerul Educaţiei