Factori facilitatori / inhibitori ai creativității în școala

abordări teoretice

Carmen-Iuliana DorofteiuLiceul Alexandru cel Bun, Botoșani10 mar. 2021

Factori facilitatori/inhibitori ai creativitatii in scoala
Este stiut faptul ca, in general copiii sunt creativi, prezentand o bogata imaginatie, invatand prin explorare, risc, manipulare, testare si modificare. Insa odata ce intra in scoala gandirea lor divergenta se transforma insidios in contrariul ei si anume intr-o gandire de tip convergent. Acest tip de gandire orienteaza demersurile rezolutive spre un mod unic de rezolvare a unei probleme.
Un raspuns de tip convergent deseori:
(a)    inhiba cautarile in directii multiple si incercarile de gasire a unor piste colaterale,
(b)   creeaza un sentiment de nesiguranta din partea elevilor, relativ la posibilitatile proprii de solutionare a unor probleme,
(c)    transmit elevului ideea ca trebuie sa caute intotdeauna o singura varianta (cea asteptata de profesor) ca raspuns la problemele ce li se pun (Stoica, 1983).
Gandirea convergenta prin faptul ca solicita raspunsuri predictibile are ca efect declinul curiozitatii si al cautarilor creative.
In concluzie, pentru a dezvolta gandirea creativa e important sa starnim curiozitatea elevilor, incurajandu-i mai degraba sa formuleze intrebarea "de ce?" decat acel submisiv "da, am inteles". Ca atare scoala nu trebuie sa se limiteze doar la a transmite cunostinte si a-i face pe elevi sa evite esecul scolar, ci mai mult trebuie sa-si asume si rolul de a-i ajuta pe elevi sa-si descopere propriile potentialitati

Intr-o cercetare de amploare realizata in mai multe scoli din Statele Unite au fost intervievati profesori si elevi din clase diferite in legatura cu factorii care faciliteaza comportamentul creativ. Rezultatele au aratat ca atat profesorii, cat si elevii considera ca intr-un mediu scolar in care este stimulata creativitatea, profesorul: (a) este deschis in a accepta sugestiile elevilor privind unele activitati care pot fi desfasurate in timpul orelor, (b) accepta idei inedite, uneori bizare privind rezolvarea unor sarcini scolare, (c) stimuleaza increderea in sine a elevilor, si (d) se centreaza pe aspectele pozitive si pe interesele elevilor. Pe de alta parte intr-un un mediu in care este inhibata creativitatea profesorul: (a) ignora ideile elevilor, (b) incerca sa controleze totul si (c) isi structureaza orele intr-o maniera extrem de rigida.
Sistemul educational autohton frecvent nu numai ca nu incurajeaza, ci uneori chiar inhiba activitatile creatoare ale elevilor in clasa, prin cultivarea unui comportament stereotip. Elevii creativi sunt frecvent considerati de catre dascali o sursa de indisciplina in scoala. Se constata deseori la profesori tendinta de a aprecia elevii "creativi" ca fiind mai putin simpatici decat media elevilor.
Pornind de la o succesiune de observatii realizate in cadrul scolii au fost identificati o serie de factori cu efect inhibitor asupra comportamentului creativ al elevilor.
Prima categorie de factori circumscrie anumite caracteristici ale elevilor:
Acesti factori inhibitori pot lua forma unor blocaje de natura emotionala, de natura culturala si perceptiva.
• intoleranta fata de opiniile colegilor. In scopul atenuarii acestei tendinte e necesar sa-i ajutam pe elevi sa-si dezvolte toleranta pentru nou, unic si chiar pentru unele idei bizare;
• perceptia de sine devalorizanta, surprinsa adesea in afirmatii de genul: "Nu sunt o persoana creativa", "Nu am facut niciodata nimic deosebit". Incurajandu-i pe elevi sa-si reconsidere aceste autoevaluari negative recurgand la alternative de genul: "Sunt original", "Nu-mi pasa ceea ce gandesc altii despre modul cum vad eu lucrurile" va duce la cresterea nivelului de creativitate al elevilor. Elevii pot fi invatati ca intr-o anumita situatie se poate actiona in diferite moduri. Dezvoltarea acestei deprinderi va induce la elevi: (a) o stimulare a gandirii creative, (b) cresterea stimei de sine si (c) reducerea nivelului de anxietate in cazul necesitatii rezolvarii unor sarcini slab structurate;
• frica de ridicol are un efect paralizant; din dorinta de a nu face greseli, de a nu te expune, de a nu fi criticati, unii elevi prefera sa nu actioneze, sa stea in umbra;
• conformismul si dependenta excesiva de opiniile altora, dorinta de a te ajusta valorilor si modelelor sociale;
• incapacitatea de a se interoga asupra evidentului
•       tendinta de a interpreta orice structura ca fiind inchisa. Aceasta tendinta rezulta frecvent din modul de prezentare al materialului didactic de catre profesor. Acest material comporta frecvent un caracter static si suficient, nu invita si uneori nici nu permite interpretari sau interogatii;
Alti factori inhibitori ai creativitatii tin de profesor:
• anumite tipare comportamentale ale profesorului cum ar fi: sanctionarea indraznelii de a pune intrebari incomode, accentul exagerat pus in clasa pe competitie, critica prematura;
• utilizarea de catre profesor a unor "fraze ucigase" de genul: "asta nu e logic", "cine stie raspunsul corect?", "poti s-o dovedesti?", prea academic/demodat/extravagant (Selnow, 1997);
• accentul pus in scoala pe reproducere, neaprecierea suficienta a originalitatii. Distingem astfel: (a) profesori stimulativi, ce incurajeaza autoexprimarea, profesori disponibili si in afara orelor, si (b) profesori inhibitivi, lipsiti de entuziasm, hipercritici, rigizi si conservatori;
• profesori ce induc elevilor necesitatea lucrurilor sigure, indubitabile prin obiceiul de a insista pana cand obtin raspunsul anticipat de ei, in forma dorita.
O ultima categorie de factori se refera la sistemul de invatamant:
• supraincarcarea scolara;
• manuale dense si organizate deductiv, prezentand un extract de stiinta, cat mai concisa si sistematizata, dar in nemiscare, dandu-i elevului impresia ca omul a descoperit toate deodata. Astfel, enigmele pe care inteligenta omului nu le-a dezlegat nu isi au locul in manuale (Stoica,1983).
In concluzie, evaluarea frecventa de catre profesor in timpul orelor, accentul pus pe competitie, restrictionarea raspunsurilor posibile, incurajarea conformismului, pot reduce tendintele creative ale elevilor.
2.2. Factori de facilitare ai creativitatii
Cum ar putea profesorii sa promoveze o gandire de tip creativ? Inainte de toate constientizand faptul ca acest lucru este realizabil. Profesorul este intr-o pozitie cheie in ceea ce priveste facilitarea comportamentului creativ al elevilor. Astfel, profesorul poate incuraja sau dimpotriva descuraja manifestarile creative prin acceptarea sau respingerea a ceea ce este neuzual sau imaginativ.
            Redam in continuare cateva modalitati prin care profesorul poate stimula creativitatea in clasa.
(a) aceptarea si incurajarea gandirii de tip divergent.
Exemple: Pe parcursul discutiilor din clasa profesorul poate formula intrebari de genul: "Poate cineva sa sugereze un alt mod de-a intelege aceasta intrebare?"
Recompensarea incercarilor de-a gasi solutii inedite, chiar daca produsul final nu e unul perfect sau expectat de catre profesor.
(b) tolerarea opiniilor nonconformiste
Exemple: a solicita elevilor sa-si argumenteze opiniile divergente.
Asigurati-va daca elevii nonconformisti au acces egal la privilegiile si recompensele care le acordati celorlalti
(c) incurajarea elevilor sa aiba incredere in propriile lor judecati
Cand elevii pun o intrebare e important sa fie luat in calcul si faptul ca ei pot raspunde, reformula sau clarifica intrebarile pe care le formuleaza. In consecinta trebuie facilitate astfel de activitati.
(d) sublinierea faptului ca oricine este capabil sa realizeze activitati creative intr-o anumita forma
Evitati descrierea marilor artisti sau inventatori prin trasaturi specifice unor supraoameni
Recunoasteti si apreciati eforturile creative ale fiecarei activitati a elevilor.
Redam cateva sugestii privind modul in care profesorul poate dezvolta in clasa o atmosfera care sa faciliteze creativitatea:
•       incurajarea elevilor sa gandeasca, sa descopere fara a fi amenintati cu evaluarea imediata. Evaluarea continua, indeosebi in timpul invatarii initiale ii determina pe elevi sa aiba teama de utilizarea unor modalitati creative de invatare. E importanta acceptarea erorilor pe care le recunosc ca parte a procesului creativ.
•       incurajarea curiozitatii, explorarii, experimentarii, fantasmarii, punerii de intrebari, testarii si dezvoltarii talentelor creative. Elevii trebuie invatati sa exploreze, sa vizualizeze o problema, sa inventeze sau sa modifice unele din procedurile invatate, sa asculte si sa argumenteze, sa-si defineasca scopurile si sa coopereze in echipa.
•       recompensarea exprimarii unor idei noi sau a unor actiuni creative;
•       neimpunerea propriei solutii in rezolvarea unor probleme;
       provocarea elevilor cu idei incongruente si paradoxuri aparente;
•       oferirea de evaluari deschise, idei controversate care sa-i provoace sa gaseasca si sa-si puna probleme;
•       incurajarea elevilor sa-si noteze ideile proprii, tinand anumite jurnale, caiete de notite.
Profesorii care aplica aceste principii renunta la a oferi doar un flux permanent de cunostinte. Ei devin astfel un mediator intre copil si realitate si nu doar o sursa directa a furnizarii de informatie. Astfel cercetarile au aratat ca acesti profesori in timpul orelor frecvent:
•       aloca o cantitate mai mare din timp adresarii de intrebari comparativ cu media profesorilor
•       refuza sa raspunda imediat unor intrebari reflectandu-le in replici de forma: "Dar tu ce crezi?", "Cum vezi tu lucrurile?".
•       adreseaza intrebari cu caracter divergent de genul: " Ce s-ar intampla daca .", "Ce te face sa crezi aceasta?".
•       nu ofera un feedback evaluativ imediat, ci accepta si manifesta interes pentru raspunsurile paradoxale.
Rezultatul acestor strategii proprii este ca elevii insisi vor tinde sa-si puna probleme sa descopere noi probleme si sa problematizeze asupra unor lucruri acceptate ca adevarate.
Climatul creativ
Exista cateva principii de recompensare a comportamentului creativ in scoala. Respectarea acestor principii reprezinta premisele instaurarii unui climat creativ la nivelul clasei. Desi aceste principii sunt recunoscute de un numar mare de profesori ca fiind importante, e surprinzator faptul ca ele nu sunt practicate de majoritatea profesorilor. Redam in continuare aceste principii:
1. Respectarea intrebarilor neuzuale
Nimic nu este mai recompensant pentru un copil care adreseaza intrebari decat raspunsul pe care-l primeste la intrebarile formulate, precum si faptul ca adultii iau in serios intrebarile lui. Copiii au nevoie sa fie invatati cum: sa formuleze o intrebare; sa se joace cu ea; s-o intoarca pe toate fetele privind-o din diverse unghiuri; s-o reformuleze; sa-si asume rolul de investigator, dincolo de nevoia de a primi raspunsuri imediate, tip cliseu din partea profesorului sau parintelui.
            Profesorii se asteapta sa fie capabili intotdeauna sa dea raspunsuri prompte, chiar atunci cand nu dispun de un raspuns adecvat. Amanarea raspunsului creeaza o anumita tensiune interioara. Astfel se prefigureaza o dubla tentatie a profesorului fie: (a) sa ofere raspunsuri prefabricate imediat, fie (b) sa ignore intrebarile. Copiii formuleaza multe intrebari pentru care profesorul, cel putin pentru moment nu are un raspuns. Acest fapt ar trebui acceptat ca normal si dezirabil, dar el poate fi perceput sub forma unei amenintari la adresa securitatii profesorului.
2. Respectarea imaginatiei si ideilor inedite
Copiii creativi pot observa multe relatii si semnificatii, ce scapa profesorilor lor. Utilizarea ideilor elevilor in clasa creste interesul acestora, creeaza entuziasm si stimuleaza efortul.
3. Sublinierea valorii ideilor pe care le emit elevii
Dificultatea aplicarii acestui principiu consta in prejudecata celor mai multi profesori materializata in convingerea ca elevii nu sunt capabili sa produca idei originale, valoroase. Desigur acesti profesori nu vor fi in stare sa recompenseze comportamentul creativ al elevului in clasa. In scopul aplicarii acestui principiu se pot adopta unele din ideile elevilor in activitatile clasei. De asemenea, se pot utiliza modalitati de comunicare a acestor idei, multiplicandu-le si distribuindu-le clasei sau notandu-le intr-o carte a clasei
4. Oferirea de oportunitati de exprimare sau de lucru in absenta unor evaluari imediate
E dificil pentru multi profesori sa conceapa faptul ca nu este necesar sa evalueze imediat tot ceea ce fac elevii. Sunt necesare perioade de timp mai indelungate, pe parcursul carora o persoana sa aiba posibilitatea sa invete si sa se exprime in absenta 'amenintarii' unor evaluari imediate. Evaluarea externa este deseori perceputa la modul negativ drept amenintatoare, fapt ce creeaza o atitudine defensiva si inhiba creativitatea.

In concluzie, creativitatea nu trebuie asimilata unei caracteristici specifice unor indivizi izolati, ci drept rezultanta a interactiunii optime dintre sistemul cognitiv al unei persoane si contextul sociocultural in care se dezvolta. Ca atare, un mediu armonios, care stimuleaza exprimarea libera poate contribui la dezvoltarea potentialului creativ al elevului. Un astfel de mediu se caracterizeaza prin urmatoarele componente: alocarea de catre profesor a unor resurse substantiale de timp in vederea dezvoltarii gandirii creative a elevilor, recompensarea ideilor si produselor creative, incurajarea riscului de-a oferi raspunsuri inedite, tolerarea unor raspunsuri gresite sau neasteptate, imaginarea unor alte puncte de vedere, explorarea mediului, interogarea unor fapte bine cunoscute sau unor asumptii, generarea unor ipoteze multiple, centrarea mai degraba pe idei mai generale decat pe fapte specifice, gandirea asupra procesului gandirii.
Evaluarea finala:
Nota finala va consta din doua componente:
1. examenul scris, care va avea o pondere de 85 % din nota finala.
2. elaborarea unui referat pe o tema (la alegere) din psihologia educationala si psihologia dezvoltarii. (Ponderea 15 %din nota finala).

factori, creație, școală

3 comentarii13 accesări