Dezvoltarea limbajului, a comunicării și premisele citirii și scrierii la vârsta preșcolară

Ultimele orientări în domeniul limbă şi comunicare în grădinițele de copii duc către teoria abordării integrale a limbajului, formulată de Ken Goodman (1986). Principiile acestei teorii pun la baza dezvoltării limbajului formarea competenței de comunicare orală şi scrisă, mutând accentul de pe asimilarea de cunoștințe pe formarea unor competențe. Aceasta presupune utilizarea limbajului în situații diverse şi cât mai aproape de realitate, ca instrument de cunoaștere a realității.

Comunicarea orală şi scrisă presupune patru capacități fundamentale: producere şi comprehensiune de text oral (a vorbi şi a asculta); producere şi comprehensiune de text scris (a scrie şi a citi). Actele comunicării (ascultarea, vorbirea, citirea, scrierea) nu se achiziționează de către preşcolar sacadat, în trepte, deoarece s-a constatat că achiziția limbajului se face prin integrarea tuturor acestora, într-o manieră globală, ca întreg, nu pe elemente componente. Copiii „citesc” şi „scriu” utilizând diverse simboluri grafice, diverse simboluri matematice sau apelând la limbajul plastic pentru a ilustra idei sau situaţii, cu mult înainte de a li se preda în mod formal scrisul şi cititul.

Pentru formarea competenţei de comunicare, trebuie integrate toate actele specifice: vorbire, lectură, scriere, ascultare, în situaţii de învăţare şi exersare cât mai apropiate de experienţa de viaţă a copiilor. Exigenţele curriculare pentru domeniul experienţial Limbă şi comunicare în ceea ce priveşte limbajul receptiv, adică comprehensiune de text oral şi scris, ţin de înţelegerea structurilor verbare orale şi de dezvoltarea capacităţii de înţelegere a ideilor, gândurilor redate în limbaj scris. La copiii preşcolari sunt urmărite în acest sens comportamente specifice comunicării receptive, conform unor indicatori prevăzuţi în Fişa pentru aprecierea progresului individual al copilului înainte de înscrierea în clasa pregătitoare, instrument de lucru care punctează competențele copilului ce ar trebui să fie dobândite până la încheierea perioadei de preşcolaritate:

• ascultă cu plăcere povești citite sau înregistrate (casetă audio, CD a căror durată este mai mare de 20 de minute;
• identifică mai multe idei principale dintr-un material verbal;
• răspunde la întrebările referitoare la o poveste, demonstrând că a înțeles conținutul;
• își exprimă gânduri, idei cu privire la textul audiat, participând activ la discuțiile grupului;
• povestește un eveniment sau o poveste cunoscută respectând succesiunea evenimentelor (cu sau fără suport intuitiv);
• solicită explicații cu privire la cuvintele necunoscute;
• utilizează dialoguri în jocurile simbolice;
• aprecierea eforturilor copilului de a răspunde la întrebări.

În ceea ce privește limbajul expresiv, putem observa că același instrument utilizat de educatoare în evaluarea progresului preșcolarilor prevede următorii indicatori:

• inițiază o conversație cu colegii sau adulții;
• utilizează vorbirea dialogată (intonație, nuanțarea vocii, expresii ritmate și rimate, ritm, pauză în concordanță cu mesajul transmis);
• exprimă o idee prin mai multe modalități (limbaj verbal, mimico-gestual, simboluri);
• utilizează în vorbire acorduri de gen, număr, persoană, timp;
• folosește corect adverbul de timp (”azi, mâine, ieri”);
• folosește verbe la modul optativ (”aș putea”, ”aș vrea”);
• construiește propoziții în secvențe logice;
• denumește obiecte care nu se află în câmpul vizual, folosind cuvinte adecvate;
• înțelege și utilizează în vorbire sinonime, antonime, omonime;
• utilizează în vorbire propoziții dezvoltate și fraze, folosind cuvinte noi, creații verbale, fantezii.

În vederea formării premiselor citirii şi scrierii, Fişa pentru aprecierea progresului individual al copilului înainte de înscrierea în clasa pregătitoare prevede urmărirea unor comportamente specifice contactului copilului cu cartea:

• înțelege ce este titlul şi autorul unei cărți;
• este interesat de cărți şi ştie cum să le utilizeze şi să le păstreze;
• povesteşte colegilor fragmente, idei din conținutul cărților;
• este interesat de citit;
• răsfoieşte cartea şi încearcă să citescă independent;
• citeşte cuvinte cunoscute etichetate în sala de grupă;
• cere să împrumute cărți sau aduce cărți de acasă în colectivitate;
• diferențiază un text în proză de unul în versuri.

Pentru a reuşi să realizeze corect asocierea sunet-literă, capacitatea de discriminare fonetică fiind esențială în dezvoltarea premiselor citirii şi scrierii, preşcolarii trebuie să exerseze comportamente specifice.

În Fişa pentru aprecierea progresului individual al copilului înainte de intrarea în clasa pregătitoare sunt prevăzute aceste tipuri de comportamente, care pe parcursul preşcolarității trec prin diferite faze (necesită sprijin, în dezvoltare sau atinse):

• recunoaşte şi numeşte sunetul inițial şi final al unui cuvânt fără ajutor;
• desparte cuvântul în silabe cu ajutor;
• articulează anumite sunete, toate vocalele şi majoritatea consoanelor;
• identifică literele cuprinse în propriul nume cu sunetele specifice;
• asociază sunetul cu litera corespunzătoare şi cu forma ei scrisă (literă mare/ mică de tipar);
• leagă cuvântul de imagine (oral);
• creează rime ale cuvintelor familiare în jocuri, cântece, poezii.

Copilul ar trebui să aprecieze şi să folosească limbajul scris şi tipăritura cât mai des în cadrul activităților de joc şi învățare. De asemenea este indicat să utilizeze mesaje scrise/ vorbite pentru diferite scopuri. În acest sens, în grădiniță se urmăreşte dezvoltarea următoarelor comportamente:

• foloseşte o varietate de materiale tipărite (cărți, reviste, ziare, rețete, prospecte, cutii de jucării, cutii de alimente);
• înțelege rolul tipăriturii;
• conştientizează faptul că un mesaj se scrie/ citeşte de la stânga la dreapta, de sus în jos;
• conştientizează faptul că un limbaj rostit poate fi scris şi apoi se poate tipări;
• recunoaşte semne/simboluri din mediul ambiant;
• identifică mesaje scrise în mediul familiei sau în sala de grupă;
• citeşte numele propriu şi al altor colegi;
• citeşte câteva cuvinte din mediul apropiat (ex.: grădiniță, spital, muzeu).

Conştientizarea mesajului vorbit/ scris pentru preşcolari nu este componentă uşor de atins a premiselor citirii şi scrierii, necesitând consum de timp şi o anume maturitate a copiilor, precum şi preocupare atentă din partea adulților. Abia începând cu vârsta de 4 ani putem spune că preşcolarii devin mai interesați în „citirea” mesajelor pe care le întâlnesc în mediul lor, iar de la 5 ani observăm că puțini dintre ei nu reuşesc să îşi scrie numele pe propriile lucrări sau pe lucurile care le aparțin. În perioada preşcolară, începând încă de la 3-4 ani, copiii manifestă interes față de scris şi față de diferitele instrumente utilizate în acest scop. La început, simple mâzgăleli, care totuși pentru copii au sens, se transformă către 5 ani, odată cu perfecționarea coordonării ochi-mână şi cu dezvoltarea motricității fine, în adevărate „mesaje” transmise celor din jur.

Interesul copiilor pentru astfel de activități crește odată cu vârsta şi este menținut de nevoia de a „comunica în scris” precum şi de varietatea de instrumente folosite (creioane, carioca, pensule). În grădiniță, pentru însușirea acestor deprinderi sunt exersate următoarele tipuri de comportamente, la început cu sprijin, apoi în dezvoltare şi mai târziu independent realizate de către copii:

• adoptă o ținută corectă a corpului, a mâinii şi instrumentului de scris;
• îşi ajustează poziția foii, hârtiei folosite şi experimentează scrisul cu o varietate de instrumente de scris (creioane, pensule, computere);
• respectă spațiul, mărimea, ordinea literelor;
• scrie/ copiază cuvintele familiare (ex. numele propriu, mama, tata etc.);
• contribuie la scrieri colective (albume, jurnale, dicționare).

În grădiniță, activitățile din domeniul experiențial Limbă şi comunicare vizează dezvoltarea limbajului, sub aspectele vocabularului, ale gramaticii, ale sintaxei, dar şi ale înțelegerii semnificației mesajelor, ale comunicării (cuprinzând abilități de ascultare, comunicare orală şi scrisă, nonverbală şi verbală) şi preachizițiile pentru citit-scris şi însoțeşte dezvoltarea copiilor în fiecare dintre celelalte domenii. Practic, domeniul Limbă şi comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale şi scrise, precum şi abilitatea de a înțelege comunicarea verbală şi scrisă.

Bibliografie
1. Dumitrana, M., (1999), Educarea limbajului în învăţământul preşcolar – volumul I Comunicarea orală, Ed. Compania, Bucureşti
2. Dumitrana, M., (1999), Educarea limbajului în învăţământul preşcolar – volumul II Comunicarea scrisă, Ed. Compania, Bucureşti
3. Glava, A., Glava, C. (2002), Introducere în pedagogia preşcolară, Ed. Dacia, Cluj-Napoca
4. Glava, A. (coord.), Tătaru, L., Chiş, O., ref.şt. Chiş, V., (2014), Piramida cunoaşterii: repere metodice în aplicarea curriculumului preşcolar, Ed. Diamant, Piteşti
5. Pamfil, A., (2007), Elemente de didactica limbii române: clasele primare, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca