Rolul turismului școlar în activitățile didactice de la geografie

Turismul şcolar are un important rol instructiv-educativ şi recreativ în acelaşi timp. Valoarea instructive-educativă a excursiilor contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor, a interesului pentru geografie ca obiect de studiu, a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare şi lărgesc orizontul geografic. Activităţile turistice, indiferent de tipul acestora, întregesc efectul instructiv-educativ al activităţilor didactice, constituie o formă deosebit de utilă de realizare a legăturii între teorie şi practică. Ele stimulează dorinţa de cunoaştere şi curiozitatea de a înţelege temeinic fenomenele din natura înconjurătoare, ajută la formarea unor sentimente de dragoste faţă de natură. Prin conţinutul lor, excursiile şcolare oferă numeroase prilejuri de a forma la elevi înalte trăsături morale: dragoste faţă de muncă, spiritul de întrajutorare, respectul faţă de ceilalţi colegi şi dragoste faţă de mediu. Cunoaşterea pe cale nemijlocită de către elevi a naturii face ca excursia şcolară să poată fi considerată parte integrantă a procesului de învăţare, o adevărată metodă de învăţământ.

Indiferent de tipul lor, excursiile şcolare constituie un izvor important de cunoştinţe, de deosebită diversitate, fiind totodată un bun prilej pentru dobândirea unor priceperi şi deprinderi practice, utile în viaţă. Ele au o contribuţie deosebită şi în ceea ce priveşte dezvoltarea voinţei, disciplinei, iniţiativei, a spiritului de prietenie şi de grup, formând şi o serie de deprinderi gospodăreşti.

Dintre obiectivele turismului şcolar putem menţiona: cultivarea interesului pentru cercetarea şi explicarea corectă a unor procese şi fenomene naturale, pe baza observării directe în natură, să contribuie la îmbogăţirea cabinetelor şcolare cu noi colecţii mineralogice, etnografice, botanice, zoologice, să dezvolte spiritul de orientare în teren şi să aprofundeze cunoştinţele de orientare cu ajutorul hărţii, să dezvolte spiritul autogospodăresc, să antreneze un număr cât mai mare de elevi, educându-l astfel în spiritul respectului pentru natură şi a normelor turismului civilizat.

În cadrul turismului şcolar, rolul profesorului de geografie este deosebit de important deoarece cu ajutorul acestuia pot fi dobândite noi cunoştinţe prin perceperea directă a obiectelor şi fenomenelor.

Profesorul devine astfel nu un simplu însoţitor al elevilor ci mai ales un îndrumător atent al observaţiilor în natură ale acestora, având un rol decisiv în acest sens. Relaţia dintre tipurile de turism şcolar şi spaţiul geografic, este foarte flexibilă pe acelaşi teritoriu se pot practica mai multe tipuri de turism, selectivitatea aparţinând resurselor atractive din perimetrul dat.

În funcţie de timpul de desfăşurare, excursiile şcolare pot fi de scurtă durată (lecţii- aplicaţii în orizontul local) şi de lungă durată (pe diferite itinerarii în funcţie de scopul propus). În cadrul turismului şcolar un loc deosebit de important îl ocupă drumețiile pentru studierea orizontului local. Deşi banale la prima vedere, totuşi ele reprezintă un auxiliar preţios mai ales în predarea geografiei fizice, însuşirea unor cunoștințe noi remarcându-se o eficienţă deosebită pe această cale. În orizontul local se pot organiza şi realiza observaţii, exerciţii şi aplicaţii practice, ele sprijinind pregătirea nu numai teoretică ci şi din punct de vedere practic al elevilor.

Observaţiile directe în natură permit mai ales elevilor din clasele mici, să-şi formeze reprezentări clare asupra obiectelor şi fenomenelor geografice, cât şi unele noţiuni geografice. Ele formează la elevi deprinderea de a observa şi interpreta corect obiectele şi fenomenele geografice, de a preciza raporturile de cauzalitate şi corelaţiile dintre ele. Citirea hărţilor se realizează mai uşor prin confruntarea lor cu terenul, acestea putând avea utilitate şi în ceea ce priveşte căutarea unor fenomene geografice.

Cunoştinţele însuşite pe teren pot fi un sprijin evident petru elevi în ceea ce priveşte formarea unor deprinderi practice precum: calcularea debitului unui râu, cartarea unei alunecări de teren, analiza rocilor din malul abrupt al unei ape curgătoare, schiţarea profilului unui sol, realizarea unor crochiuri şi schițe panoramice şi reprezentarea pe acestea a teraselor, izvoarelor, alunecărilor de teren. Deși prezintă o valență deosebită lecțiile organizate în orizontul local cer o pregătire corespunzătoare a profesorului de geografie ce prezintă rol esențial în direcționarea observațiilor elevilor precum şi în ce privește formarea unor priceperi şi deprinderi corecte de lucru.

O altă formă a turismului şcolar o constituie expediţiile tematice scurte de 1- 3 zile, ele contribuind şi la lărgirea orizontului geografic al elevilor. Aceste expediţii pot fi organizate pentru studierea unor fenomene geografice pe un teritoriu mai vast şi pot fi de o mare diversitate: hidrologice, climatologice, geomorfologice, biografice. Activitatea propiu-zisă pe teren trebuie completată în mod necesar prin sistematizarea datelor culese pe teren şi întocmirea de hărţi, grafice, precum şi interpretarea corectă a lor.

Excursiile şi vizitele în oraşe şi întreprinderi dau posibilitatea elevilor să înţeleagă fenomenele de geografie economic urbană. Pe lângă rolul foarte important al lor în educarea elevilor în muncă, acestea contribuie şi la orientarea profesională a elevilor.

Un loc aparte între excursiile şcolare prezintă excursiile itinerante sau tabere, organizate la munte, acestea având cea mai mare complexitate, necesitând şi o pregătire minuţioasă şi foarte atentă din partea organizatorului acestuia. Putem spune că aceste excursii pe trasee medii şi lungi, atrag cel mai mult elevii, ele putând reprezenta un mijloc deosebit de util de cunoaştere din toate punctele de vedere a mediului înconjurător. Organizate în perioada vacanţei de vară, cu predilecţie ele sunt aşteptate încă de la începutul anului şcolar de numeroşi elevi, iubitori de turism şi natură.

Efectuarea excursiilor geografice necesită din partea profesorului de geografie o mare răspundere, atât privitor la conţinut, la scopul urmărit, cât şi la alegerea perioadei corespunzătoare, a modului de finalizare. În această direcţie, profesorul trebuie să acorde o atenţie deosebită organizării din toate punctele de vedere a excursiei, rezultatele finale ale acesteia depinzând de cele mai multe ori, de măsurile luate în acest sens: fixarea temei, itinerariul de parcurs, scopul, documentaţia bibliografică, aplicaţiile practice, posibilităţile de cazare, costul excursiei, mijloacele de transport. Toate aceste măsuri se referă la pregătirea tehnico-materială a excursiei. Totodată, se alcătuiesc grupele de elevi şi se stabilesc sarcinile specific fiecărei grupe, se recomandă echipamentul necesar, se prelucrează regulamentul excursiei şi în final se comunică exact ziua, ora şi locul de plecare şi înapoiere din excursie.

A doua etapă a excursiei școlare constă în desfășurarea efectivă a acesteia, elevii sub îndrumarea profesorului observând cu atenție elementele geografice, înregistrându-le potrivit atribuțiilor fiecăruia.

Etapa finală se desfășoară după încheierea deplasării pe teren și constă într-o întâlnire cu elevii în care fiecare grup desemnat prezintă observațiile şi datele culese pe întregul traseu al excursiei. În final sub îndrumarea atentă a cadrului didactic, se prezintă concluziile excursiei şi eficiența acestora pentru elevi. În urma excursiei se poate întocmi un jurnal al acesteia, reflectare a activității colectivului de elevi pe tot parcursul excursiei. El trebuie ţinut la zi cronologic cu toate etapele. Realizările grupelor şi munca specific a acestora, evidențiind prin aceasta şi deprinderile formate.

Deşi se remarcă un oarecare regres în ceea ce priveşte activitatea turistică şcolară în prezent, sunt necesare măsuri corespunzătoare revitalizării acestei activităţi de deosebită importanţă.

Bibliografie
1. Dulamă Maria Eliza (1996), Didactica Geografică, Editura Clusium, Cluj-Napoca.
2. Dulamă Maria Eliza (2002), Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în Geografie, Editura Clusium, Cluj-Napoca.
3. Tudor, T., Niţu, C. (1976), Invitaţie la drumeţie, Editura Cereş, Bucureşti.