Proiect de formare a cadrelor didactice din învățământul primar și preprimar conform modelului finlandez

Am cunoscut îndeaproape timp de o săptămână programul unei şcoli (învăţământ primar). Metodele şi strategiile folosite de profesorii finlandezi pot fi aplicate şi la noi în ţară, mai ales ca unele le folosim și noi în prezent. Jocul didactic este aplicat în fiecare lecție și aproape în orice moment al lecţiei. Activităţile didactice se bazează foarte mult pe mişcare, atenţie, lucru practic. Se pune accentul pe lucrul în perechi şi echipe mici, iar munca diferenţiată se are în vedere zilnic. Modul de organizare al procesului instructiv-educativ poate fi preluat şi adaptat. Profesorii finlandezi lucrează ca o adevarătă echipă, ajutându-se reciproc în realizarea activităților diferenţiate cu elevii.

Acest proiect s-a desfăşurat în perioada mai-decembrie 2013, în sectorul 6 din Bucureşti. În noiembrie 2013, în urma unei selecţii, am fost în schimb de experienţă/ seminar de formare, la Şcoala primară şi Grădiniţa din Masku – suburbie a oraşului Turku din Finlanda. Limba de comunicare a fost limba engleză.

Ce pot să povestesc din această experienţă unică?!

Orele de curs durează 45 minute,  pauzele dintre ore se desfăşoară obligatoriu în aer liber. Stilul de predare al profesorilor este dinamic, mobilizator, incitant, îmbinându-se armonios teoria cu practica. Elevii au un respect deosebit faţă de profesori şi se observă în orice moment politeţea şi simplitatea relaţiilor dintre ei. Chiar dacă nu se poartă uniformă, elevii sunt îmbrăcaţi simplu şi decent. În Finlanda, elevii merg în șosete sau papuci prin şcoala.

Sistemul educaţional din Finlanda este foarte bine gândit şi făcut în sprijinul elevilor. Educaţia şcolară se bazează pe dezvoltarea gândirii şi a expresiei, nu pe acumularea masivă de informaţii.

Şcoala era foarte bine dotată din punct de vedere al tehnologiei (în fiecare clasă există aparatura necesara desfăşurării în conditii optime a activităţii – videoproiector, sistem audio-video – acest aspect este valabil atât pentru mediul urban cât şi pentru cel rural).

Am participat la orele din ciclul primar de limba finlandeză, unde practic totul se întampla ca într-o poveste: lecţia din manual (puneau accent pe utilizarea manualelor) era proiectată pe ecran, iar elevii trebuia pur şi simplu să interpreteze prin jocuri de rol ce credeau ei ca se întampla acolo.

La o altă oră (de evaluare, de această dată) din ciclul primar, profesorul (învățătorul) era un simplu spectator: cunoştintele elevilor se testau de la elev la elev, unul punând întrebări, iar celălalt răspunzând sau adresându-i la rându-i, alte întrebări colegului. Aceasta era metoda eficientă de a testa dacă ambii au învăţat noţiunile respective. Se lucra permanent în perechi, încurajându-se  creativitatea şi manifestarea elevilor de orice natura ar fi fost ea: fiecare elev stătea în bancă exact cum dorea, nu într-o anumită poziţie, cu teama de a spune ceva pentru a fi mustrat, vorbea când dorea fără a aştepta să i se dea dreptul la replică, şi culmea ironiei, deşi se crea o oarecare zarvă, departe de-a fi un haos.

La ora de muzică se cântă la instrumentele muzicale din dotare, fiecăruia venindu-i rândul să cânte la fiecare dintre instrumente. Se cânta stând în picioare, pentru a putea utiliza instrumentele, alţii “tăvăliţi pe jos”, însă indiferent de postura acestora, fiecare elev se simţea în largul său de-a se manifesta. Libertatea de exprimare şi de manifestare a elevilor, poate nouă ne-ar fi părut o totală lipsă de respect, însă în Finlanda este departe de-a fi criticată, ci din contra, elevii erau pur şi simplu ei înşişi şi se purtau ca atare, fapt ce era cu desăvârşire apreciat.

La revenirea în ţară, după această vizită de studiu, am prezentat colegilor, coordonatorului de proiecte si programe, cât și în cadrul cercului pedagogic sector 6 – clasa pregătitoare, ceea ce am observat şi reprezintă noutate pentru noi.