Formarea cadrelor didactice din învățământul preșcolar

A investi continuu în educaţie înseamnă într-o bună măsură şi a asigura o pregătire de calitate pentru viitoarele cadre didactice. Pe lângă o pregătire teoretică de specialitate a profesorilor din învăţământul preşolar, mai este necesară o practică pedagogică bine organizată, pliată pe nevoile reale de învăţare şi cerinţele pieţii muncii.

Formarea cadrelor didactice a fost şi este o problematică la care întotdeauna s-a căutat răspuns, pentru nevoia de a se plia pe reforma continuă mereu declarată  în sistemul nostru de învăţământ.

Strategia  de dezvoltare a sistemului de formare iniţială şi continuă a cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar are ca acţiuni:
1. Dezvoltarea unei reţele permanente de instituţii (şcoli, grădiniţe) de aplicaţie pentru practica pedagogică prin convenţii bilaterale între instituţiile de învăţământ superior şi ISJ-uri;
2. Diversificarea relaţiilor de parteneriat cu instituţii ofertante de servicii pentru practica pedagogică alternativă.

Aceste strategii se aplică, dar trebuie însoţite de metodologii de realizare a acestor strategii de practică.

În literatura de specialitate sunt foarte puţine publicaţii sau autori care analizează în mod exhaustiv formarea cadrelor didactice preşcolare. Autorii care au vizat şi aceste aspecte sunt Romiţă Iucu, Emil Păun, Florea Voiculescu.

Dar şi educaţia preşcolară se supune aceloraşi schimbări, tranziţii şi reforme ca întregul sistem de învăţământ. În anul 2004, Florea Voiculescu realizează o critică a evoluţei sistemului educaţional menţionând că „în domeniul educaţiei, proiectele de schimbare, de la cele mai simple până la teoriile pedagogice sau concepţiile de reformă sistematică, sunt susceptibile de arbitrariu şi improvizaţie, de voluntarism sau, încă şi mai mult, că pot reprezenta interesele unor grupuri de forţe şi nu nevoile reale ale societăţii sau individului„.
În această lucrare, în care se analizează aspectele specifice formării cadrelor didactice  preşcolare, sunt înregistrate modificările esenţiale atât din punct de vedere al viziunii pedagogice, cât şi din punct de vedere al reformei sistematice.

Unul din aspectele care sunt în mod distinctiv accentuate în cadrul noilor modificări introduse în sistemul de învăţământ preşcolar ține de valorizarea pozitivă şi implicarea comunităţii locale în activitatea educaţională. Cadrul didactic preşcolar este punctul nodal unde se întâlnesc: familia, instituţia de învăţământ, comunitatea locală.

Romiţă Iucu remarcă această dinamică în extinderea cadrului social şi relaţional al cadrului didactic astfel: „paradigmele moderne, care asimilează statutul cadrului didactic aceluia de membru al unei structuri organizaţionale definite (şcoala) şi al unei comunităţi (profesionale,  locale), solicită o acceptare diferită a rolurilor şi a identităţilor profesionale, accentul fiind pus pe latura pragmatică, personală, reflexivă şi creativă a procesului de formare„. Acest domeniu de formare este încă unul cu carenţe.

Cele mai multe dintre cadrele didactice din mediul preşcolar abordează relaţia cu comunitatea la un nivel restrâns, înţeles astfel:
1. Diverse activităţi derulate cu şi/sau împreună cu părinţii (şedinţe cu parinţii, sponsorizări, donaţii, excursii, drumeţii);
2. Informări cu privire la progresul şcolar;
3. Sesizarea părinţilor cu privire la anumite dificultăţi de relaţionare cu copiii în cadrul colectivului grupei.

În foarte puţine cazuri  au fost înregistrate proiecte educaţionale şi parteneriate pe termen scurt între instituții de învățământ preșcolar şi actori externi mediului educațional, inclusiv cursuri de formare şi deseminare cu părinţii sau activităţi în  care au fost implicaţi activ copiii împreună cu părinţii.

Bibliografie:
Revista învăţământului preşcolar. Nr. 3-4/2011, Editura Arlequid.