Importanţa studierii istoriei în România

Prezentul articol reprezintă o pledoarie pentru studierea istoriei in şcoli şi totodată evidenţiază care sunt beneficiile studierii acestei discipline şcolare.
Articolul prezintă modul în care ajută istoria la dezvoltarea personalităţii elevilor şi la formarea acestora ca cetăţeni şi resurse pe piaţa muncii.

Omul  reprezintă cea mai importantă resursă a societăţii contemporane bazată pe democraţie, informatizare şi economie de piaţă.
Idealul educaţional al învăţământului românesc, care decurge din cel social, se referă la formarea integrală şi armonioasă a unei personalităţi creative şi autonome. Formarea unei personalităţi armonioase presupune ca elevul să primească o  educaţie intelectuală, estetică, fizică, tehnologică, profesională, moral-civică si religioasă, iar această educaţie o primeşte în şcoală.

Un rol important în educarea elevului din punct de vedere intelectual, estetic, moral-civic (şi nu numai) îl are istoria, alături de celelalte discipline şcolare. Totodată, valorile democraţiei care stau la baza societăţii actuale sunt propagate de istorie prin conţinuturile programelor şcolare şi prin valenţele educative ale obiectului istorie.

Pot spune că istoria ocupă primul loc în ansamblul disciplinelor cu impact instructiv şi educativ, şi asta pentru că permite reconstituirea trecutului şi explicarea acestuia şi pentru că are multiple valenţe educative şi formative. Împreună cu cultura civică istoria oferă elevilor un set de valori importante pentru traiul în societate, mai ales că societatea actuală este extrem de agitată din toate punctele de vedere iar existenţa noastră depinde de multe ori de modul în care există şi se comportă ceilalţi.

Se ştie foarte bine că „Historia magistra vitae”, pentru că doar atunci când îţi cunoşti trecutul poţi cel puţin să încerci să eviţi repetarea unor greşeli fatale, evident nu tot timpul. Nu putem aprecia prezentul sau intui viitorul dacă nu ne cunoaştem trecutul. Fiecare dintre noi are propria sa istorie, deci suntem produse ale istoriei şi de aceea trebuie sa o studiem cu acelaşi interes cu care ne-am studia pe noi înşine. Cum spunea marele istoric Nicolae Iorga, „Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişi, mai iubitori de om şi viaţă”. Dacă nu cunoaştem şi nu înţelegem istoria naţiei noastre şi a celorlalte popoare, nu avem cum să fim umani şi iubitori şi nu putem să-i acceptăm pe ceilalţi. Şi asta in condiţiile în care suntem  cetăţeni ai NATO şi UE. De aceea, se pune întrebarea “-Cum pot eu să ma comport la Roma dacă nu cunosc istoria Romei şi nu cunosc regulile de vieţuire în societatea mea?”

Istoria este disciplina şcolară care constituie şi fundament pentru cunoştinţele dobândite de elevi la discipline ca: limba şi literatura romană, cultura civică, geografia economică, filosofia, religia, etc.

Revenind la importanţa istoriei în formarea tinerilor ca cetăţeni – resurse pentru piaţa muncii pot spune ca această disciplină şcolară poate să contribuie determinant in formarea personalităţii acestor viitori cetăţeni. Acest rol e important în formarea personalităţii elevului prin faptul că permite:

• asimilarea unui sistem de cunoştinţe fundamentale;
• lărgirea orizontului de cultură generală;
• dezvoltarea interesului pentru cunoaştere;
• formarea deprinderilor de muncă intelectuală (localizarea, selectarea, organizarea şi evaluarea informaţiilor);
• dezvoltarea capacităţii de prelucrare, interpretare şi operare cu informaţiile;
• dezvoltarea inteligenţei şi creativităţii;
• formarea capacităţii de a gândi divergent;
• dezvoltarea capacităţii de a gândi logic, analitic, critic, sintetic şi interpretativ;
• formarea capacităţii de a gândi interdisciplinar;
• însuşirea culturii religioase constituită din informaţii privind istoria religiilor;
• dezvoltarea interesului pentru artă şi pentru frumos;
• formarea unui comportament moral-civic prin cunoaşterea  valorilor, principiilor şi normelor sociale de-a lungul timpului.

Toate lucrurile de mai sus sunt atinse în cadrul orelor de istorie prin programele şcolare de la toate clasele. Astfel :

• Tot timpul elevii îşi dezvoltă deprinderile de scris şi mai ales de citit, atât de necesare în înţelegerea mesajelor transmise de sursele istorice scrise;
• În toate lecţiile elevii dobandesc cunoştinţe de cultură generală;
• În toate lecţiile se stabilesc relaţiile de cauzalitate dintre evenimente, lucru care contribuie la dezvoltarea inteligenţei;
• În toate lecţiile este stârnit interesul pentru cunoaştere deoarece mereu sunt noţiuni noi;
• În fiecare lecţie elevii descoperă prin studiu individual informaţiile prin analiza textelor istorice;
• În toate lecţiile este lărgit orizontul geografic prin utilizarea hărţilor şi a atlaselor istorice dar şi prin realizarea unor hărţi de către elevi;
• În toate lecţiile se stimulează creativitatea prin folosirea algoritmizării;
• În lecţiile cu teme religioase se descoperă lucruri noi despre religiile lumii şi se promovează toleranţa religioasă;
• În lecţiile care tratează teme legate de cultură sunt dezvoltate dragostea faţă de arte şi faţă de ştiinţe precum şi înţelegerea evoluţiei unor descoperiri ştiinţifice;
• Tot timpul este pus accentul pe acceptarea diferenţelor dintre oameni şi pe promovarea lucrului în echipă;
• Tot timpul este stabilită legătura între local-naţional-universal.

În finalul acestui material, aş dori să mă opresc asupra unei laturi foarte importante a studierii istoriei şi anume  la valoarea morala numită patriotism. Această valoare morală este evitată in ultima perioadă în societatea romanească, deşi în şcoală se studiază  o unitate de învăţare dedicată patriotismului la cultură civică la clasa a VIII-a. Deşi există mulţi care acreditează ideea ruşinii de a fi român şi a defectelor noastre ca naţie ar trebui sa se ştie faptul ca nu există clasamente reale ale popoarelor lumii pe baza de calităţi şi defecte şi că toţi oamenii au calităţi şi defecte- asta fiind unicitatea fiinţei umane. Caragiale spunea ceva de genul “Zi-le oameni şi dă-le pace”.

De aceea consider că este imperios necesar să ne respectăm trecutul şi să ne iubim patria, să nu uităm cine am fost, cine suntem şi ce putem fi. Istoria este disciplina şcolară care ne dă şansa să facem toate lucrurile de mai sus. De aceea trebuie pus accentul pe menţinerea istoriei ca disciplină scolară şi pe solidizarea legăturii dintre tineri şi patria noastră. Şi să nu uităm de o deviză foarte cunoscută – “Unitate în diversitate”.

Bibliografie:
Ioniţă, Gh.I. – Metodica predarii istoriei, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1997.
Păun , Ştefan – Didactica istoriei, Editura Corint, Bucureşti, 2001.
Stoica, Marin – Pedagogie şi psihologie, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002.