Cultură și civilizație românească în Italia

Generația de copii a românilor plecați prin lume vorbește românește doar într-o proporție de 30%. Ceea ce ne propunem noi este să le oferim carte românească românilor din diaspora, pentru a nu-și uita limba, pentru a rămâne în legătură culturală și spirituală cu glia strămoșilor, pentru a păstra identitatea și tradițiile românești.

Exilul românilor în Uniunea Europeană cunoaște cea mai mare pondere, dintre toate țările europene. Scăderea demografică de care suferă România a numărat peste 66.718 locuitori anul trecut. În Europa, România are cea mai mare diasporă. În diasporă se nasc mai mulți copii decât în patria natală. Acest fapt este îngrijorător și considerăm că este nevoie de o acțiune de salvare. Cine pe cine va ajunge să salveze: diaspora pe cei din Patria mamă sau Patria mamă pe cei din diaspora? Acțiunea poate fi reciprocă. Fiecare dintre noi ar trebui să spună: ”Mie-mi pasă de ceea ce se întâmplă cu neamul meu”.

Analizând din perspectivă personală nevoile cu care se confruntă cei plecați din familia mea în Italia, am constatat că nevoile de la nivel micro sunt, de fapt, aceleași ca și nevoile de la nivel macro. Dacă cei trei frați ai mei din diasporă au așa mare nevoie de păstrarea valorilor și identității românești, cu cât mai mult au cei care s-au înstrăinat și nu mai au multe legături în țară. După ani de peregrinări prin Italia, am încercat să fac ceva pentru acești români, care sunt parte a ființei noastre naționale. De câțiva ani, am întreprins câteva acțiuni culturale prin care am venit în sprijinul comunităților românești din diaspora pentru păstrarea valorilor identității românești.  Astfel, de câte ori mă aflam într-o comunitate eclezială sau în alta, în mod special în zona de nord a Italiei, eram invitată în fața Sfântului Altar, pentru a ține un discurs credincioșilor privind diversele valori românești prin care să se păstreze vie conștiința națională. În mai multe rânduri am realizat vernisajul unor expoziții de fotografie, intitulate ”Frumusețea satului românesc văzută prin ochii copiilor” prin care, românii înstrăinați, reveneau ”acasă” prin intermediul acestor mijloace vizuale. Un alt proiect a fost implicarea copiilor din diaspora într-un concurs online de cultură religioasă întitulat ”Alături de Hristos în Europa secolului XXI” , concurs realizat împreună cu câțiva profesori de religie, la care au participat nouă țări.  De asemenea, proiectul de promovare a culturii tradiționale românești prin care am inițiat o Șezătoare online cu comunitatea românească de copii din Parohia Asolo, Protopopiatul Veneția. Un penultim proiect a fost cel de Promovare a Limbii Române având ca beneficiari comunitatea românească de la Bassano del Grappa, protopopiatul de la Verona. Pentru comunitățile din nordul Italiei, s-a colectat carte românească de la elevii din cinci școli clujene, carte care va constitui fondul de bibliotecă românească din cadrul parohiilor de unde vor putea să împrumute, atât părinții cât și copiii din diaspora.

De peste două decenii, frații noștri români au peregrinat prin lume căutând fericire și bunăstarea adusă de bani. Poate că unii au găsit-o. Dar aceasta este o fericire care poate dispărea oricând. Ei nu și-au dat seama că, odată plecați, au riscat să piardă o mare bogăție care nu poate fi furată de nimeni și de nimic: limba română. Pentru a nu-și uita limba dulce românească, pe lângă graiul și comunicarea din sânul familiei, care, de multe ori se face în limba țării respective, este nevoie  și de carte românească în fiecare casă. Cei mai mulți dintre ei și-au dus o singură carte, cea de rugăciuni, pentru că nu au putut concepe să se roage într-o altă limbă. Pentru ei, Dumnezeu era român. Acest ”Român” i-a mai ținut aproape de glia strămoșilor.

Pentru ca negura timpului să nu le secere rădăcinile, am propus acest proiect de a colecta carte românească pentru sufletele românilor care încă mai vor să rămână români. Generația de copii a românilor plecați prin lume vorbește românește doar într-o proporție de 30%. Următoarea generație, dacă va mai articula câteva cuvinte în limba română va fi o minune, iar a treia generație nu va mai vorbi deloc românește. Vor ști doar că rădăcinile lor sunt într-un leagăn străvechi pe care l-au legănat dacii și romanii. Ceea ce ne propunem noi este să oferim carte românească pentru acestă generație de copii care, în afară de tehnologie, nu au altă sursă de inspirație românească. Cartea dorim să fie seva care va izvorî din rădăcinile strămoșilor iar ei să fie prelungirile pe sub pământ ale celor ce au sfințit limba română cu prețul sângelui lor. Să nu lăsăm să moară limba română, oriunde ar fi frații noștri, căci ne piere limba și ne piere neamul. Fiecare are o carte în casă pe care o poate dărui unui suflet de român. Iată o mărturie a unui copil român din Italia: ”Dacă voi primi un manual de istorie sau o carte românească, oricât de uzată ar fi, pentru mine va fi Biblia sufletului meu. Ca pe o carte sfântă am să o țin în bibliotecă și o voi răsfoi cu mare grijă, ca să o las și copiilor mei ca să nu uite limba străbunilor mei.”

În acest moment suntem în derularea unui alt proiect de colectare a manualelor școlare  (Limba și Literatura Română, Istoria Românilor, Geografia României) care nu mai respectă programa actuală, dar care sunt foarte bune, atât în formă cât și în fond. Aceste manuale vor fi transferate de la bibliotecile școlilor clujene, pe Episcopia Italiei de unde vor fi distribuie celor 19 protopopiate.  Același proiect se va replica și pentru alte Mitropolii din Europa cu care am luat legătura.  Este un proces destul de anevoios, dar nu imposibil.

Ultimul proiect este cu totul inedit în istoria țării noastre. Reprezintă un proiect pilot care a avut un impact extraordinar, atât asupra comunităților din nordul Italiei, cât și asupra elevelor noastre din cadrul Colegiului Național Pedagogic ”Gheorghe Lazăr” unde îmi desfășor activitatea. Proiectul se intitulează ”Cultură și civilizație românească în Italia”. Au fost vizate Protopopiatele Veneția, și Parohia Bassano del Grappa din Protopopiatul de la Verona. S-a desfășurat sub forma unor școli de vară, unde protagonistele acestui proiect au fost 22 de eleve ale Colegiului nostru și patru teologi, doi studenți și doi elevi seminariști. Elevele noastre, în calitate de viitoare învățătoare, au livrat cursuri de Limba și Literatura Română, Istoria Românilor și Geografia României.

De asemenea, am promovat valorile identității românești regăsite și în tradițiile noastre strămoșești. Pentru aceste valori, în cadrul acestui proiect a venit cu noi în Italia, renumitul meșter popular, Pălăguța Hodor, în vârstă de 72 de ani din  Slătioara, comuna Bârsana. Încă din iarnă am trimis  două războaie de țesut, unul în parohia Bassano, iar altul la Asolo, unde copiii au fost învățați să toarcă și să țeasă trăistuțe maramureșene. Activitățile artistice și tradiționale s-au realizat sub forma atelierelor, unde elevii s-au deprins cu confecționarea de metaniere, brățări, cruciulițe, cusutul unor semne de carte cu motive tradiționale, țesut și tors. Pe lângă ateliere, copiii au fost inițiați în arta dansului popular, a cântecelor populare și a cântecelor patriotice.

Beneficiarii acestui proiect au fost 55 de copii români din diaspora italiană de  la Bassano respectiv 80, la Veneția, copii cuprinși între vârstele 6-13 ani. Proiectul s-a desfășurat din iunie 2017 până în iulie 2017. La Veneția am trimis două grupe de eleve sub coordonarea pr. dr. Ioan ,Emilian Raza, a d-rei prof. Lioara Petruț, care a acoperit toată perioada proiectului, și a d-nei învățătoare Iulia Chende, iar la Bassano, am coordonat personal proiectul. Invitatul de onoare al acestei școli de vară a fost directorul Colegiului Național Pedagogic ”Gheorghe Lazăr”, prof. dr. Mircea Bertea, care a venit în Italia pentru a cunoaște comunitățile eclesiale de la Prtotopopiatele de la Verona și Veneția, respectiv, parohia Bassano unde s-a desfășurat acest voluntariat. Impresionat de această mișcare culturală și misionară pentru păstrarea identității românești în rândul copiilor din diaspora română din Italia, unde și-a trimis elevele, dar și de generozitatea și ospitalitatea extraordinară a românilor din aceste cetăți, a stabilit semnarea unui protocol pentru implicarea elevelor pedagogiste în activitățile cuturale și tradiționale românești din acestor protopopiate. Semnarea protocolului se va face cu Episcopia ortodoxă de la Roma, care și-a exprimat admirația pentru necesitatea unui astfel de proiect dar și dorința de a replica această acțiune la nivelul întregii Italii, sub purtarea de grijă a PS Episcop Siluan.

Prezența elevelor în parohiile românești din Italia, ori de câte ori va fi nevoie, se va face sub forma unei practici comasate, practică pe care ar putea să o facă în orașele și satele de unde provin aceste eleve. Dar cel mai mare câștig este realizarea acestei practici în diasporă, pentru că beneficiul este multiplu: în primul rând, experiența inedită a elevelor în cadrul acestui proiect pilot, care poate lua amploare în toată Italia, în rândul parohiilor românești, iar în al doilea rând, într-un mod mult mai extins, beneficiul asupra copiilor, cărora li se descoperă limba, istoria și tradițiile neamului, asupra părinților, care nu au timpul și cunoștințele necesare  pentru a le transmite copiilor lor, așa cum pot să o facă elevele pedagogiste în calitate de viitoare învățătoare, dar și asupra comunității eclesiale care se întregește și se întărește prin păstrarea valorilor identității românești.

Un alt obiectiv de cultură românească a fost vizitarea Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. Aici ni s-a prezentat istoricul acestei case românești, cumpărată de Nicolae Iorga, unde era găzduită expoziția bienală de artă, precum și impresionanta biblioteca românească. Sub patronajul acestui Institut de cultură de la Veneția am organizat foarte multe din manifestările culturale pe care le-am întreprins pentru Italia, de-a lungul acestui an, cu elevele din Colegiul nostru, instituție care ne-a pus la dispoziție logo-ul pentru orice știre și afiș.

Școala de vară, cuprinzând și Sărbătoarea Sânzienelor, a dat ocazia animatorilor să pregătească, împreună cu copilașii din parohie, un spectacol tradițional cu ocazia acestei sărbători. Eu, fiind originară din Maramureș, am adus de acasă, de la Borșa, trei făclii tradiționale cu așchii îmbibate în rășină care au fost aprinse și rotite de către feciori, în strigăturile tradiționale ”Făclia măi coconi”. Mireasma mirosului de tămâie, i-a făcut de românii prezenți la manifestarea artistică, să se simtă ca acasă, în România, în vremea copilăriei lor. Elevele pedagogiste și tinerii teologi au pregătit și o suită de dansuri tradiționale în care i-au implicat și pe copilașii români din parohie, dar și o pleiadă de cântece tradiționale care a cuprins ritualul cununilor de sânziene aruncate pe acoperișul din apropierea bisericii.

Sărbătoarea a  fost întregită și de Expoziția de fotografie adusă de la Cluj, intitulată ”Frumusețea satului românesc văzută prin ochii copiilor”, prin intermediul căreia, credincioșii au fost purtați imaginar în satele și casele pe care le-au părăsit pentru un trai mai bun. Această expoziție a cuprins fotografii cu biserici de lemn, case vechi, costume populare și peisaje din lumea satului românesc.

Un fenomen inedit s-a petrecut în cadrul acestui proiect, și anume, două eleve din Colegiul nostru, de confesiune penticostală și baptistă și-au exprimat dorința de a cunoaște Biserica Ortodoxă și să facă misiune culturală în rândul copiilor din diaspora română de la Veneția. S-au implicat cu devotament în tot ceea ce a presupus proiectul. Au ajutat și la echipele de predare a religiei. Au ajutat copiii la pictarea icoanelor pe sticlă. Au participat la toate Sfintele Liturghii. Una dintre ele având numele Antonia, a dorit să ajungă la moaștele Sfântului Anton de Padova, ceea ce a și făcut. Au rămas impresionate de ceea ce înseamnă Biserica Ortodoxă în adevărata ei splendoare. Au cunoscut credincioșii ortodocși și pe părintele care era plin de devotament. S-au arătat interesate să se mai implice în astfel de proiecte ale Bisericii noastre.

Generozitatea și ospitalitatea credincioșilor din Veneția, Verona și Bassano,  le-a făcut pe elevele Colegiului și pe teologi să-și exprime regretul că se despart de aceste comunități  unde au simțit că sunt ”acasă”, unde românii de acolo trăiesc mult mai profund credința și mai puternic românitatea, pentru că ei conștientizează misionar aceste valori. Despărțirea cea mai grea a fost de copiii pe care i-au format și care s-au lipit de sufletele lor. În același timp și-au mărturisit dorința de a se reîntoarce în sânul familiilor de români care le-au găzduit în cadrul acestui proiect. Sufletele de aur ale acestui proiect, dincolo de granițele țării, au fost: părintele Cristian Mănășturean și d-na preoteasă Mihaela Mănășturean de la  Parohia Bassano, protopopul maramureșean  Codrea Gabriel de la Verona și neobositul protopop  Matei Avram de la Veneția.

Am socoti un act de eroism al elevelor noastre prin implicarea lor în acest proiect. Nu a fost ușor să lucreze cu atât de mulți copii, mai cu seamă cu unii dintre ei care nu știau limba română sau nu o înțelegeau ușor. Necunoscutele au fost multe, dar, o dată intrate în holda semănatului, au simțit că primesc putere și munca lor dă rod. Au simțit, cu adevărat că sunt „acasă”, că aceasta le este menirea în calitate de viitoare dăscălițe, că este atât de multă nevoie de noi acolo, în exil. Ceea ce am inițiat, nu este decât o deschidere a unor porți care vor rămâne mereu deschise pentru a nu seca seva răsărită din rădăcinile străbunilor. Pentru că noi, Colegiul Pedagogic de la Cluj, nu vom putea face față acestor provocări de semănare a limbii române și a valorilor identității românești, vom fi nevoiți să ne îndreptăm și spre alte licee pedagogice din țară, pe care să le mobilizăm și spre alte comunități românești din diaspora. Am primit, deja, solicitări și spre alte comunități românești din Europa, nu numai din Italia. Este doar un început, cu un impact deosebit asupra comunităților din diaspora, dar și asupra școlii noastre care este gata să trimită în ”misiune culturală și spirituală” elevele și profesoarele noastre, ori de câte ori va fi nevoie.