Bune practici pentru promovarea lecturii în grădiniță

Într-o lume în care tehnologia este cea în jurul căreia ne conturăm viețile, într-o lume în care „Șotronul” , „Rațele și vânătorii” sunt doar jocuri din vremea când nu existau tabletele , în vremurile în care „Nicolae Grigorescu” este doar numele ce apare pe replica (sau cum spun tinerii din ziua de azi… fake-ul) de pe peretele sufrageriei din casa mătușii de la țară, în vremea în care „nu am timp acum!” stă pe buzele tuturor, este cazul să încercăm să schimbăm ceva, atât cât putem.
Lecturile sunt cele care ne ajută la îmbogățirea vocabularului, ne dezvoltă gândirea logică, ne solicită imaginația, ne oferă informații prețioase dar mai ales cele care ne deschid orizonturi unde cu greu putem ajunge. În momentul în care copiii pășesc dincolo de ușa grădiniței, pentru o parte dintre ei înseamnă pătrunderea într-o lume în care adulții abia dacă au timp să le spună „noapte bună” înainte de a-i adormi iar pentru alții o lume în care adulții se transformă și ei în copii și petrec timp alături de copiii lor.

Putem consilia părinții în vederea conștientizării rolului lecturii atât în viața lor, dar mai ales a copiilor.

Exemple de activități ce ar putea fi desfășurate cu aceștia sunt nenumărate, însă primul pas și anume cel al convingerii părinților în acest sens, este cel mai important. Convingerea micuților și atragerea acestora în lumea cărților ține de măiestria cadrului didactic, de posibilitățile materiale ale acestuia și de creativitatea sa. Punerea la dispoziție a unei biblioteci, dotată cu cărți corespunzătoare vârstei și nevoilor copiilor, punerea la dispoziție a acestora în orice moment al zilei alături de crearea unor activități în care poveștile spuse de cadrul didactic sunt un adevărat balsam pentru sufletele micuților, buna-dispoziție, dăruirea, talentele de povestitor și momentul ales cu grijă pentru astfel de activități vor crea un cadru propice ce va contribui la stimularea interesului copiilor pentru lectură. Citind copiilor chiar și înainte să poată înțelege, îi învață să asocieze cărțile cu afecțiune, oferind o carte unui prieten îi vei face un cadou extraordinar pentru ca ea este genul de cadou ce poate fi deschis iar și iar pentru ca doar ea este „cea mai complicată și mai măreață dintre minunile create de omenire în calea ei spre fericire”

Când rostesc cuvântul „lectură” îmi vin în minte cuvintele lui Mircea Eliade: „Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osândă. Citim ca să trecem examenele, să ne informăm sau citim din profesiune. Mă gândesc însă că lectura ar putea implica şi funcţii mai nobile, adică mai fireşti.” Şi nu pot să nu afirm, la rândul meu, faptul că trăim într-o societate în care locul lecturii este luat de noile tehnologii, de noile site-uri de socializare, unde majoritatea dintre noi petrecem timp pentru a ne relaxa, pentru a evada din cotidian. Efectele produse de aceste sunt din ce în ce mai vizibile mai ales în rândul tinerilor.

În grădiniţe, cadrele didactice încearcă să utilizeze metode cât mai moderne, încearcă să ţină pasul cu noile tehnologii, pentru că observă că micuţii preşcolari nu mai sunt foarte atraşi de ceea ce odată ne captiva şi ne lăsa cu gura căscată, la propriu. Este foarte bine să încercăm să evoluăm, să fim la curent cu noutăţile însă parerea mea este că trebuie să fim într-atât de creative încât să îmbinăm elementele noi cu cele tradiţionale astfel încât scopul propus să se materializeze.

După cum ştim, micuţii preşcolari copiază foarte mult comportamentele adulţilor din jurul lor (părinţi, cadre didactice, bunici, vecini, etc). Consider că primul pas pe care trebuie să il facem este să încercăm, pe cât putem să „educăm” în acest sens adulţii (cei cu care interacţionăm şi noi şi copiii). Cel mai bine ar fi ca la sesiunile de consiliere, să-i îndrumăm să ofere copiilor un model în acest sens.

S-ar putea crea un club de lectură. În fiecare lună (la început, după care la două săptămâni) să rugăm părinţii să citească copiilor o anumită carte (de preferat este ca această carte să fie aleasă de catre cadrul didactic şi să respecte particularităţile de vârstă ale copiilor dar şi să se încadreze în una din temele pe care doreşte să le abordeze în viitorul apropiat). După aceea, se aprofundează în cadrul activităţilor povestea, împlicând toţi copiii. Aceştia vor fi recompensaţi cu diverse stimulente în funcţie de creativitatea şi de posibilităţile cadrului didactic.

Următorul pas ar fi să punem la dispoziţia copiilor o întreagă bibliotecă, amenajată într-un loc mai retras pentru a oferi mai multă linişte celor care doresc să rasfoiască o carte. Stiu! Micuţii nu ştiu să citească! Nu ştiu să citească cuvintele scrise, însă, dacă avem grijă, îi putem învăţa să citească imagini, să facă conexiuni şi să lege totul frumos. Biblioteca trebuie să ofere cărţile la nivelul copiilor, să conţină cărţi accesibile vârstei şi să cuprindă teme din rândul celor abordate în cadrul activităţilor zilnice şi nu numai.

Odată oferite pentru a fi studiate, la liberă alegere, se va face un instructaj privind utilizarea acestora. Părinţii pot fi îndrumaţi să pună şi acasă la dispoziţia copilului, în camera acestuia, o bibliotecă iar în ceea ce priveşte conţinutul acesteia, puteţi oferi o listă cu diverse cărţi educative din care aş recomanda să nu lipsească poveştile terapeutice pentru copii care reprezintă un adevărat elixir în rândul poveştilor. Rolul acestor poveşti terapeutice este foarte important pentru a-i ajuta pe copii să îşi depăşească anumite temeri prin identificarea cu personalul din poveste care are aceleaşi frici, dar reuşeşte, în final, să le învingă.

Grădiniţa este locul în care preşcolarul are primele experienţe în domeniul cititului şi scrisului prin contactul cu poezia, lectura, povestea…..cu cartea. Aceasta trebuie să conţină imagini sugestive, deoarece imaginile, desenele sunt foarte importante la vârsta preşcolară, ele nu reprezintă doar imagini ci şi acte pline de semnificaţie. Un desen devine astfel un simbol care evocă un obiect, o imagine, o idee sau un sentiment care îl face pe copil să acţioneze instinctiv.

Copilul trebuie să fie motivat şi să i se capteze atenţia pentru a răsfoi cartea, trebuie să o vadă ca pe un domeniu care merită să fie descoperit, ca pe un prieten adevarat care îi vorbeşte şi îi dă sfaturi bune mereu. Poate ca v-aţi dat seamă că micuţilor le place să le citim poveşti, le place să ne vadă cum ne „transformăm” în personajul său preferat… Lucrul acesta este foarte important! Aşadar, modelaţi-vă vocea, încercaţi să vă imaginaţi că sunteţi rând pe rând povestitor, personaj pozitiv sau negativ, faceţi pauze atunci când doriţi să creşteţi suspansul, citiţi mai repede atunci când totul pare că se petrece rapid, vorbiţi în şoaptă atunci când micuţii se foiesc şi întotdeauna duceţi povestea la sfărşit.

Cititul nu e doar un mod în care petrecem timp de calitate alături de copii, ci este la fel de important pentru dezvoltarea copiilor, ca şi jocul. Povestirea este una dintre cele mai îndrăgite activităţi dirijate din grădiniţă, care satisface nevoia de cunoaştere şi de afectivitate a copiilor, le stimulează imaginaţia şi le creează cadru optim de comunicare.

În ceea ce priveşte tematica lecturilor pentru copii, aceasta este foarte bogată şi reuneşte unele dintre cele mai frumoase versuri şi povestiri ale scriitorilor clasici pe care aceştia să le asculte şi să se bucure de atmosfera de poveste transmisă. Tocmai de aceea textele se pretează lecturii, ascultării, oferind libertatea cadrului didactic de a desfăşura diferite jocuri: ”Ce vers îţi aminteşti din…?”, ”Cu ce personaj vrei să semeni şi de ce?”, etc.

Copilul preşcolar are o imaginaţie foarte bogată şi o minte însetată de curiozitate, acesta se joacă cu imaginile, cuvintele, creează şi inventează diferite scene. Ţinând cont de aceste lucruri, adultul din viaţa lui are rolul de a-l ajuta să îşi satisfacă această curiozitate, îndemnându-l mereu să pună întrebări şi să fie creativ. Aşadar, lectura dezvoltă atât imaginaţia copiilor, deoarece aceştia vor avea o bază solidă pentru a putea creea noi întâmplări imaginare cu personaje favorite, uneori schimbând finalul la poveşti deja cunoscute, dar şi curiozitatea, pentru că oferă posibilitatea copiilor să pună mai multe întrebări şi să fie mai interesaţi de întâmplările prin care trec personajele lor îndrăgite.

Poveştile şi basmele povestite copiilor au valoare formativ-educativă, contribuind la formarea unor trăsături etice şi morale. Copiii îşi aleg modele de comportament şi de viaţă, cunosc întruchipările binelui şi ale răului şi odată ajuns la şcoală, copilul învaţă foarte repede să citească.

Un copil care a intrat de mic în contact cu cartea, cu lumea cuvintelor şi a informaţiilor, a auzit termeni şi expresii noi, mai puţin frecvente în viaţa de zi cu zi, îşi va dezvolta vocabularul şi se va integra mai uşor în peisajul şcolar, fapt ce va avea un puternic impact pozitiv asupra performanţelor şcolare şi al capacităţilor de învăţare.

Însă un copil care începe să asculte poveşti abia cand ajunge la grădiniţă este foarte încântat la început, dar nu reuşeşte să îşi menţină atenţia activă până la sfârşit, oboseşte repede şi este perturbat de orice zgomot sau mişcare din jurul lui, neavând obişnuinţa de a urmări o lectură. Astfel obiectivul lecturii nu este realizat, iar receptarea textului şi a mesajului este deficitară, copilul neputându-se bucura pe deplin de frumuseţea poveştii.

Cartea oferă prilejul de a organiza şi desfăşura diferite jocuri-exerciţiu cu scopul dezvoltării vorbirii, a auzului fonematic, a capacităţii copiilor de a gândi logic, de a face legatura dintre cauză şi efect, educarea simţului estetic, dar şi pentru cultivarea imaginaţiei, a flexibilităţii gândirii.

În concluzie, prezenţa cărţilor încă din primul an al copilului este foarte împortantă, pentru că îl apropie de lumea cuvintelor şi a poveştilor, îl determină să îndrăgească lectura şi să o aleagă în detrimentul altor modalităţi de a-şi petrece timpul liber, activitate care îl va ajuta ulterior să se dezvolte armonios din punct de vedere al personalităţii.

Bibliografie:
1. Dumitrana, Magdalena – Educarea limbajului în învăţământul preşcolar, vol.I şi II, Ed.Compania, Bucureşti, 1999, 2001
2. Dumitrana, Magdalena – Copilul, familia şi grădiniţa, Ed.Compania, Bucureşti, 2000
3. Mitu, Florica – Metodica activităţilor de educare a limbajului, Ed.Pro Humanitas, Bucureşti, 2000
4. Rogojinaru, Adela – O introducere în literatura pentru copii, Oscar Print, Bucureşti, 1999
5. Stanciu, Ilie – Literatura pentru copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968
6. Vraşmaş, Adina, Ecaterina – Consilierea şi educaţia părinţilor, Ed.Aramis, Bucureşti, 2002