Abordarea interdisciplinară în dezvoltarea limbajului și a comunicării la preșcolari și elevi din clasele pregătitoare, I și a II-a

De-a lungul timpului, lucrând atât în cadrul învățământului preșcolar, cât și primar, am remarcat că preșcolarii și elevii trebuie puși în situația de a asculta cu atenție explicațiile cadrului didactic, să primească și să observe ce i se demonstrează, să verbalizeze ceea ce a văzut, a auzit și a făcut. Astfel, copilul învață să comunice cu cei din jur, se integrează în climatul educativ al grădiniței, școlii. Dezvoltarea vorbirii și a gândirii copiilor este un proces complex care se realizează prin relațiile verbale în context interdisciplinar, de-a lungul școlarității.

Dezvoltarea limbajului și a comunicării, a vorbirii corecte în limba română ocupă un loc important în procesul activității instructiv-educative ce se desfășoară în grădiniță și școală. Astfel, în orice activitate desfășurată (observare, activitate muzicală, activitate plastică, calcul matematic, etc ) se realizează totodată și sarcini legate de însușirea corectă a limbii, de dezvoltare a limbajului și a comunicării.

Se impune o abordare interdisciplinară în realizarea sarcinilor dezvoltării limbajului, a vorbirii copiilor, cadrele didactice vor valorifica fiecare posibilitate de cultivare a exprimării verbale a copiilor în diferite împrejurări, strâns legate de specificul activității desfășurate, a disciplinei predate.

Funcțiile limbajului (comunicativă, cognitivă, reglatoare) întăresc rolul său conducător în dezvoltarea psihică a copilului, în cultivarea proceselor psihice, în dezvoltarea gândirii și stimularea inteligenței, a creativității.

Comunicarea implică transmiterea mesajului informațional (convertit în semnale codificate), receptarea și decodarea semnalelor primite, cu ajutorul cuvintelor se transmit (recepționează) conținuturile imagistice, noționale, conceptuale, etc.
Prin intermediul cuvintelor (purtătoarele informației) copilul își exprimă dorințele, nevoile, gândurile, emoțiile, intențiile, denumește obiectele, ființele, fenomenele din realitatea înconjurătoare. Astfel, funcția cognitivă a limbajului se împlinește prin actul comunicării. Limbajul copilului, în raport cu funcțiile sale, deține un rol foarte important în autorealizarea personalității copilului.

Obiectivele educației cognitive și de limbaj se înfăptuiesc în grădiniță și școală, atât prin activitățile special organizate în acest scop, cât și prin toate celelalte activități/ discipline. Rolul limbajului și al comunicării este hotărâtor în formarea și dezvoltarea personalității copilului, reglează capacitatea copilului de a relaționa cu ceilalți copii și cu adulții, de a interacționa cu mediul, de a-l cunoaște și de a-l stăpâni prin explorări, încercări, experimente, fiecare copil descoperindu-și propria identitate, dobândind deprinderi de a învăța.

La grădiniță, educatoarea are sarcina de a valorifica permanent orice posibilitate de cultivare a exprimării verbale a copiilor în timpul jocurilor de creație, în activitățile de cunoaștere a mediului, a celor cu conținut matematic, în activitățile artistico-plastice și abilități practice, de educație muzicală, educație psihomotrică. Jocurile didactice îmbogățesc vocabularul copiilor (copiii trebuie să denumească, să descrie, să compare, să grupeze obiecte de același fel, să identifice, să selecteze, să interpreteze cântece etc.), astfel se precizează și se fixează atât cuvintele noi, cât și cele însușite în activitățile anterioare.

În cadrul activităților cu conținut matematic, prin acțiunile directe ale copiilor de a observa și mânui obiecte, jucării, imagini, prin deprinderea de a selecta și clasifica după anumite însușiri, de a sesiza însușirile de formă, culoare, mărime a acestora, prin formarea unor deprinderi de activitate intelectuală: de a asculta cerințele formulate, de a răspunde la întrebări, educatoarea stimulează și dezvoltă gândirea copiilor pe baza îmbogățirii și activizării limbajului. Educatoarea cultivă dialogul, comunicarea activă între preșcolari, între aceștia și educatoare, le cultivă limbajul monologat, le formează deprinderile de exprimare independentă a judecăților, opiniilor.

Vocabularul copiilor se îmbogățește continuu în cadrul activităților de antrenament grafic, a activităților de educație pentru știință, cunoașterea mediului, activităților muzicale și de educație fizică.

Pe parcursul activității mele în cadrul învățământului preșcolar am organizat și desfășurat procesul instructiv-educativ urmărind cu prioritate dezvoltarea limbajului și comunicării, a vorbirii corecte în limba română, elemente care asigură integrarea corespunzătoare a copilului în școală.

Începând cu clasa pregătitoare, precum și în clasele I și a II-a, dezvoltarea vorbirii și a gândirii nu se rezumă doar la realizarea obiectivelor programei acestei discipline, învățătorul realizând-o prin conținutul tuturor disciplinelor predate. În cadrul tuturor obiectivelor, învățătorul urmărește ca fiecare elev să își însușească normele unei exprimări clare, corecte, cursive, expresive, coerente, să-și formeze deprinderile necesare de a se servi eficient de limbă ca mijloc de comunicare și de gândire.

Elevii sunt învățați să comunice corect oral și prin scris, prin cuvinte, simboluri și imagini, prin elemente de limbaj plastic și compoziții aplicative, să știe să asculte, să înțeleagă și să execute o sarcină transmisă, să răspundă la întrebări și să pună întrebări celui cu care vorbește, să folosească vocabularul adecvat, termenii potriviți, să știe să compare, să facă analogii, distincții, să argumenteze, să stabilească raporturi și să analizeze corectitudinea unui raționament.

La matematică, de exemplu, vocabularul elevilor clasei I se îmbogățește cu noțiuni ca: numărul natural, relații dintre numerele naturale, unități, zeci, sute, operații cu numere naturale, termeni, sumă, adunare, descăzut, scăzător, diferență, rest, unități de măsură (metrul, litrul, kilogramul, leul, ora) etc, în timp ce în clasa a II-a elevii sunt în măsură să citească și să scrie numerele naturale mai mici sau egale cu 1000. Dintre termenii noi, cu care operează frecvent elevii clasei a II-a amintesc: adunare repetată, înmulțire, comutativitate, factori, produs, împărțire, deîmpărțit-împărțitor, cu noțiuni desemnând elemente intuitive de geometrie (linii drepte, frânte, curbe închise, deschise, segment de dreaptă, lungime, lățime, înălțime), precum și cu alte unități de măsurat lungimea.
Cu toate aceste noțiuni, elevii claselor pregătitoare, I și a II-a trebuie să verbalizeze, pentru a le folosi corect și conștient, îmbogățindu-și astfel, vocabularul și lărgindu-și orizontul cognitiv. Vocabularul activ și pasiv al elevilor se îmbogățește foarte mult și prin asimilarea cunoștințelor transmise, a informațiilor primite în cadrul obiectelor de studiu.

Aprofundând cunoștințele dobândite la ciclul preșcolar, elevii își lărgesc orizontul cunoașterii, își dezvoltă capacitatea de a descrie, percepe, clasifica viețuitoarele și modul lor de viață pe baza unor criterii, a fenomenelor observate. În atenție învățătorului trebuie să stea educarea capacității elevilor de a-și însuși cunoștințele pe baza expunerii și explicației, apelând la experiența acumulată anterior, educarea capacității de a relata, a susține o conversație despre acestea, folosind adecvat cuvintele nou-dobândite în contexte gramaticale diferite. Verbalizarea se poate realiza prin variate modalități: observări ale mediului ambiant, natural și social, convorbiri, povestiri, lecturi după imagini, vizionări de filme, prezentări.

În cadrul artelor vizuale și abilităților practice elevii vin în contact cu numeroși termeni noi, se familiarizează cu o serie de noțiuni, de cuvinte specifice obiectului de studiu. De exemplu: elemente de limbaj plastic: culori primare, binare, complementare, pată picturală, juxtapunere, compoziție, nuanțe, monocromie, imprimeuri, colaj, etc; educație muzicală: intonare, piano, forte, tempo, dicție, scară vocală, sunete lungi, scurte, înalte, joase, nuanțe de tempo, acompaniament, silabe ritmice, audiție, etc; educație fizică: cerc, semicerc, careu, săritură cu reper, mers, alergare, regrupări, fandat, ghemuit, tracțiune, târâre, cumpăna, start, etc. Elevii asimilează un număr impresionant de noi termeni, vocabularul lor activ câștigând în expresivitate, nuanțare, precizie, îmbogățindu-se sub aspect cognitiv.

În cadrul lecțiilor la aceste discipline, ca învățător la clasa a II-a am urmărit să dezvolt vorbirea directă, reproductivă, dialogul în comunicare, mi-am propus să stimulez creativitatea elevilor, să consolidez priceperile și deprinderile de exprimare corectă, am pus accentul pe stimularea gândirii copiilor de a exemplifica noțiunile însușite prin cât mai multe exemple concrete adecvate.