Abordări inovative în învățarea centrată pe elev la ora de limba și literatura română

Învăţarea creativă, în cadrul lecţiilor de limbă si literatură română, reprezintă acea formă a învăţării, care are ca scop final realizarea unor comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului. În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie in activitatea didactică. Obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de a găsi strategii moderne folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ. Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă. Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o necesitate evidentă.

„Arta educaţiei nu este altceva decât cunoaşterea mijloacelor potrivite pentru a forma corpuri mai robuste şi mai puternice, spirite mai luminate şi suflete mai virtuoase.” – Helvetius

Învăţarea centrată pe elev oferă elevilor o mai mare autonomie şi un control sporit cu privire la disciplinele de studiu, la metodele de învăţare şi la ritmul de studiu. Această perspectivă subliniază caracteristicile fundamentale ale învăţării centrate pe elev, promovând ideea că elevilor trebuie să li se ofere un control sporit asupra învăţării prin asumarea responsabilităţii cu privire la: ceea ce se învaţă, modul cum se învaţă şi de ce, momentul când se învaţă.

Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor de până acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea de „manager al învăţării”. Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, cel de manager şi cel de evaluator. Procesul instructiv-educativ trebuie astfel conceput şi desfăşurat, încât să-i convingă pe elevi să preţuiască propria moştenire naţională, să primească contribuţiile originale ale oricărei naţiuni la civilizaţia modernă, pregătind atât elevii, cât şi dascălii să înţeleagă valoarea diversităţii şi a independenţei de spirit. Educaţia este factorul hotărâtor al dezvoltării psihoindividuale a persoanei. Ea sistematizează şi organizează influenţele mediului,dezvoltă personalitatea. Centrarea pe competenţe reprezintă o preocupare majoră în triada predare-învăţare-evaluare.

Creativitatea, în termeni generali, este un proces mental care permite generarea de idei şi concepte noi sau asocieri originale intre concepte şi idei deja existente. Lumea modernă pune accentul pe folosirea mai eficientă a cunoaşterii şi a inovaţiei. Este necesară extinderea abilităţilor creatoare ale întregii populaţii, mai ales ale acelora care le permit oamenilor să se schimbe şi să fie deschişi faţă de idei noi într-o societate diversă din punct de vedere cultural, bazată pe cunoaştere.

O importanţă deosebită in inovaţia şi creaţia în activitatea didactică o au rolurile manageriale ale cadrului didactic: de planificare (planifică activităţile cu caracter instructive- educativ); de organizare (organizează activităţile clasei); de comunicare (comunică idei, cunoştinţe, ascultă efectiv, oferă feedback, stabileşte canalele de comunicare); de conducere (conduce activităţile cu elevii, desfăşurate în clasa şi în afara ei); de coordonare (sincronizează obiectivele individuale cu cele comune clasei, contribuind la întărirea grupului şi formării echipelor de lucru); de îndrumare (prin intervenţii punctuale adaptate unor situaţii specifice, recomandări); de motivare (prin întăriri pozitive, prin utilizarea aprecierilor verbale şi non-verbale în sprijinul consolidării comportamentelor pozitive); de consiliere (de orice tip, în probleme personale sau legate de Inovații pedagogice în învățământul preșcolar 81 şcoală); de control (în scopul cunoaşterii stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor şi nivelul de performanţă); de evaluare (măsura în care scopurile şi obiectivele au fost atinse). Pentru a susţine creativitatea, predarea declarativă, de tip clasic trebuie depăşită şi înlocuită cu metode care pun accent pe explorare, pe descoperire, pe încurajarea gândirii critice a elevului, pe participarea activă a acestuia la formarea şi dezvoltarea sa intelectuală.

În viziunea metodologilor moderne, demersul didactic se centrează pe elev şi are in vedere transformarea acestuia din “obiect” al procesului didactic in” subiect activ” al propriei deveniri. Modelul de proiectare a activităţii didactice are în vedere trecerea de la centrarea pe conţinut la centrarea pe activitatea elevului, care presupune deplasarea accentului în activitatea didactică: Ar trebui să se ţină cont de toate formele de inovaţie socială şi antreprenorială. De asemenea, ar trebui să se acorde atenţie creaţiei artistice şi noilor abordări în domeniul culturii.

Limba română este disciplina căreia îi revin sarcini exprese pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi creaţie. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală se află în strânsă legătură cu formarea şi dezvoltarea capacităţilor de creaţie. De aceea este necesar ca în studiul integrat al limbii române în şcoală să-şi găsească loc şi exerciţii exprese pentru dezvoltarea creativităţii verbale la elevi, paralel cu demersurile tradiţionale pentru învăţarea teoretică a ştiinţei despre limbă sau pentru însuşirea aspectului normal al limbii. În studiul elementelor de construcţie a comunicării trebuie pornit de la învăţarea acestora prin mijlocirea limbii şi nu invers. Ele au rol de autocontrol, de autoreglare a exprimării corecte. A cultiva spiritul creator prin studiul elementelor de construcţie a comunicării înseamnă a asigura aplicarea în practică a noţiunilor şi categoriilor gramaticale. Activitatea de formare a capacităţii de lectură/ citire are drept conţinut creaţii literare, unele ale unor scriitori cunoscuţi. Cunoaşterea structurii unor texte, în special cele narative, orientează elevii către o exprimare originală, atât în ceea ce priveşte povestirea acestora, cât şi elaborarea unor compoziţii proprii. Povestirea textelor de citire sau a faptelor trăite, ori auzite, are un caracter reproductiv. De aceea valoarea lor ar creşte dacă s-ar solicita mai mult capacitatea de inventivitate, dacă s-ar cere elevilor să povestească despre fapte şi întâmplări imaginare, presupunând că acestea s-ar putea transforma în situaţii pe care copiii le-ar putea trăi în viitor.

Sunt recomandate povestirile prin analogie, dar la timpul viitor, precum şi cele prin contrast. Întâmplările pe care le creează elevii solicită combinarea reprezentărilor, ideilor, cunoştinţelor de care dispun, îi îndeamnă să facă diferite presupuneri, să-şi imagineze situaţii posibile la care să participe ca personaje active sau spectatori. Un loc important în dezvoltarea limbajului şi a vocabularului activ îl are utilizarea jocurilor didactice orale, asemenea activităţi de învăţare oferind elevilor nu numai bucuria şi satisfacţia de a se juca, dar sunt şi un real prilej de dezvoltare a capacităţilor de exprimare orală şi în acelaşi timp de dezvoltare a capacităţilor creative. Noile metode se bazează pe toate formele de organizare a activităţilor, astfel clasa de elevi devine o comunitate de învăţare, în care fiecare contribuie atât la propria învăţare, cât şi la procesul de învăţare colectiv. Elevii sunt solicitaţi să apeleze la acele surse care îi ajută să rezolve problemele şi sunt implicaţi în experienţe de învăţare complexe, proiecte din viaţa reală prin care îşi dezvoltă cunoştinţele şi deprinderile.

Un elev îşi manifestă spiritul creativ atunci când:

• se implică activ în procesul de formare şi învăţare, adoptă o atitudine activă şi interactivă;
• gândeşte critic şi are deprinderi de gândire critică;
• acţionează în totală libertate în planul alegerilor pe care le face;
• explorează mediul şi găseşte soluţii personale;
• preferă gândirea divergentă, imaginativă şi creativă;
• îşi valorifică şi dezvoltă imaginaţia, originalitatea, inventivitatea, fantezia, creativitatea;
• problematizează conţinuturile şi face descoperiri;
• îşi exercită liberul arbitru;
• are încredere în forţele proprii şi dorinţa de autodepăşire;
• nu se descurajează în faţa frustrării şi ambiguului, ci perseverează;
• devine responsabil;
• elaborează produse intelectuale unice şi originale.

Una dintre cele mai cunoscute metode pentru dezvoltarea spiritului creativ, care se bazează pe idei libere, este brainstormingul, folosit în activităţile de grup. Prin aceasta metodă de comunicare a unor idei intr-un grup se oferă ocazia unei persoane să formulize păreri care i-au venit în minte mai mult decât dacă ar fi lucrat singur. Astfel s-a demonstrate că lucrând în grup se produc mai multe idei, se găsesc mai multe soluţii, decât dacă fiecare membru ar lucra separat.

O altă metodă este conversaţia euristică. Această metodă solicită elevilor inteligenţa productivă, spontaneitatea şi curiozitatea, lăsând elevilor mai multă libertate de căutare. Ar mai fi: explozia stelară, tehnica cvintetului, metoda ciorchinelui, teoria inteligenţelor multiple, toate aceste metode dezvoltând creativitatea elevilor, iar profesorii ar trebui să încerce sa fie cât mai creativi împreună cu elevii, punându-le astfel în valoare cât mai mult potenţialul creativ.

Vorbind de profesorul creativ, se poate afirma că acesta asigură climatul favorabil pentru exprimarea ideilor proprii, creează oportunităţi pentru autoînvăţare, încurajează gândirea divergentă. Aceasta înseamnă că el stimulează pe elevi să caute noi conexiuni între fenomene, să imagineze noi soluţii pentru probleme care se rezolvă în manieră rutinieră, să asocieze imagini şi idei, să formuleze ipoteze îndrăzneţe, neuzuale, să emită idei şi să dezvolte ideile altora. Profesorul creativ stăpâneşte arta de a pune întrebări. Noua imagine a profesorului trebuie stabilită prin luarea în considerare a tuturor abordărilor de până acum, de la conceperea ca distribuitor de recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea de „manager al învăţării”. Pentru fiecare profesor sunt fundamentale două roluri, ce lde manager şi cel de evaluator. Focalizată pe unitatea de învăţare, evaluarea ar trebui să asigure evidenţierea progresului înregistrat de elev în raport cu sine însuşi pe drumul atingerii obiectivelor prevăzute în programă.

În concluzie, școala are un rol deosebit de important în descoperirea potenţialului creativ al elevilor şi promovarea unor modalităţi care să stimuleze trecerea de la creativitatea potenţială la cea manifestă, iar scopul oricărui profesor nu trebuie să fie acela de a descoperi în fiecare elev „un mic geniu”, ci acela de a modela personalitatea copilului în sensul integrării creative în viaţa socială.

Bibliografie
1. Cerghit I. – “Sisteme de instruire alternative”, Aramis, Bucuresti, 2002
2. Gherguţ, Alois – “Management general şi strategic în educaţie”, Ed. Polirom, Iaşi, 2007
3. Ionescu M., Radu I.-” Didactica modernă”, Ed. Dacia, Cluj – Napoca, 2001

Notă: Textul completează materialul autoarei „Abordări inovative în învățarea centrată pe elev la ora de limba și literatura română” – https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/37-39_59.pdf