Studiu de caz privind dezvoltarea potențialului creativ într-o grupă combinată din mediul rural

Prezentul articol descrie un studiu de caz desfășurat pe parcursul a șase săptămâni într-o grupă combinată de grădiniță din mediul rural, cu un grup de 12 copii cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani. Pornind de la premisa că jocul, exprimarea artistică și cooperarea reprezintă principalele resurse ale dezvoltării creativității în perioada preșcolară, studiul a urmărit identificarea modalităților prin care activitățile interactive contribuie la stimularea imaginației, a comunicării și a încrederii în sine. Metodele utilizate au inclus observația sistematică, povestirea creativă, activitățile artistico-plastice și jocul didactic. Rezultatele au evidențiat o participare mai activă a copiilor, o exprimare verbală mai bogată și o creștere a cooperării, inclusiv la copiii cu tendințe de retragere. Studiul confirmă că mediul educațional pozitiv și metodele centrate pe copil favorizează semnificativ dezvoltarea potențialului creativ în contextul grupei combinate din mediul rural.

Articol integral →

Jocurile teatrale – mijloc de dezvoltare emoțională și creativă a copilului

Jocul este cel mai accesibil și interesant mod prin care un copil își procesează și își exprimă impresiile, cunoștințele și emoțiile. Unul dintre tipurile de activitate creativă este dramatizarea. Activitatea teatrală ajută la rezolvarea multor probleme pedagogice legate de formarea expresivității vorbirii copilului, educația intelectuală, artistică și estetică.
Valoarea educativă a jocurilor de teatru este, de asemenea, enormă. Copiii își dezvoltă respectul unul față de celălalt. Ei învață bucuria asociată cu depășirea dificultăților de comunicare, îndoiala de sine. Evident, activitatea teatrală îi învață pe copii să fie indivizi creativi, capabili să perceapă noutatea, capacitatea de a improviza. Entuziasmul copiilor pentru jocul de teatru, confortul lor interior, slăbirea, comunicarea ușoară și neautoritară între un adult și un copil, complexul „Nu pot” care dispare aproape imediat – toate acestea surprind și atrag. În jocul teatral se realizează dezvoltarea emoțională: copiii se familiarizează cu sentimentele, stările de spirit ale personajelor.

Articol integral →

Fundamente epistemologice și arhitecturi pedagogice pentru modelarea proceselor creative în învățământul primar: perspectiva metodei C.R.E.A.T.I.V.

Creativitatea a devenit în ultimele decenii una dintre competențele centrale ale educației contemporane, fiind considerată un indicator al capacității individului de a se adapta la schimbare, de a rezolva probleme complexe și de a genera soluții inovative într-o societate caracterizată de dinamism și incertitudine. În mod particular, învățământul primar reprezintă un spațiu privilegiat pentru dezvoltarea creativității, deoarece gândirea copiilor mici este marcată de spontaneitate, imaginație, curiozitate și o disponibilitate naturală pentru explorare. Totuși, „activitățile preponderent reproductiv-formale pot limita manifestarea potențialului creativ”, ceea ce indică o tensiune între cerințele curriculare tradiționale și nevoia de a cultiva gândirea divergentă încă de la vârste fragede. În acest context, metoda C.R.E.A.T.I.V. este propusă ca un model psihopedagogic complex, structurat și adaptat particularităților de vârstă ale școlarilor mici, având ca obiectiv dezvoltarea sistematică a creativității prin activități integrate în procesul didactic.

Articol integral →

Abordări inovative în învățarea centrată pe elev la ora de limba și literatura română

Învăţarea creativă, în cadrul lecţiilor de limbă si literatură română, reprezintă acea formă a învăţării, care are ca scop final realizarea unor comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului. În societatea contemporană, cu schimbări rapide şi efecte imediate, educaţia şi învăţământul trebuie reînnoite, completate, adaptate, astfel încât putem vorbi despre o permanentă inovaţie şi creaţie in activitatea didactică. Obiectivul general este acela de a promova creativitatea ca factor cheie în dezvoltarea competenţelor personale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieţii dar şi de a găsi strategii moderne folosite pentru asigurarea unei educaţii de calitate în învăţământ. Pentru elevi, şcoala viitorului trebuie să promoveze o educaţie de calitate şi să fie axată pe valori în care elevii să creadă, în care să se regăsească, îndeplinind două condiţii, fundamentale din punctul lor de vedere: şcoala viitorului trebuie să le placă şi să fie eficientă. Prioritatea învăţământului o constituie informatizarea, softul educaţional, reprezentat de programele informatice special dimensionate în perspectiva predării unor teme specifice, ceea ce reprezintă o necesitate evidentă.

Articol integral →

Lectură și scriere creativă

Cartea este un prieten adevărat. În sufletul fiecăruia există o bibliotecă pe care o duce cu sine și din cărțile căreia recitește uneori, învață, memorează, dând sens cuvintelor și ideilor citite. Practicarea lecturii individuale și active este o cale de acces la valorile culturale și morale ale umanității. Dincolo de învățarea propriu-zisă, lectura sistematică și lucrul cu textul sunt activități formative, esențiale și necesare pentru dezvoltarea și cultivarea intelectului, pe tot parcursul anilor de studiu.
Pregătirea activității în vederea  recenzării textelor a presupus realizarea în cadrul cercului de lectură a unor afișe cu imagini cât mai atractive și expresive care să ilustreze cărțile citite și care să implice în același timp entuziasmul și bucuria copiilor, creativitatea și talentul lor, dar deopotrivă de importante, denumirea  cercului nostru Ex libris și a instituției participante, Liceul Tehnologic Electrotimiș din Timișoara. Unele afișe au fost realizate computerizat, cu IA, cel mai dificil fiind momentul alegerii  lucrărilor care să reprezinte cu succes preocupările elevilor și apoi postarea acestora pe grupul Lecturiada. Nespusă ne-a fost surpriza când elevii au remarcat cele două afișe create de ei, și selectate în albumul virtual al Oanei  Olariu, în cadrul proiectului Lecturiada elevilor 2025 Nevoia de identitate. Cine ești? De unde vii? Încotro te duci?, ANPRO.
În altă ordine de idei, continuând seria mesajelor către scriitorii  români contemporani ale căror texte se studiază în manual, alăturăm câteva observații metodologice conturate pe parcursul demersului  didactic.

Articol integral →

Metode de dezvoltare a creativității plastice la elevi

Dezvoltarea creativității plastice reprezintă o componentă fundamentală a educației artistice în învățământul preuniversitar. Cercetările din domeniul psihopedagogiei demonstrează că activitățile plastice contribuie semnificativ la formarea gândirii divergente și a capacităților expresive ale elevilor. În contextul actual al educației, identificarea și aplicarea unor metode eficiente de stimulare a creativității devine o necesitate pentru cadrele didactice care urmăresc dezvoltarea armonioasă a personalității elevilor. Prezenta lucrare își propune să analizeze principalele metode și tehnici care pot fi utilizate în activitățile de educație plastică pentru a favoriza exprimarea creativă și pentru a cultiva potențialul artistic al copiilor și adolescenților.

Articol integral →

Dezvoltarea creativității și a gândirii critice la nivel gimnazial prin proiectele eTwinning

Ciclul gimnazial reprezintă o etapă esențială în dezvoltarea cognitivă și socio-emoțională a adolescenților, caracterizată prin accelerarea proceselor de abstractizare, consolidarea identității personale și cristalizarea intereselor academice și profesionale. Cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării evidențiază faptul că această perioadă constituie o fereastră de oportunitate pentru cultivarea gândirii divergente și a competențelor metacognitive, esențiale pentru adaptarea la cerințele unei societăți în continuă schimbare. În acest context, proiectele eTwinning emerg ca o metodologie pedagogică inovatoare, capabilă să transforme paradigma educațională tradițională prin integrarea învățării colaborative, interculturale și bazate pe tehnologie.

Articol integral →

Creativitatea – o reală provocare la lecțiile de limba și literatura română (Studiu de specialitate în domeniul învățământului preuniversitar)

Termenul creativitate provine de la latinescul „creare”,ceea ce înseamnă a „zămisli”, „a făuri”, „a naşte”. În limbajul psihologic, termenul a fost adaptat iniţial pentru a defini capacitatea de creaţie artistică. Epoca în care trăim cere fiecărui individ să se adapteze la situaţii mereu noi, să rezolve numeroase probleme sociale şi profesionale, să găseacă soluţii variate, ingenioase, originale.
Termenul de „creativitate” este foarte general. A crea înseamnă a produce ceva nou în raport cu ceea ce este vechi, cunoscut, uzual. Între conceptul de creativitate şi talent nota comună o constituie originalitatea. Dovedeşte talent cel ce demonstrează o originalitate crescută. Deci, talentul corespunde creativităţii de nivel superior. Toţi oamenii sunt în diverse grade creativi şi numai unii dintre ei sunt talentaţi. Conceptul nou de creativitate admite o mare contribuţie a influenţelor de mediu şi ale educaţiei în formarea creativă a fiecăruia.

Articol integral →

Creativitatea și performanța școlară

Creativitatea și performanța școlară sunt două concepte care se află adesea în legătură una cu cealaltă. În timp ce performanța școlară este măsurată prin calificativele și rezultatele obținute la școală, creativitatea este procesul prin care găsim soluții noi, originale și interesante la problemele cu care ne confruntăm.

Articol integral →

Stimularea imaginației prin culori la școlarii din clasele mici

Imaginația joacă un rol esențial în dezvoltarea cognitivă și emoțională a copiilor. În clasele mici, stimularea creativității și a imaginației prin culori este o metodă eficientă de a sprijini învățarea și dezvoltarea personală. Culorile nu doar că adaugă un element de distracție în procesul educațional, dar au și puterea de a influența emoțiile, gândurile și comportamentele copiilor, facilitând astfel învățarea și dezvoltarea abilităților esențiale.

Articol integral →