Activități de înlăturare a eșecului școlar

Rămânerea în urmă presupune, atât un proces de acumulare a unor lacune în îndeplinirea cerinţelor, cât şi fiecare caz concret de neîndeplinire; acest caracter dublu reflectă esenţa obiectivă a lucrurilor; continuitatea procesului este rezultanta momentelor sale componente, iar acumularea, concentrarea acestor momente duce la eşec, procesul încheindu-se astfel printr-un rezultat logic. Esenţa activităţii de profilaxie a eşecului constă în împiedicarea stratificării şi consolidării lacunelor, adică în împiedicarea încheierii procesului. Scopul profesorului, sub aspectul abordat, este acela de a depista la timp indicii care semnalează diferite dificultăți întâmpinate de elevi. Selectarea de către profesor a căilor de înlăturare a eşecului şcolar depinde, de asemenea, şi de condiţiile care au determinat apariţia elementului respectiv. În literatura de specialitate însă nu sunt suficient delimitate reperele teoretice şi practice ale studierii cauzelor eşecului la învăţătură, premise generale şi împrejurări concrete care determină apariţia eşecului la anumiţi elevi.

Variaţiile mari de ritm intelectual şi stil de lucru, de rezistenţă la efortul de durată, de abilităţi comunicaţionale şi nevoi cognitive, existente în general între elevi (impun acţiuni de organizare diferenţiată a procesului de predare-învăţare, pe grupuri de elevi), în care să primeze însă sarcinile individuale de învăţare. În cele ce urmează vor fi prezentate numai acele măsuri a căror adoptare depinde, în aceste limite, de opţiunea educatorilor.

Alegerea unor metode şi mijloace care să promoveze participarea activă a elevilor la procesul de învăţământ este considerată un preţios instrument în lupta împotriva eşecului atribuindu-i-se avantaje ca dezvoltarea interesului şi motivaţiei elevilor, trecerea lor de la joc la activitate de învăţare, eliberarea de sentiment de frică faţă de examinare, creşterea puterii de observaţie şi de concentrare a atenţiei, dobândirea unor obişnuinţe de muncă intelectuală independentă.

După modul de organizare a activităţilor în clasă, se distinge îndeobşte între activităţile frontale, activităţile pe grupe şi activităţile individualizate. Este ştiut că eşecul şcolar este foarte strâns legat de nivelul motivaţiei activităţii. Se constată, în acest sens că unii elevi prezintă o fluctuaţie îngrijorătoare a acestui nivel, fapt care-i ridică problema asigurării de către elevii în cauză a unui prag optimal al motivaţiei în activitate. Acest prag este numit optimal, deoarece el evită cele două extreme ale motivaţiei la care recurg unele persoane: pe de o parte, supramotivarea, caracteristică persoanelor orgolioase la care expectanţele cu privire la rezultatele pe care le vor obţine sunt întotdeauna exagerate, fapt care le determină să-şi propună obiective care întrec, de regulă, propriile posibilităţi de a le realiza, iar pe de altă parte, submotivarea, proprie persoanelor neîncrezătoare în ele însele, care de teama înregistrării unui eşec, îşi fixează obiectivele care se află cu mult sub nivelul posibilităţilor şi a capacităţilor lor psihice reale. Şi o extremă, şi cealaltă sunt la fel de periculoase pentru elevi: dorinţele sau expectanţele exagerate sunt urmate, de regulă, de eşec şi implicit de puternice decepţii sau suferinţe care vor influenţa în mod negativ performanţele viitoare.

Dar nici menţinerea persoanei numai la un nivel de aspiraţii uşor accesibil nu este recomandabilă, deoarece acest fapt echivalează, în general, cu stagnarea activităţii şi a performanţelor. Un nivel optim al motivaţiei poate fi asigurat prin realizarea de către elevi a unor aprecieri realiste atât cu privire la dificultatea performanţelor atinse şi cu privire la posibilităţile proprii de a le îndeplini.

De asemenea, una dintre dificultăţile frecvente întâlnite în activitatea de învăţare a elevilor este aceea de înţelegere greoaie a materialului de studiu. Cu cât mai greoaie este înţelegerea cu cât elevul respectiv nu dispune de un sistem informaţional bogat şi bine structurat în care să integreze noile informaţii O altă dificultate des întâlnită în învăţare, strâns corelată cu procesul de înţelegere, este aceea de memorare. În învăţare, se recurge de multe ori la o memorare mecanică. Totuşi, cum se ştie, memorarea logică este mai productivă şi mai eficientă. Atenţia este o condiţie psihologică necesară pentru perceperea materialului. Dificultăţile de concentrare se întâlnesc în mod fregvent. Comoditatea de a depune efort voluntar în activitatea de studiu este, de asemenea, destul de răspândită în rândurile elevilor. Elevul trebuie să fie conştient de existenţa greutăţilor, dar şi de posibilitatea ca acestea să fie învinse. De asemenea, una dintre dificultăţile frecvente întâlnite în activitatea de învăţare a elevilor este aceea de înţelegere greoaie a materialului de studiu. Cu cât mai greoaie este înţelegerea cu cât elevul respectiv nu dispune de un sistem informaţional bogat şi bine structurat în care să integreze noile informaţii.

O altă dificultate des întâlnită în învăţare, strâns corelată cu procesul de înţelegere, este aceea de memorare. În învăţare, se recurge de multe ori la o memorare mecanică. Totuşi, cum se ştie, memorarea logică este mai productivă şi mai eficientă. Atenţia este o condiţie psihologică necesară pentru perceperea materialului. Dificultăţile de concentrare se întâlnesc în mod frecvent.

Comoditatea de a depune efort voluntar în activitatea de studiu este, de asemenea, destul de răspândită în rândurile elevilor. Elevul trebuie să fie conştient de existenţa greutăţilor, dar şi de posibilitatea ca acestea să fie învinse.

În sfârşit, crearea unui climat favorabil de muncă concretizat în ordine, curăţenie, relaţii interpersonale de cooperare contribuie substanţial la înlăturarea dificultăţilor în activitatea de învăţare. Pentru profilaxia eşecului la învăţătură, profesorul trebuie să cunoască manifestările caracteristice ale acestui fenomen, precum şi mijloacele adecvate da înlăturare. Mijloacele adecvate de prevenire a eşecului la învăţătură presupune realizarea următoarelor obiective:

• delimitarea manifestărilor caracteristice ale eşecului la învăţătură, atât în faza de început, cât şi pe parcursul dezvoltării lor;
• selectarea mijloacelor de depistare a manifestărilor caracteristice;
• stabilirea schemei de analiză a manifestării eşecului în activitatea la lecţii, pentru alegerea măsurilor concrete de înlăturare;
• elaborarea propriu-zisă a măsurilor respective.

Cercetările organizate în acest sens demonstrează că importanţa cea mai mare în delimitarea manifestărilor caracteristice ale eşecului la învăţătură, în curs de apariţie sau consolidare, o are definirea noţiunii de „rămânere în urmă”, în raporturile sale reciproce cu noţiunea mai cuprinzătoare de „eşec la învăţătură”. Această definire a rămânerii în urmă este înregistrată de faptul că în literatura pedagogică nu există o definiţie generală a noţiunii de eşec la învăţătură.

Şi totuşi, prin eşec la învăţătură înţelegem neîndeplinirea de către elevi a cerinţelor didactice fixate pentru o anumită etapă a procesului instructiv. Rămânerea în urmă este tocmai acea neîndeplinire a cerinţelor didactice ce se observă la sfârşitul unei etape a procesului instructiv. De exemplu, în cazul analizei unui ciclu tematic, neîndeplinirea cerinţelor la sfârşitul acestui ciclu se consideră eşec la învăţătură, pe când neîndeplinirea cerinţelor la o lecţie sau alta reprezintă o rămânere în urmă. Într-o asemenea abordare, eşecul la învăţătură şi rămânerea în urmă sunt raportate la nivelul minim al cerinţelor obligatorii ce se pun în faţa elevilor.

Rolul principal în prevenirea eşecului la învăţătură aparţine stimulării interesului elevilor pentru conţinutul şi procedeele activităţii lor cognitive, precum şi educării lor în spiritul înţelegerii importanţei cunoştinţelor de cultură generală. Bineînţeles, sarcina educării acestei atitudini este realizată nu numai de şcoală, ci şi de familie.

Bibliografie:
Bontaş I., Pedagogie, Ed.All, 1999 Radulian, V., Lichidarea și combaterea repetenției, Ed. Didactică și Pedagogică.
Sălăvastru, D., Psihologia educației, Ed. Polirom, 2004.
Stan,L., Fundamente ale succesului educaţional, Ed. Fundaţiei AXIS, 2004.
Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, 1997.