Activități pentru formarea rutinelor, în perspectivă constructivistă

Preocupările mele, în calitate de cadru didactic, sunt de a forma copilului de vârstă preșcolară deprinderi de autoservire, de relaționare, de socializare și integrare într-un colectiv, de a dezvolta latura socio-emoțională a celor mici. Rolul nostru este de a-i ajuta pe cei mici să-și descopere propria identitate, autonomie și să dezvolte o imagine de sine pozitivă, constructivă. activitatea Toate acestea vor fi atinse prin activități de rutină și vor reprezenta premisele unui parcurs de succes în plan social, școlar, personal al copiilor.

În învățământul preșcolar, rolul educatorului este de a-i forma copilului capacitatea de a interacționa cu alți copii, cu adulți și cu mediul înconjurător pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi, de a-l ajuta să-și descopere propria identitate, autonomie și de a-și descoperi o imagine de sine pozitivă. În această idee, demersurile în plan didactic țin seama de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor.

Ținând cont de faptul că vârsta copiilor este atât de fragedă și că majoritatea lor vin în grădiniță din familie (mulți dintre ei nefrecventând creșa), rolul educatoarei este de a-i ajuta să se integreze în viața de colectivitate, la regulile acesteia. Astfel, în fiecare zi caut să planific activități prin care urmăresc să le dezvolt rutine. Asta face ca activitatea mea să devină o rutină. Totodată, diversificând abordările, oferindu-le diversitate, încerc să le stimulez curiozitatea, afectivitatea. De exemplu, în fiecare dimineață, întâmpinarea copiilor o realizez prin trecerea copiilor prin fața locului numit de noi „Panou de bun venit”. Acest „panou” are câteva imagini reprezentând modalități de salut (batem palma, o îmbrățișare, strângere de mână, dans, cântat). Alegerea modalității de salut este a copiilor și amândoi, copil, educatoare ne salutăm așa cum își dorește copilul.

„Întâlnirea de dimineață” reprezintă de asemenea o rutină la care copiii participă cu plăcere. În acest moment al zilei vorbim printre altele despre ce zi a săptămânii este în momentul respectiv, cum este vremea, cine este prezent, cine absent, cum se simte fiecare etc. Încerc astfel să-i ajut să-și conștientizeze emoții, trăirile, să le exprime, dar și să empatizeze cu ceilalți.

La cei mici sunt importante toate rutinele care duc la formarea achizițiilor legate de autonomie, de deprinderile legate de servirea mesei, de ordinea din sala de clasă, în spațiul propriu, deprinderi de igienă personală. Explicarea, exersarea felului în care ne spălăm pe mâini, poziția corpului la masă (în timpul servirii mesei, atunci când lucrează, scrie, desenează), cum folosim tacâmurile, conduita în timpul servirii mesei, cum ne îmbrăcăm, dezbrăcăm, încălțăm, cum întoarcem hainele pe față, cum le păstrăm în ordine va deveni în timp o rutină pentru copii. Nerespectarea acestor conduite mă pun în poziția de a-l pune pe copil în situații de problematizare: conștientizarea greșelii, verbalizarea comportamentului corect și aplicarea în practică a celor reamintite, motivul pentru care este greșit, nedorit comportamentul inițial. Toate acestea le practicăm din prima zi de grădiniță, în fiecare zi.

Activitățile didactice cuprind activități și jocuri liber alese, tranziții, rutine, activități pe domenii experiențiale, activități recuperatorii. Toate acestea abordează câte o anumită temă în fiecare săptămână sau sunt parte dintr-un proiect tematic întins pe mai multe săptămâni. pentru realizarea acestei planificări ținem cont de evenimentele notabile, de interesele, subiectele aduse în discuție de copii, iar informația este prezentată pentru nivelul de înțelegere al copiilor. Evident, pregătirea activităților constituie o rutină pentru noi: realizarea fișelor de lucru, alegerea/ selectarea jocurilor didactice, a celor din categoria liber alese, suportul intuitiv pentru diverse activități, filmulețe, realizarea de PPT-uri, material mărunt pentru activități practice și nu numai, născocirea de elemente surpriză care să le capteze atenția, stimulente cât mai diverse.

la începutul fiecărui an școlar, tuturor copiilor le este aplicată o evaluare inițială la toate domeniile de studiu. La grupa mică este ceva mai greu de realizat acest lucru, ținând seamă de faptul că relația dintre copil și educatoare este încă la început, ei neavând timpul necesar pentru a căpăta încredere în noi, fiind încă în perioada de adaptare, aceasta fiind mai lungă sau mai scurtă în funcție de gradul de socializare și adaptare a fiecăruia. Mulți dintre ei nu se simt încă în siguranță în mediul grupei, fără bunici și părinți, într-un moment în care se găsesc în fața multor necunoscute – adulți, copii, mediu, reguli/ limite. Atunci facem apel la informațiile care vin de la părinți, bunici și descoperim și completăm imaginea fiecărui copil prin intermediul jocului, prin discuții individuale sau în grupuri mici, prin observarea lor pe parcursul zilei în conjuncturi diverse.

În fiecare dimineață ne reamintim regulile grupului/ clasei, mai ales cele care vizează comportamente din timpul activităților, jocurilor, interrelaționare. Aceste reguli sunt fixate, de regulă, împreună, la începutul fiecărui an școlar. Li se explică de ce este atât de important să avem și să respectăm aceste reguli și care sunt consecințele nerespectării acestora. Aceste lucruri ne sunt doar expuse și atât. Ajungem la concluzii împreună, rolul meu fiind acela de a-i pune în situația de a găsi singuri răspunsuri logice, prin întrebări bine ticluite.

În timpul jocurilor liber alese urmăresc cu mare atenție felul în care copiii interacționează între ei, cât de corect vorbesc din punct de vedere gramatical, cum mânuiesc instrumentele de scris/ desenat/ pictat, dacă apar conflicte și cum reușesc să depășească aceste momente. A devenit o rutină să corectez exprimările greșite din punct de vedere gramatical (formele de singular/ plural, acordul între subiect și predicat, formele de dativ/ genitiv etc). De multe ori apar conflicte între copii, adresări inadecvate. de fiecare dată pun accent pe ceea ce simte copilul „victimă”, îi pun în situația de a gândi ce ar simți „agresorul” într-o situație similară, cum ar fi trebuit să procedeze și de ce, care sunt avantajele și/ sau dezavantajele comportamentului indezirabil, pe formulele pe care, teoretic, ei știu că trebuie folosite atunci când își doresc ceva (te rog) sau când primesc ceva (mulțumesc), „scuză-mă” atunci când greșim unii față de alții. De asemenea, pun foarte mare accent pe exprimarea trăirilor, sentimentelor, emoțiilor ca exercițiu pentru cel care exprimă, dar și pentru dezvoltarea empatiei. În afara contextelor directe, intervenția noastră, în acest sens se transferă și în joc, în activități din cadrul domeniilor experiențiale. Se încurajează foarte mult dialogul între copii – parteneri de joacă, între membri echipelor formate în diferite contexte, expunerea propriilor păreri și susținerea lor prin argumente.

Problematizarea este una dintre metodele care ăi ajută pe preșcolari să gândească, să găsească soluții, variante noi pentru rezolvarea unor probleme ivite. De exemplu, în activitatea de evaluare – educarea limbajului – „Puiul” de Al.Brătescu Voinești, am organizat un joc de rol. Pentru momentul plecării prepeliței în țările calde alături de puii sănătoși și abandonarea puiului rănit, copiii au avut ca sarcină exprimarea sentimentelor față de decizia mamei prepeliță și să găsească ei soluții alternative la situația dată. Am avut surpriza să descopăr o deschidere grozavă a copiilor în a-și exprima sentimentele de compasiune față de puiul rănit, furie, supărare, dezacord față de decizia mamei de a-l părăsi. Iar argumentele lor au fost destul de bine susținute, însă cu fisuri, evident. Surpriza cea mare a venit din partea unei fetițe. Cea mai timidă dintre toți, care aproape niciodată nu își manifesta dorința de a participa activ la activități, uneori neatentă, mai mereu preocupată de altceva. Soluția perfectă: Și-ar fi organizat puii sănătoși astfel încât, cu ajutorul unei batiste luată de pe sârma unui țăran din apropiere, să care puiul rănit, făcând cu rândul, ducându-l în zbor până la destinație. Problematizarea pe care le-am prezentat-o a adus copiii în situația de a gândi, de a găsii soluții diverse, de a analiza soluțiile prezentate de colegii lor.

Una dintre regulile clasei este să ascultăm când cineva vorbește, să ne așteptăm rândul atunci când avem ceva de spus. Am făcut cu ei un experiment cu ei în acest sens. Ce se întâmplă dacă vorbesc mai multe persoane deodată? Comunicarea este ratată, iar fiecare dintre participanții la actul comunicării, își dorește să fie ascultat, înțeles, validat pentru ceea ce spune. este un exercițiu pe care îl repet de fiecare dată când revin la obiceiul de a vorbi deodată. Și are efect… Nu este ușor să deprindem comportamente dezirabile, de preferat, mai ales atunci când fiecare dintre noi ne dorim să ne facem auziți, când ne dorim validări.

Exersarea exprimării în propoziții simple, dezvoltate, corecte din punct de vedere lexical, fonetic, sintactic este o grijă în fiecare moment al zilei, începând cu discuțiile libere și terminând cu activitățile pe domenii experiențiale.

De fiecare dată când explic copiilor sarcinile de lucru, îi încurajez să întrebe, să ceară explicații suplimentare, să nu se sperie atunci când greșesc. Le spun de fiecare dată că exercițiul este mama învățării, că recunoașterea greșelii este primul pas spre corectare.

Cu siguranță că exemple de rutine în activitatea didactică desfășurată la clasă ar putea continua. Ținând cont de faptul că la fiecare pas, în orice moment interacțiunea cu copiii de vârstă preșcolară este o provocare, găsirea de soluții pentru a le stimula gândirea, curiozitatea, motivația reprezintă o provocare în fiecare zi, solicitând deopotrivă atât creativitatea, flexibilitatea, cât și spontaneitatea.